Reclamă
Pielea este cel mai mare organ uman și este compus din trei straturi: epiderma, derma și hipoderma. Epiderma este stratul exterior, format dintr-un epiteliu stratificat, scuamos, compus în principal din keratinocite și, de asemenea, celule dendritice (melanocite, celule Merkel și celule Langerhans).
Ce sunt bolile de piele?
Epiderma este împărțită în patru straturi, în funcție de morfologia keratinocitelor și de gradul de diferențiere în celule cornificate (stratul cel mai exterior se numește stratul cornos). Derma este stratul mijlociu, alcătuit din colagen și țesut conjunctiv amorf care conține rețele nervoase și vasculare, anexe epidermice, fibroblaste, macrofage și mastocite. Hipodermul sau țesutul subcutanat este un adevărat organ endocrin compus din lobuli de adipocite despărțiți de septuri fibroase formate din colagen și vase de sânge. Pielea și diferitele sale componente au capacitatea de a comunica cu alte țesuturi și de a se autoregla prin producerea de citokine, neurotransmițători, hormoni și receptorii corespunzători acestora. Aceste funcții neuro-imuno-endocrine sunt strâns conectate la sistemele centrale de reglementare. Pielea este, de asemenea, o rezervă vastă de celule stem pentru a întineri suprafața corpului și a repara rănile. Toate aceste structuri permit pielii să îndeplinească funcții vitale, inclusiv protecție împotriva agenților fizici, chimici și biologici, prevenirea pierderii excesive de apă și reglarea temperaturii. În plus, pielea constituie organul senzorial pentru atingere și mediul înconjurător.
Reclamă
Bolile de piele includ toate afecțiunile care înfundă, irită sau inflamează pielea. Adesea, bolile de piele provoacă erupții cutanate sau alte modificări ale aspectului pielii.
În articolul de mai jos, vom încerca să descriem pe scurt câteva din bolile de piele, cum să le recunoaștem mai ușor, când e cazul să mergem la medic dar și câteva din terapiile cele mai comune pentru aceste boli.
Care sunt simptomele frecvente ale bolilor de piele
Simptomele bolilor de piele pot varia în funcție de tipul specific de afecțiune. Cu toate acestea, există unele simptome generale care pot apărea în cazul multor boli de piele:
- Mâncărime (prurit): O senzație de mâncărime poate fi prezentă în multe afecțiuni ale pielii, cum ar fi eczema, dermatita seboreică, psoriazis sau urticarie.
- Roșeață: Inflamația pielii poate duce la apariția unei culori roșii sau roz pe suprafața pielii.
- Umflături sau leziuni cutanate: Pot apărea diferite tipuri de leziuni, cum ar fi vezicule, coșuri, pete, papule sau plăci. Acestea pot fi caracteristice în cazul bolilor precum acnee, herpes, psoriazis sau dermatită de contact.
- Descuamare: Unele boli de piele pot determina pielea să se descuameze, ceea ce înseamnă că straturile superficiale ale pielii se desprind. Acest lucru este observat în psoriazis sau dermatita seboreică.
- Durere sau disconfort: În unele cazuri, pielea afectată poate deveni dureroasă sau inconfortabilă. Acest simptom poate fi prezent în infecții cutanate, arsuri solare sau alte afecțiuni.
- Modificări ale pigmenților: Modificările culorii pielii, cum ar fi petele albe (vitiligo) sau petele roșii (eritem), pot indica diferite afecțiuni ale pielii.
Ce cauze pot avea bolile de piele
Bolile de piele pot avea diverse cauze, iar factorii declanșatori pot varia în funcție de tipul specific de afecțiune.
Predispoziția genetică poate juca un rol în dezvoltarea anumitor boli de piele. Dacă există antecedente familiale de anumite afecțiuni cutanate, riscul de a dezvolta aceleași afecțiuni poate crește.
Infecțiile fungice, bacteriene sau virale pot cauza diverse boli de piele. De exemplu, infecțiile cu ciuperci pot duce la micoze, iar infecțiile cu virusuri precum herpesul sau zona zoster pot provoca leziuni cutanate.
