Reclamă
Cartea lui Aleksandar Hemon, Cartea vieților mele, traducere de Anca Dumitrescu, apare la Editura Black Button Books în anul 2018 și este un jurnal care are darul de a sădi dragostea în sufletul oricui, dragostea protagonistului care rămâne statornic într-o familie care trece prin mari încercări. Autorul are o forță care străbate și guvernează lumi și popoare. Dovadă fac aceste cuvinte ale lui care au ajuns până în România.
Aleksandar Hemon este autorul romanelor Proiectul Lazarus (Polirom, 2011) – nominalizat la National Book Award și la National Book Critics Circle – și The Making of Zombie Wars (2015), al volumelor de nuvele The Question of Bruno (2000), Omul de nicăieri (Polirom, 2010) – nominalizat la National Book Critics Circle Award – și Iubire și obstacole (Black Button Books, 2016). S-a născut la Sarajevo și a plecat la Chicago în 1992, cu intenția de a sta doar câteva luni; izbucnirea războiului din Iugoslavia i-a făcut însă imposibilă întoarcerea acasă. Prima nuvelă în limba engleză i-a fost publicată în 1995. Operele sale sunt publicate cu regularitate în The New Yorker, Granta. The New York Times, The Paris Review, Esquire și Best American Short Stories. În 2004 a primit burse Guggenheim și Mc Arthur Genius. În 2011 a primit premiul PEN/WG. Sebald Award. Locuiește la Chicago, împreună cu soția și cele două fiice, și predă la Columbia College.
Reclamă
Cartea vieților mele, este o carte care îmbină particularități ale trecutului, a diferitelor fațete ale vieții aceluiași om, prezintă structura unor persoane din viața sa care devin personaje în cartea sa. Există o dramă atât de mare și un simț pentru cee ace vas ă urmeze, o anumită doză de premoniție, este un fel de alarmă de avertizare (să nu ne bucurăm excesiv pentru că după o mare bucurie urmează o adevărată tragedie). Atâta lumină în întunericul său de la un punct. Alexandar, desi dramatic, nu putem afirma că limbajul său este fatalist, dimpotrivă, este un limbaj care chiamă și produce o pâclă de ceață fermecată în creierul cititorului. Un tip de scriere care nu este ficțiune, ci o autobiografie cu deplin avânt care asumă miracolele, disparițiile unor iubiri, evidențiază abandonul, lipsa de precauție pe alocuri.
Despre părinții săi refugiați în Ontario, despre ce înseamnă să fii un marginal, dar unul care se ridică mereu la înălțimea celor la care ajunge. Un adaptat și o viață care se suportă și se ia cu defectele și calitățile ei. Apoi mici povești adunate din ziare, Hemon, are acest mare dar al povestirii. Trece prin fire și lumi neștiute toate gândurile sale. Îmbină domesticul cu elementele exterioare, le ia și execute din ele pies de artă. Nu are cum să nu placă lumii un om care trăiește toate viețile posibile într-una singură și experimentează toate suișurile și coborâșurile imaginate. Puterea și curajul lui dau multă speranță pentru că nu oricine ar putea cu așa un trecut traumatic să se ridice între cei mai înalți și să facă literature din toate acele momente înfiorător de reci. Aleksandar, desi lasă ca ultimă relatare, Acvariul, cred că de fapt această poveste, este povestea care îl poziționează în postura de tata-erou și face ca toți să suferim împreună cu el pentru fierderea fiicei lui în vârstă de 9 luni.
O viață absolut normal, o fiică Ela, o soție minunată, un calm cu greu dobândit, o stabilitate pentru care muncește și brusc își duce fiica cea mica la spital și află că aceasta trebuie operată de tumoră, o tumoră foarte rară, se fac toate demersurile, fiica lui rezistă, dar în cele din urmă este decablată de la toate aparatele pentru că inima ei se oprește de două ori consecutiv. O durere imesă străbate întreaga familie, dar el are puterea de a-și îmbrățișa soția să o aline. Este un adevărat stâlp al familiei, desi făcut țăndări de o tragedie inimaginabilă. Totuși Hemon își trage sursa de putere din această trauma covârșitoare și o împărtășește ca imortalizare a ființei căreia obișnuia să-I cânte atunci când plângea: „întreg repertoriul meu de cântece de leagăn: You Are My Sunshine, Twinkle, Twinkle, Little Star și un cântec de Mozart pe care îl învățasem în copilărie și ale cărui versuri în bosniacă mi le-am amintit în mod miraculous.” (p.149)
Fascinant este scriitorul Aleksandar, dar și mai fascinant tatăl care nu fuge, nu se lasă distras, nu se complace în lucruri de nimic, stă în bătaia tuturor intemperiilor ca să-și susțină familia și crede în vindecarea fiicei lui până la ultima sa suflare, crede că ea se va vindeca și familia sa va reveni la viața de familie. El susține însă că nu a învățat nimic din acea suferință, așa cum se spune mereu. Că suferințele ar veni cu o mai mare înțelepciune. Cred că este atât de supărat pentru dispariția neprevăzută a fiicei lui. Nu i s-a dat destul timp cât să poată salva, căci asta este în cartea sa Hemon, salvatorul, tatăl suprem, un model pentru toți bărbații care au copii astăzi și care le pot asculta suflarea pe pieptul lor, pe pieptul lui Hemon Isabel se aude, se aude prin Cartea vieților mele. Ea trăiește veșnic. Isabel.
Cartea vieților mele, aici!
Citeste si
- 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
- 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
