Reclamă
Despre Transparența unui popor de foci (Editura Charmides, 2019) scriu trei mari nume ale literaturii române: Constantin Abăluță, Ștefan Bolea și Șerban Foarță. Și nu întâmplător, pentru că dacă unul vorbește despre tranzitivitate, celălalt compară tehnica de aici cu al lui Ungaretti și cel din urmă amintește de Mazilescu, aș îndrăzni și eu să aprob, adăugând că ceea ce captează atenția la poezia lui Alexandru Ovidiu Vintilă este aducerea aminte a unor peisaje, capacitatea de a contura o atmosferă șamanică, hipnotică de o beatitudine (paradoxal) soră cu moartea, cu șprițul, cu amintirile și cu viața ca la Ezechielul biblic, viața efemeră.
Poeziile cele mai existențialiste ale lui A.O.Vintilă îmi amintesc despre poemele lui Raed Wahesh și tot ceea ce se poate ingera de la filosofia musulmană, căutarea adevărului absolut și a unui Dumnezeu care să șteargă toate patimile omenești înlocuindu-le cu binele universal și pacea stăruitoare: „erai frumoasă în rochia ta verde/ e o nimica toată și cu totul altceva să îmi spui/ ce frig ți-a fost/ cât e natura de goală” (Gustul de praf, p.55)
Reclamă
Poemul care dă titlul acestui volum de poeme Transparența unui popor de foci se găsește la paginile 61-62, aproximativ în inima cărții, așa cum se găsesc psalmii biblici în inima bibliei. Nu știu cât de mult a ținut autorul cont de acest aspect să sanctifice însemnătatea titlului, dar se pare că este invocat Dumnezeu în lipsa căldurii umane, atunci când se somatizează, atunci și acolo unde începe să se simtă „singurătatea minților”.
Nu am putut să nu remarc, ceea ce face diferența la acest autor, este că vine la editură cu anumiți oameni ai Siretului, care, vedem că fac să arate cartea într-o manieră inedită, cumva foarte diferită față de ceea ce publică editura Charmides și merită menționați cei care fac parte din staff-ul acestui proiect-carte: redactor: Isabel Vintilă, Copertă și tehnoredactare: Ioan Mateiciuc, desene și reproduceri pe coperta cărții de: Sorin Ilfoveanu, îi numesc pe aceștia pentru că sunt curioasă să observ traseul pe care îl parcurge A.O.Vintilă și în ce măsură aceasta este echipa care îi va fi alături să amprenteze și proiectele sale următoare (pentru că sigur nu acesta este ultimul).
Poetica de aici este despre Leningrad, celebra vodkă, șerpi, moarte, Beirut, podul Londrei, exces, ploaie, personaje biblice: Iosif, Iacov, viață, iubire, bucurie, adevăr, toate acestea desfășurate pe 84 de pagini. Versuri aerisite, idei simple, fragmente referențiale, intertextualitate, un stil de a scrie fragmentat, poeme cu final ambiguu, de parcă ideile niciodată nu se duc până la capăt și imaginarul se oprește undeva ca să continuie în poemul următor, sau în casa lectorului.
Țin minte că a am avut reticențe în a lectura cartea Transparența unui popor de foci și asta cumva pentru că citisem foarte multă literatură scrisă de femei, dar și literatură scrisă de bărbați (dar…), aici când totuși m-am așezat asupra acestei cărți am văzut că nu pătrund în banalul biografism actual practicat de majoritatea scriitorilor, e ceva mult mai mult decât asta, e o împletitură de idei filosofice și poezie, niște reflecții umane general valabile, și probabil asta m-a convins că e o carte pe care o pot prinde în spectrul meu de interese, personal, dar în spectrul de interese al întregii umanități. Firul liric rămâne valabil pentru cititorii avizați, dar și pentru cei care ar prinde pentru prima dată cu ocazia asta o carte de poeme în mâini. N-ar fi nicio problemă, pentru că discursul nu e sofisticat, nu e realist pe cât de estetizat. Nu e nici manifest, nici complacere, e un discurs romanțat un cadru unde poetul își permite să spună și gânduri dure și mai prietenoase, o confesiune îmbrăcată tehnic, pentru că nu putem spune despre A.O.Vintilă că s-ar simți confortabil în nonșalanță, cât mai degrabă într-un soi de manierism (în sens pozitiv) salvator: „ne privim față în față/ cu pumnii încordați pipăim/ fardul unei lumi cu multă dragoste și/ pe cale de dispariție”(Până vine iarna, p.50).
Pe A.O.Vintilă îl puteți găsi și în calitate de redactor-șef al revistei de cultură Bucovina Literară, publicație întemeiată la Cernăuți în 1942, revistă care acum își are redacția la Suceava. Merită urmărită atât activitatea sa de acolo cât și activitatea sa literară, poezia sa în paralel cu coordonarea revistei de cultură, pentru că pare că poemele sale mențin o strânsă legătură cu cei care publică în revistă și capătă influnțe din creațiile lor. Poetul de față este un poet umanist (nu postumanist) căutând conexiuni cu confrații în lirica sa. O punte de legătura cu alte voci și comunicare de la om la om. Cred că lirica din Transparența unui popor de foci își propune reziliența ca temă și provoacă la dialog nu numai Bucovina, cât și Transilvania, dar și celelalte zone geografice pentru care centrul înseamnă cultura. A.O.Vintilă nu este un poet episodic, este poet dedicat și contez pe faptul că ne va da de citit, lipsit de interes față de valurile poetice actuale și preocupat de evoluția formulei sale de scriere, impactează.
Citeste si
- 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
- 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