Dermatita de contact și urticaria pot fi rezultatul unei reacții alergice la substanțe precum cosmeticele, detergenții, metalele sau plantele.
Expunerea la factori ambientali precum soarele, vântul, frigul și poluanții poate contribui la dezvoltarea bolilor de piele. De exemplu, expunerea excesivă la soare poate contribui la dezvoltarea cancerului de piele.
Modificările hormonale, cum ar fi cele care apar în timpul pubertății, sarcinii sau menopauzei, pot influența starea pielii și pot contribui la apariția unor afecțiuni precum acnee sau melasmă.
Stresul cronic poate afecta sistemul imunitar și poate contribui la apariția sau agravarea unor afecțiuni ale pielii, cum ar fi psoriazisul sau dermatita.
Anumite boli de piele, cum ar fi lupusul eritematos sistemic sau psoriazisul, sunt considerate afecțiuni autoimune, în care sistemul imunitar atacă propriile celule ale organismului.
Rănile, arsurile sau alte traume fizice pot predispune la infecții cutanate sau pot duce la formarea de cicatrici și modificări ale pielii.
Unele medicamente pot avea ca efect secundar apariția unor reacții cutanate. De exemplu, reacțiile adverse ale anumitor antibiotice pot include erupții cutanate.
Boli de piele frecvente în copilărie
Varicela
Varicela este o boală infecțioasă cauzată de virusul varicela-zoster (VZV). Această afecțiune este comună în special în rândul copiilor, dar poate afecta oamenii de orice vârstă.
Acest virus face parte din familia herpesvirusurilor. După ce o persoană se recuperează de varicelă, virusul rămâne latent în ganglionii nervoși și poate reapărea mai târziu în viață, provocând zona zoster.
Se transmite prin aer sau contact direct. Simptomatologia este caracterizată prin apariția de pete roșii care evoluează în vezicule umplute cu lichid și apoi în cruste, mâncărimea fiind un simptom comun al varicelei. Alte simptome pot include febra, disconfortul general cu oboseală, durere de cap.
Perioada de incubație de obicei este de 10-21 de zile de la expunere până la apariția simptomelor.
Pojarul
Pojarul, cunoscut și sub numele de rujeolă, este o boală infecțioasă cauzată de virusul rujeolic. Este o boală contagioasă și poate avea complicații grave. Cauza este reprezentată de virusul rujeolic, un virus din familia paramyxovirusurilor.
Se transmite pe cale aeriană, prin picături de salivă sau secreții respiratorii ale persoanelor infectate.
Simptomele în cazul pojarului includ:
- Erupție cutanată: Apar pete roșii care se extind și se transformă în vezicule.
- Febră: Adesea însoțită de febră înaltă.
- Simptome respiratorii: Cum ar fi tusea și rinoreea.
- Ochi roșii și lăcrimare: Conjunctivita este frecventă în cazul pojarului.
Perioada de incubație pentru această boală este de 10-14 zile de la expunere până la debutul simptomelor.
Urticaria
Urticaria, cunoscută și sub denumirea de „picioare de albină” sau „ghiara de orticarie”, este o afecțiune a pielii caracterizată prin apariția bruscă a unor umflături roșii sau roz, denumite și „urticării”. Aceste urticări pot varia ca dimensiuni și pot apărea oriunde pe corp.
Cauzele principale ale acestei boli pot să includă reacții alergice, infecții (răceli, infecții dentare), stresul și emoțiile puternice, contactul cu anumite substanțe (latexul, plantele sau substanțe chimice), boli autoimune, expunerea la căldură sau frig etc.
Simptomele urticariei cele mai frecvente sunt reprezentate de apariția de umflături roșii sau roz, mâncărime intensă, inflamație (a buzelor, ochilor).
Această boală poate să aibă un caracter acut, dacă ea persistă mai puțin de 6 săptămâni, sau unul cronic, atunci când durata ei depășește 6 săptămâni.
Eritemul fesier
Eritemul fesier sau dermatita de scutec este o iritație a pielii care apare în zona acoperită de scutec. Această afecțiune cutanată este frecventă la sugari și copii mici și poate apărea din diverse motive.
