Reclamă
Miliarde de oameni aleg să își înceapă dimineața cu o cafea bună, iar aromele perfecte dintr-o singură ceașcă te pot ajuta să ai încredere că ziua ta va fi una perfectă. Astăzi este despre cafea și nu una oarecare, cafeaua irlandeză.
Terri Guillemets susținea că „Îmi acordez diminețile după tempoul cafelei”, acesta fiind un îndemn pe care cu toții ar trebui să îl urmăm, mai ales dacă suntem iubitori de cafea irlandeză. Istoria cafelei irlandeze începe chiar din anul 1942, un an destul de benefic pentru călătorii transatlantici.
Reclamă
„Cafeaua miroase a Rai proaspăt măcinat” – Jesse Adams
Sătui de frig și de drumuri, de multe ori, aceștia alegeau să se refugieze într-o cană de cafea. Așa i-a venit ideea de a schimba cafeaua barmanului Joe Sheridan. Călătorii aveau ocazia de a se încălzi după un drum lung și anevoios, într-un mod aparte: cu ajutorul unei cafele proaspăt măcinate, amestecată apoi cu whisky irlandez. Mai apoi, rețeta a devenit și mai complexă, fiind adăugat zahăr brun și frișcă.
Puțin mai târziu, în anul 1948, cafeaua irlandeză apare la New York, după ce criticul culinar Clementine Paddleford scrie pentru New York Herald Tribune un editorial special dedicat Sfântului Patrick. În materialul realizat zile la rând, Paddleford notează și o rețetă de cafea irlandeză cu frișcă, zahăr și whisky. Băutura nu este luată în considerare în SUA, decât după câțiva ani.
În anul 1952, cafeaua irlandeză ajunge la San Francisco. Renumitul scriitor al jurnalelor de călătorie Stanton Delaplane îi povestește unui barman de la Buena Vista Hotel din San Francisco despre băutura pe care a gustat-o la irlandezi și îl ajută să prepare o porție. Legenda spune că barmanul respectiv nu a reușit să înțeleagă cum rămâne frișca deasupra cafelei. El s-a ambiționat să învețe și a plecat în Irlanda pentru a învăța totul despre cafea, chiar de la cel care a inventat acest tip: Joe Sheridan. Acesta din urmă i-a povestit că frișca trebuie să fie turnată pe dosul unei linguri pentru a nu se scufunda. De atunci, cafeaua irlandeză a devenit cunoscută în întreaga lume, fiind și în zilele noastre printre preferințele celor care știu că ideile bune vin întotdeauna după o cafea făcută în stil irlandez.
Câteva date despre ziua pe dos
Astăzi, la primele ore ale dimineții, totul se face pe dos. Sărbătoarea, înrudită cu Ziua Păcălelilor, ne permite să facem totul pe dos și să ne amuzăm de asta. Ziua pe dos (#OppositeDay) își are originile într-un joc pentru copii. În această zi, copiii trebuie să facă sau să spună opusul la ceea ce este normal. Ei bine, adulții s-au văzut atrași de această zi și au început să se distreze și ei.
Unele dintre primele referiri la Ziua pe dos sunt legate de o declarație destul de vagă apărută prin anul 1928 a președintelui american de atunci, Calvin Coolidge. În momentul în care a fost întrebat dacă va candida pentru un al doilea mandat, acesta a declarat: „Nu aleg să candidez„, ceea ce a făcut ca toată lumea să se întrebe dacă nu a vrut să spună de fapt contrariul.
Iar în 1959, președintele american Dwight D. Eisenhower a declarat ziua de 17 august drept Ziua pe dos pentru o singură zi. Decizia sa a fost luată pentru a-i face pe plac unui membru al familiei.
Ziua pe dos este prezentă și în cultura populară: în primul episod al serialului „SpongeBob Pantaloni Pătrați”, protagonistul decide că toată lumea ar trebui să se poarte pe dos. Acest lucru va duce la un haos total, greu de stăpânit. Bineînțeles, desenele animate au și o morală aparte. Tot această zi este amintită special și în filmul „Opposite Day” (2009), copiii devin adulți, iar adulții devin copii.
Citeste si
- 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
- 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
Recomandări autor
- Elisaveta Săvoiu. Eroina din Argeș cunoscută ca „Vitoria Lipan”. A plecat la război, în căutarea ostașului pierdut
- 24 februarie – 24 martie: radiografia lunii I de război. Ce nu s-a văzut în aceste zile de conflict
- Un suflet de copil stă în mâinile noastre. Împreună pentru Sasha putem fi îngeri păzitori
- Marin Sorescu – de la „Singur între poeți”, la un scriitor prodigios, renumit la nivel internațional
- Când jurnalismul își cere tributul, viața e doar o clepsidră de clipiri