Reclamă
Ana Herța s-a născut în Năsăud, județul Bistrița-Năsăud, la 11 martie 1989. A copilărit în satul Zagra din același județ, situat în apropierea Munților Țibleșului. Clasele primare și gimnaziale, în sat, iar liceul la „Colegiul Național George Coșbuc” din Năsăud, profil pedagogic, unde ia diploma cu dublo specializare de învățător-educator. Și-a continuat studiile la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, psihologie generală, studii la zi. Lucrează în domeniul educațional ca educatoare în Cluj-Napoca. Pasionată de cărți, de scris și de muzică.
N-a omorât curiozitatea pisica, așa că și eu am mers pe urmele pisicii rămase în viață să aflu (să dezgrop) ce scrie Ana Herța și de ce. Mi-a răspuns, nu ea, ci editorul cărții sale, De nerostit, (Limes, 2021) unde semnează o foarte pozitivă opinie (opiniile ultrapozitive mă fac sceptică). Semnatarul notei de pe coperta patru este Mircea Petean și eu cred în cuvintele sale (nu total), dar pe de altă parte cred că am deschis cartea, după aceste frumoase laude, cu alte așteptări, ceva mai grandioase.
Reclamă
Cartea De nerostit conține două segmente mari și late: Versuri și Gânduri, cât se poate de limpede și la obiect. Între aceste granițe sunt expuse mare parte din trăirile Anei Herța, pentru că aici lirica este dublată și de confirmarea din partea poetei prin mesajele introspective, mici alunecări în memoir, nu neapărat informații exacte, căci nu îi scapă detalii neapărat concrete, cât eventuale momente de cumpănă (comparabile cu ale oricui altcuiva) și pentru că nu le particularizează, rămân general valide. Mizează pe o poetică a afirmării identității: Azi cred că iubirea e statistică pură,/ Iar tu, Ana, nu ești la medie” (Nu mă privi, p.27)
„Te iubesc” devine un must al tuturor poemelor, obsesiv și compulsiv pierzând prin repetiția expresiei ceva din consistența sensului (sacru). Cu ale sufletului se oscilează în construcția ideilor, dar acolo unde se mizează pe poetica dezvoltată pe emoții, nu vedem și acțiunile, de parcă abstractizarea de aici oprește orice poem în punctul care ar putea însemna un determinant a unui alt poem. Deși episoadele lirice sunt coroborate într-o mare măsură, cu acel el magnific (dar vezi tu) absent și ignorant, de la care se pretinde mult, și se primește mult mai puțin, care sfidează energia feminină și grăiește după bunu-i plac dominant și stabilind o competiție între femeile din viața lui pentru că le compară (e cel mai facil mod de a induce ideea competiției).
Accidentele amoroase ale cuplului speculat în poemele Anei, au un final, mai ales că are loc o îmblânzire, grație ploilor, a cănilor de ceai, a romului și a altor efecte menite să producă astfel de turnuri. Femeia își folosește toate trucurile pentru a-și acapara iubitul, iubitul își folosește toate trucurile pentru a se îndepărta, și astfel bună perioadă pe teritoriul poetic se tatonează două caractere aparent opuse: „O, e atât de târziu!/ Acum nu-ți pot răspunde la întrebări existențiale:/ M-ai întâlnit și atât./ Toamna e rece, frunzele cad,/ Cineva iubește, altcineva nu./ Unul bea o cană cu cacao neagră,/ Altcineva un ceai cu flori uscate, de câmp./ Se uită direct în ochii ei negri,/ Cu o răceală premeditată…/ Acum știe: Întrebările despre iubire îi aduceau aminte că e muritor…” (Târziu, p.53).
Impresionante găsesc anumite versuri de dragoste în cartea pe care o țin acum în mâini, versuri care pot sensibiliza chiar și inimile de piatră pregătite să bareze orice stare emoțională și orice sentiment. Cel mai mult îmi place poemul „În ploaie” pe care îmi voi permite să-l citez integral: Cel mai dor mi se face de tine când plouă./ Atunci, cuvintele n-au noimă,/ Călătoresc în derivă către suflet./ Cel mai dor mi se face de tine când plouă./ Atunci, parcă, toți tații și iubiții/ Au un motiv real să se ascundă/ De eventualele potopuri și emoții./ Cel mai aproape de mine ești când plouă./ În acea clipă tăcerea are o scuză/ Și nu mai trebuie să inventăm frumusețea…”(p.55)
Recomand cartea De nerostit a Anei Herța celor care s-au îndrăgostit iremediabil de cineva, atât de profund încât au simțit la un moment dat să scrie o carte (și poate nu au reușit). Acum acea carte există și o puteți oferi în dar, nu sunt de omis nici clarificările biografice pe care le aduce poeta, pentru că ele conțin ceva din magia terapiei prin cuvinte, sau psihoterapie. Vreau să clarific, însă, nu există o metodă excelentă de scriere a jurnalului, dar există formule de succes, așa formule care aduc informații, nu doar sufletești (mă gândesc la jurnalul Sylviei Plath), cât și informații ceva mai exacte, de natură biografică, contextuală, socială, politică și culturală. Se vede că îi sunt de mare folos încercările acestea (simt să le numesc încercări), ca un prim pas înspre o scriitură mult mai complexă și mai aproape de sinele poetic și diaristic . Așadar, De nerostit, o provocare pentru sufletele noastre din ce în ce mai plastifiate și nonsenzoriale.
Cartea De nerostit se găsește aici!
Citeste si
- 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
- 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