Pielea în zona acoperită de scutec poate deveni umedă din cauza urinei și a fecalelor, creând un mediu propice pentru iritații. Fricționarea constantă a pielii din zona fesieră, mai ales în timpul mișcărilor și schimbării scutecelor, poate contribui la apariția eritemului fesier. Substanțele chimice din scutece, șervețelele umede sau produsele de curățare pot irita pielea sensibilă. O infecție fungică poate apărea în zonele umede și calde, precum zona fesieră.
Simptomele eritemului fesier includ roșeață, umflături mici (vezicule), durere sau disconfort, ori piele fierbinte la atingere.
Eritemul fesier este adesea o afecțiune benignă și se remediază cu măsuri simple de îngrijire.
Eczema
Eczema, cunoscută și sub denumirea de dermatită eczematoasă, este o afecțiune inflamatorie a pielii caracterizată prin roșeață, mâncărime și iritație. Este o afecțiune cronică și, deși este mai frecventă la copii, poate afecta oamenii de orice vârstă.
Predispoziția genetică poate juca un rol în apariția eczemei. De asemenea, eczema este considerată o boală autoimună, în care sistemul imunitar atacă propriile celule ale pielii. O piele uscată sau deteriorată poate permite substanțelor iritante și alergenilor să pătrundă mai ușor, declanșând reacții inflamatorii.
Mâncărimea este un simptom caracteristic al eczemei și poate fi extrem de deranjantă, pielea afectată poate deveni roșie și inflamată și în același timp poate deveni uscată și descuamată. Pielea uscată și iritată poate să se crape, creând leziuni deschise. Uneori, se pot forma umflături sau vezicule care pot elibera lichid, în cazurile mai severe.
Boli ale pielii frecvente în sarcină
Sarcina poate aduce modificări semnificative la nivelul pielii din cauza schimbărilor hormonale și a altor factori asociați cu perioada de gestație. Aceste modificări pot să ducă la apariția de boli de piele specifice acestei perioade de graviditate.
Hiperpigmentarea tenului sau melasma
Melasma este o afecțiune cutanată caracterizată prin apariția de pete întunecate, de obicei maro, pe piele. Aceste pete apar în special pe zonele expuse la soare, cum ar fi fața, fruntea, obrajii, buzele și bărbia. Melasma este o afecțiune benignă, dar poate fi deranjantă din punct de vedere cosmetic.
Melasma este frecvent asociată cu schimbările hormonale, în special cele care apar în timpul sarcinii (cloasma gravidarum) sau ale contraceptivelor orale.
Soarele este un factor major în dezvoltarea melasmei. Expunerea la radiații ultraviolete stimulează melanocitele (celulele producătoare de pigment) să producă mai mult pigment.
Ca simptomatologie specifică avem apariția de petice pigmentate – pete de culoare maro, de dimensiuni și forme variate, pe față. Zonele comune de apariție includ fruntea, obraji, buze, bărbie și zona superioară a buzelor. Peticele de melasmă pot apărea simetric pe ambele părți ale feței.
Pemfigoidul gestațional
Pemfigoidul gestațional, cunoscut și sub denumirea de dermatoză cholestatică a sarcinii, este o afecțiune rară a pielii care apare în timpul sarcinii. Este caracterizată de apariția unor vezicule pruriginoase (umflături pline cu lichid) și leziuni cutanate, în special în ultimul trimestru de sarcină, în jurul săptămânii 35-40.
Printre simptomele comune, se numără mâncărimea intensă (prurit), apariția de vezicule care se pot deschide și forma leziuni deschise, precum și uneori, roșeața pielii.
Leziunile cutanate pot apărea în principal pe abdomen și membre, dar și pe alte zone ale corpului.
Pemfigoidul gestational nu afectează fătul și nu are complicații grave pentru mamă, dar mâncărimea intensă poate fi deranjantă.
Papule urticariene pruriginoase
Papulele urticariene pruriginoase sunt leziuni cutanate caracterizate prin mici umflături (papule) care sunt însoțite de mâncărime intensă. Acestea sunt adesea asociate cu urticaria.
Papulele sunt umflături mici, ridicate de pe suprafața pielii ce pot varia în culoare de la roșu la roz sau alb. Ele pot fi de dimensiuni diferite, iar unele pot conflua pentru a forma leziuni mai mari. Pruritul sau mâncărimea este un simptom comun asociat cu papulele urticariene.
