Anaïs Nin, Henry și June – din Jurnalul dragostei necenzurat 1931-1932

Henry și June din Jurnalul dragostei necenzurat 1931-1932 cu o introducere de Rupert Pole, Traducere din engleză de Luana Schidu (Editura Humanitas, 2014, epub), este un text despre care aflăm din introducere „din jurnalele anilor 1932-1936, intitulate June, Posedații, Henry, Apoteoză și prăbușire și Jurnalul unei posedate, scrise din octombrie 1931 până în octombrie 1932. A fost redactat astfel încât să se concentreze pe povestea lui Anaïs , Henry și June. Materialele apărute în Jurnalul lui Anaïs Nin, 19310-1934 au fost excluse în cea mai mare parte, cu excepția câtorva fragmente reluate aici pentru a oferi o relatare coerentă.”

Mă aflu fană a lui Anaïs Nin și trebuie să mărturisesc că foarte mult timp de când am aflat că a ținut jurnal în permanență, am început să caut să le citesc. M-am bucurat foarte mult să văd că a fost reeditat în colecția Raftul Denisei a editurii Humanitas (o colecție de care am devenit dependentă în ultimii doi ani), așa că am comandat-o și va sosi curierul cu ea curând. Am citit jurnalul Henry și June, dar în variantă epub, 142 de pagini. Dar trebuie să mărturisesc că m-am plimbat în toată această recentă perioadă (pentru că recent am citit) prin lumea acestei femei fascinante cu o autonomie extraordinară și un nivel de emancipare la mijlocul secolului XX, ceva ce m-a făcut să chestionez societatea franceză și poziția femeilor atunci, deși Anaïs mărturisește adesea că ea este o femeie privilegiată căsătorită cu bancherul Hugo. Dar Hugo nu este scriitor și nu înțelege deplin lumea intimă a soției sale. Întâlnirea cu Henry și June, acest cuplu de care se îndrăgostește în egală măsură soția catolică (precum societatea o identifica), schimbă totul în viața lui Anaïs.

Henry Miller este un autor deja consacrat, care își are propriul limbaj obscen de la care se contaminează și Anaïs. Dragostea dintre ei este mai întâi de toate trupească și nimeni dintre ei nu își propune să creeze atașament, mai ales și pentru că fiecare dintre ei se află în mariaj cu altcineva. Și totul până ajung să scrie împreună, să trișeze împreună, Henry îi citește manuscrisele jurnalelor, începe să o cunoască profund, dar ea este femeia care nu poate rămâne fidelă unui singur bărbat, alternează și domină mai multți bărbați, îl seduce chiar și pe psihanalistul la care se duce periodic Allendy. Pare că toți bărbații îi doresc frumusețea, nesupunerea, starea materială bună, toți vor ceva de la ea, numai Henry nu vrea mare lucru în afară de a fi cu ea cât timp și ea vrea asta. Dar va fi sprijinul lui Henry la bine și la greu, inclusiv financiar. În relația cu June, despre aceasta ea spune că are un fel de ciudă că nu poate să aibă o relație la fel de profundă și totală cu ea și nu o poate penetra ca un bărbat. Există pasaje în jurnal (foarte multe) de pură sexualitate, obsecene, înflăcărate, încărcate de pasiune și dorință. De fapt pe asta se concentrează, nu neapărat pe cele ale sufletului. Pe escapadele în bordeluri la care îl invită și pe Hugo, căci îl introduce și pe fidelul său soț în astfel de practici. Dar Hugo nu pare să vrea mai mult, pare să o vrea doar pe ea.

Nu aflăm foarte multe despre diversele ei straturi emoționale, pare că este un jurnal concentrat să dea în vileag doar sexualitatea debordantă a acestei femei, capacitatea sa de a nota în detaliu aceste intimități, curajul de a scrie despre lucruri care dacă ar fi fost descoperite (mariajul ei și beneficiile din acest mariaj) s-ar fi terminat. Existau nopți în care dormea cu jurnalul sub pernă, așa cum ea însăși descrie și cu mâna pe jurnal (tocmai din această teamă, dar și pentru o mai mare apropiere de Henry). Tot ce se întâmplă se întâmplă în Franța, aceasta este țara jocurilor pe care ni le propune scriitoarea și țara în care personajele ei (reale) trăiesc.

Este dificil de citit totuși jurnalul, nu se recomandă religioșilor și pudicilor, nu se recomandă celor cu principii severe anti-sexualitate. Este recomandat însă celor care acceptă sexualitatea ca pe o multitudine de posibilități și nu ca pe un tipar anume, care ar putea vedea în acest text dualitatea ființei umane, rolul de soție versus statutul de amantă. Rămân în urma jurnalului lecturat întrebări privitoare la cuplu și monogamie: ce este fidelitatea? ce este infidelitatea? ce este mariajul? care este statutul femeii în societatea franceză a secolului XX, dar care este statutul ei acum în Franța, dar și în restul statelor? ce rol crede femeia că are, ce rol impune societatea? este Anaïs Nin o pionieră a adevărului? predică ea propriul adevăr în contrast cu nevoile sociale? este de blamat că își permite să simtă și să experimenteze dincolo de granițele căsniciei și ale monogamiei? cum face față atâtor lumi? cum se pliază pe caracterele și necesităților celor patru bărbați cu care are relații intime de-a lungul acestui an cuprins în jurnal?

M-a făcut să reflectez la propriul sine, la gradul meu de emancipare, la ce înseamnă emanciparea? Nu cumva înseamnă să ne permitem ca femei să gândim, să simțim autentic și să acționăm în consecință?