Anaïs Nin, Incest – din Jurnalul Dragostei necenzurat

Anaïs Nin, Incest din Jurnalul Dragostei necenzurat, cu o introducere de Rupert Pole și note biografice de Gunther Stuhlmann, traducere din engleză de Luana Schidu (Editura Humanitas, 2006) – cuprinde alte laturi textuale ale diaristei care s-a impus în mod natural peste ceea ce înseamnă acest stil de scriere și acest gen literar, aș zice. Dă dovadă de o profundă maturitate să-și expună mai ales temerile și defectele, de aici aflăm mult mai multe detalii legate de căsnicia sa cu bancherul Hugo, despre motivul pentru care nu poate avea copii, descoperă acum și ne povestește și nouă, despre dorința ei de a avea copii cu Henry, dorința de a se căsători cu el și a renunța la tot ceea ce îi oferă Hugo material. Dezvoltă pentru prima dată afecțiune exclusivă față de un bărbat și acela este Henry care este menționat foarte des.

Ne-am fi așteptat abrupt să intre în destăinuirile legate de marele subiect tabu, incestul, eu m-am așteptat să citesc încă din primele pagini despre relația sa ilicită cu tatăl său biologic. Ceea ce pare scandalos e că Otto Rank, psihanalistul ei îi propune să își seducă propriul tată, pentru a-l pedepsi fiindcă își abandonase familia și se căsătorise cu o altă femeie. Găsim 255 de pagini de introspecție, emoții și arhetipuri emoționale întâlnite episodic și în jurnalul Henry și June. Aici însă pare să reflecteze cu seriozitate la daunele pe care le pot produce acțiunile ei asupra oamenilor din viața ei, cât de mult i-ar putea răni dacă ar lăsa lucrurile să-i scape de sub control. Hugo este în continuare cel care îi oferă scriitoarei viața dorită cu toate cele necesare traiului boem, dar în schimb aceasta are obligația de a se ocupa îndeaproape de întreținerea corespondenței cu unii oameni importanți în cariera soțului ei, precum și de a aranja dineuri la care această lume bună să ia parte.

Femeie aflată la patruzeci de ani, își pune problema îmbătrânirii, a sensului vieții, îi place viața cu Henry, dar nu o încântă egoismul lui. Îi face în continuare pe plac, în continuarea o place pe June, dar o elimină treptat din peisajul tututor pentru idealurile ei legate de viața cu scriitorul Henry Miller care îi marchează existența ca femeie și ca scriitoare. În continuare alternează roluri, acoperă goluri, creează o rețea de bărbați care aajung să discute sub privirile ei despre diverse subiecte la micul dejun. Amantul și soțul sunt aduși ocazional de ea sub același acoperiș sub diverse pretexte. Relațiile intime cu unul și cu celălalt se desfășoară fără întreruperi, dar față de Hugo devine ceva mai distantă, invocă afecțiuni și este lăsată în pace, e obosită în acest mariaj monoton cu un bărbat care niciodată nu îi va semăna lui Henry Miller.

Viața lui Anaïs Nin este dată peste cap, marcată de nervozitate, de psihanaliza constantă de care plănuiește să se rupă, dar nu o poate face. Are frământări recente și frământări din trecut, se agață de firul terapiei ca de ultima sa șansă pentru supraviețuire. Psihicul ei este adesea mult solicitat și mai ales încărcat de diverse evenimente, aranjamente, ține în memorie evidența tuturor întâlnirilor sale și are memoria tuturor atingerilor. Discută cu psihanalistul cele mai profunde intimități, cele mai mari probleme de care este conștientă. Dar caută să se mențină detașată de propia-i biografie, a se cufunda ar însemna moartea.

Se întoarce mereu la cel căruia i-a scris scrisori să se întoarcă încă de la 11 ani și astfel a început să țină jurnal. Tatăl ei nu s-a întors, dar ea a continuat să scrie în jurnal. Nu se poate desprinde de trauma abandonului, nu poate ierta și nu se poate vindeca. Tatăl ei rămâne pentru ea o persoană fascinantă tocmai prin absență. Cineva nevăzut, dar cineva despre care se povestește, e cineva care i-a lipsit și care îi lipsește. Ea este o copilă în sinea sa, și se întoarce în copilărie în cadrul psihanalizei să repare ce e de reparat. Dar pare că psihanalistul folosește anumite recomandări îndoielnice pentru chiar terapia în sine. Pare că observă labilitatea emoțională a lui Anaïs și îi propune să-și seducă propriul tată.

Incest luminează calea înspre lumea complexă a lui Anaïs Nin. Este spectaculoasă și teribilă și abilă să scrie tot ce trăiește, pare că acastă scriitoare a descoperit secretul unei vieți multiple, căci energia sa este o componentă importană în cantitatea textelor. Ceea ce îmi place este faptul că nu s-a lăsat verificată sau cucerită de ideea de a publica în timpul vieții de dragul notorietății, însemnările sale intime, le-a fost fidelă celor pe care publicând i-ar fi putut răni crunt. A lăsat dorința de a-i fi publicate jurnalele după ce personajele din texte vor fi murit. Și așa s-a și întâmplat. Aș vrea să fie Anaïs aici și să-i spun că îi mulțumesc personal pentru tot ce am putut să citesc, pentru tot ce a lăsat scris, pentru tot riscul, curajul și pentru toată nesupunearea din timpul vieții.

Jurnalul Incest poate fi comandat aici!