Eczeme
Eczema în timpul sarcinii poate reprezenta o provocare suplimentară pentru viitoarele mame, deoarece sarcina poate influența evoluția bolii. Modificările hormonale care apar în timpul sarcinii pot afecta pielea și pot contribui la agravarea simptomelor eczematoase.
Sarcina poate aduce și o presiune emoțională și fizică crescută, iar stresul poate juca un rol în agravarea eczemei. Sistemul imunitar al femeii gravide suferă modificări pentru a tolera sarcina, iar acest fenomen poate influența reacțiile cutanate. Anumite schimbări specifice sarcinii, cum ar fi întinderea pielii din cauza creșterii abdominale, pot contribui la agravarea eczemei în anumite zone ale corpului.
Boli de piele cauzate de stres
Stresul poate avea un impact semnificativ asupra sănătății pielii și poate contribui la diverse afecțiuni cutanate. Relația dintre stres și bolile pielii este complexă, iar manifestările pot varia de la mâncărime și roșeață, la agravarea afecțiunilor preexistente sau chiar declanșarea unor probleme noi.
Acneea
Acneea este o afecțiune comună a pielii care apare atunci când porii sebacei se blochează cu sebum, celule moarte ale pielii și bacterii. Această obstrucție poate duce la apariția coșurilor, punctelor negre și a altor leziuni inflamatorii. Acneea poate afecta o varietate de zone ale corpului, dar este cel mai des întâlnită pe față, spate și piept
Stresul poate crește producția de sebum și inflamația, contribuind astfel la apariția și agravarea acneei.
Psoriazisul
Psoriazisul este o afecțiune cutanată cronică, inflamatorie, caracterizată prin apariția de leziuni roșii, însoțite de solzi argintii. Această boală afectează sistemul imunitar, determinând o creștere accelerată a celulelor pielii, ceea ce duce la formarea unor plăci ridicate și descuamate. Psoriazisul poate afecta orice parte a corpului, dar zonele comune includ coatele, genunchii, scalpul și partea inferioară a spatelui.
Stresul poate agrava leziunile de psoriazis sau declanșa episoade noi.
Vitiligo
Vitiligo este o afecțiune a pielii caracterizată prin pierderea treptată a pigmenților, ceea ce duce la apariția unor pete albe sau decolorate pe suprafața pielii. Pigmentul care dă culoare pielii se numește melanină, iar, în vitiligo, celulele care produc melanina (melanocitele) sunt fie afectate, fie distruse sau incapabile să producă pigment.
Cauza exactă a vitiligo nu este cunoscută, dar se consideră că poate fi rezultatul unei combinații de factori genetici, imunologici și de mediu. Anumite condiții autoimune pot fi asociate și cu vitiligo, în care sistemul imunitar atacă propriile celule melanocitare.
Dermatita seboreică
Dermatita seboreică este o afecțiune a pielii caracterizată de inflamație și descuamare, în special în zonele bogate în glande sebacee. Aceasta afectează cu precădere zonele precum scalpul, fața, pielea din jurul urechilor, sprâncene, pleoape și alte zone cu glande sebacee mai concentrate.
Apare descuamarea excesivă a pielii, cu formarea de cojițe de dimensiuni variate. Pielea afectată poate deveni roșie și iritată. Mulți pacienți cu dermatită seboreică experimentează mâncărime la nivelul zonei afectate.
Alopecia areată
Alopecia areată este o afecțiune dermatologică care afectează foliculii de păr, determinând căderea părului în zone circumscrise. Este considerată o boală autoimună, în care sistemul imunitar al organismului atacă greșit foliculii de păr, determinând căderea părului. Alopecia areată poate afecta orice zonă cu păr, inclusiv scalpul, sprâncenele, genele, bărbia și alte zone ale corpului.
Alopecia areată poate varia de la cazuri ușoare, cu mici zone de cădere a părului, la forme mai severe, care implică pierderea extinsă a părului pe scalp sau alte părți ale corpului.
