Reclamă
Țăranii de pe moșia lui îl iubeau pe Petre P. Carp, pentru că era om bun, drept și milos. Era locul unde se retrăgea de câte ori era dezamăgit de mersul vieții politice.
Iată ce scria ziaristul Nicolae D. Cocea, care l-a vizitat la moșie, în vara anului 1913:
Reclamă
„Acolo, la mii de poște departe de intrigile și de vanitatea oamenilor, trăește ca un înțelept în vechia casă boerească, ridicată la 1820, se scoală odată cu soarele, rătăcește prin aleele umbrite ale parcului, stă de vorbă, în liniștea bibliotecei, cu cei cari au cugetat și au scris de-alungul veacurilor și în tovărășia d-nei Carp și a câtorva rari prieteni, se silește să uite, ca să nu râdă sau să nu plângă imensa prostie omenească și răutatea ei infinită”.
După ce a izbucnit, în Flămânzi, răscoala de la 1907, răsculații au vrut să ardă în drumul lor și conacul de la Țibănești al lui Petre P. Carp, dar țăranii de pe moșie le-au ieșit în cale, cu ce au avut la îndemână, și așa proprietatea bătrânului patriot și politician a scăpat întreagă.
În Consiliul de Coroană
Regele Ferdinand a convocat în ziua de 14/27 august 1916, dimineața la ceasul zece, un Consiliu de Coroană pentru a-i comunica hotărârea lui de a declara, chiar a doua zi, război Austro-Ungariei.
În sufrageria mare din Palatul Cotroceni s-au întrunit toți miniștrii și în plus Mișu Pherekyde și C. Robescu din partea liberalilor, Nicu Filipescu, Take Ionescu, C. Olănescu și C. Cantacuzino Pașcanu din parte grupării conservatoare antantiste, Petre Carp, Theodor Rosetti, Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman din partea conservatorilor care ar fi vrut război alături de Germania.
C. Gane, în cartea sa „P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării”, ne lasă o mărturie, la la acest Consiliu de Coroană istoric, despre ce însemna cândva patriotismul:
„Marghiloman a declarat că „lucrurile fiind hotărâte” nu mai poate da nicio povață. Totuși el pune Regelui un fel de respectuoasă întrebare:
„Chiar dacă șansele ar fi din partea Aliaților, este oare în interesul României să ajute la instalarea rușilor la strâmtori? Din mijlocul secolului al XVII-lea Rusia luptă ca să iasă la marea caldă, astăzi acesta e singurul lor țel. Rog pe Rege să se gândească că dacă Rusia vine la Constantinopol, România este drumul care leagă Rusia cu strâmtorile. Chiar dacă n-ar cuteza Rusia să anexeze România, instalarea la strâmtori a marelui nostru inamic este moartea economică a țării”.
Carp a spus: „Mă voi ruga de Dumnezeu ca armata română să fie bătută”. Regele a tresărit, roșu la față, dar foarte stăpân pe el, a zis:
„Domnule Carp, respect toate părerile, dar nu pot lăsa să treacă ultimele dumneavoastră cuvinte. Ele nu pot fi expresia adevăratelor dumneavoastră simțăminte. Îmi închipui că au izvorât în focul discuțiunii dintr-un moment de necugetată mânie”.
„Ba nu, deloc”, a răspuns Carp.
„Ba da, domnule Carp, ba da”, a insistat Regele părintește.
„Voi trimite la moarte pe cei trei fii ai mei, dar moartea țării mele n-o vreau”, a încheiat Carp.
Carp s-a retras la Țibănești, iar fii săi, cum îi fusese cuvântul, au plecat pe front. Trei dintre ei, deoarece fiul cel mare era în diplomație. Locotenentul Petre Carp a murit în tranșee la Maghiaruș, lovit în inimă de un glonț. Avea 29 de ani”.
Fondator al „Junimii”
Petre P. Carp, critic literar şi om politic, unul dintre întemeietorii societăţii „Junimea”, s-a născut la 29 iunie 1837 la Iaşi, într-o veche familie de boieri moldoveni.
A urmat, începând din 1850, gimnaziul la Berlin, iar din 1858, cursurile Facultăţii de Drept şi de Ştiinţe Politice din Bonn.
Reîntors în ţară, în 1862, duce o susţinută activitate cultural-literară şi se implică în viaţa politică.
În toamna anului 1863, citeşte unui grup format din T. Maiorescu, Iacob Negruzzi, Th. Rosetti şi N. Burghele, întruniţi în locuinţa sa, traducerea piesei „Macbeth”, de William Shakespeare, această reuniune fiind considerată ulterior cea dintâi şedinţă a societăţii Junimea, potrivit sursei citate mai sus.
Astfel, se numără printre întemeietorii societăţii Junimea şi, în plus, este colaborator al „Convorbirilor literare”.
Conservatorul
În viaţa politică, a fost o figură reprezentativă a Partidului Conservator, pe care l-a şi condus timp de cinci ani, după ce înainte fusese multă vreme ideologul grupului politic junimist. A deţinut, pentru scurt timp, funcţia de ministru de Externe, iar între 1900-1901 şi 1910-1912, funcţia de prim-ministru.
Petre P. Carp şi-a pus semnătura pe actul de înfiinţare a primei agenţii telegrafice româneşti, în calitate de ministru de externe în guvernul Theodor Rosetti (martie 1888- martie 1889).
După izbucnirea Primului Război Mondial, Petre P. Carp, filogerman din considerentele exprimate de Marghiloman în Consiliul de Coroană, s-a numărat printre cei care au susţinut că România trebuie să meargă alături de Germania.
A rămas în Bucureşti în timpul ocupaţiei germane. A murit la 19 iunie 1919, la moșia sa de la Ţibăneşti.
Citeste si
- 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
- 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