Ihtioza
Ihtioza, cunoscută și sub numele de „piele de pește” sau „scabie”, este o afecțiune genetică rară a pielii caracterizată prin uscăciune excesivă, îngroșarea și descuamarea pielii. Există mai multe tipuri de ihtioză, iar severitatea simptomelor poate varia de la formă ușoară, până la formă severă. Această afecțiune poate să apară la orice vârstă și afectează atât bărbații, cât și femeile.
Pielea afectată poate prezenta descuamare abundentă, similară cu coaja de pește sau cu solzi. Ihtioza vulgară este cea mai frecventă formă și poate varia de la forme ușoare la severe. De obicei, apare în copilărie și se caracterizează prin solzi mici și deschiși la culoare.
Zona zoster
Zona zoster, cunoscută și sub denumirea de herpes zoster, este o afecțiune virală cauzată de virusul varicelo-zosterian, același virus responsabil pentru varicelă.
Se dezvoltă o erupție dureroasă, care evoluează în benzi sau zone unilaterale pe piele. Aceasta poate apărea pe trunchi, pe față sau în alte părți ale corpului. Înainte de apariția erupției cutanate, mulți pacienți experimentează durere, furnicături sau senzații de arsură în zona afectată.
Pielea afectată poate deveni foarte sensibilă, iar unele persoane pot dezvolta senzații intense de mâncărime. Erupția cutanată evoluează în vezicule umplute cu lichid care se pot sparge și forma cruste.
Unii pacienți pot experimenta durere persistentă, cunoscută sub numele de durere neuralgică postherpetică, chiar și după vindecarea erupției cutanate.
Reactivarea virusului varicelo-zosterian este principalul factor cauzator al zonei zoster. Aceasta poate fi declanșată de slăbirea sistemului imunitar datorată îmbătrânirii, stresului, bolilor cronice sau utilizării anumitor medicamente.
Cum tratăm bolile de piele
Tratamentul bolilor de piele depinde de tipul specific de boală și de severitatea acesteia. În general, metodele de tratament pentru bolile de piele pot include:
- Medicamente topice: Creme și unguente, ele pot fi prescrise pentru a trata inflamația, mâncărimea și alte simptome specifice bolii de piele.
- Medicamente orale: Antibiotice, antifungice, medicamente imunosupresoare.
- Fototerapie: Expunerea controlată la lumină ultravioletă (UV)
- Tratamente locale pentru unghii: Lacuri medicamentoase
- Proceduri dermatologice: Crioterapia, excizia chirurgicală, laserterapie
- Schimbări în stilul de viață: Menținerea unei igiene adecvate, evitarea iritanților, utilizarea protecției
Prevenție
Prevenirea bolilor de piele implică adoptarea unui set de obiceiuri sănătoase și luarea unor măsuri de precauție pentru a reduce riscul de apariție a afecțiunilor cutanate.
Aplicați cremă de protecție solară cu un factor SPF adecvat (cel puțin 30) înainte de expunerea la soare. Evitați expunerea excesivă la soare, în special între orele 10 dimineața și 4 după-amiaza, când radiațiile solare sunt cele mai puternice.
Folosiți produse de curățenie, detergenți și alte substanțe chimice cu precauție și purtați mănuși de protecție, dacă este necesar. Evitați contactul prelungit cu substanțe iritante sau alergene care pot provoca reacții cutanate.
Spălați-vă regulat pe mâini și păstrați zonele cu pliuri ale pielii uscate și curate. Evitați să folosiți săpunuri dure sau parfumate, care pot irita pielea.
Folosiți o cremă hidratantă potrivită pentru tipul dvs. de piele, pentru a preveni uscăciunea. Beți suficientă apă pentru a menține pielea bine hidratată.
Adoptați o dietă echilibrată, bogată în vitamine și antioxidanți, care susțin sănătatea pielii.
Efectuați autoexaminări regulate ale pielii pentru a detecta schimbări suspecte în culoare, dimensiune sau formă ale alunițelor sau a altor leziuni cutanate.
Practicarea tehnicilor de gestionare a stresului, cum ar fi yoga sau meditația, poate avea beneficii pentru sănătatea pielii.
Sursa foto: Shutterstock
Citeste si
- 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
- 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
