Reclamă
Andrei Dósa s-a născut la 7 februarie 1985, în Brașov. A absolvit cursurile masterului de Inovare Culturală (care se numea anterior master de Scriere Creatoare) din cadrul Facultății de Litere de la Brașov. A debutat cu volumul Când va veni ceea ce este desăvârșit, Editura Tracus Arte, 2011 (Premiul național de poezie „Mihai Eminescu”). A colaborat cu revistele Poesis International, Astra și Corpul T.
Zeflemist de primă clasă, Andrei Dóșa ne face cunoștință cu experiența sa americană, the dream land, găsești tot ceea ce ți-ai putea imagina și încă ceva peste. Pe cât de visător protagonistul, pe atât de pragmatic, abordând teme recurente probleme ale societății americane și munca la restaurante, unde totul începe și devine repetitiv.
Reclamă
American Experience (Cartea Românească, 2013) este mântuirea României în materie de poezie și impresii că ceea ce nu se vede e absolut special și unic. Ei bine Dósa le dă fanteziile multora peste cap divulgând peripeții din continentul „scllipitor”, soft, bogat, amețitor. Un ritm devastator al traiului în străinătate, senzația de marginalitate se întrevede la tot pasul de-a lungul și de-a latul sarcasmului liric. Echipat pentru texte de tip aluviuni cât și pentru texte minimaliste sau ermetizate, aici epuizează tema expatriatului și totul pentru bani: „am plecat de acasă aranjați și parfumați/ dăm iama la spartul târgului (…) am muncit pentru banii ăștia” (enjoy, p.29)
Îmi place că pot citi cartea ca pe un desfășurător-map și văd inclusiv „goldens”-ul din New York, „statuia libertății” demitizată de românul ajuns la poalele ei exersându-și nonconformismul: „piciorul dezvelit/ doar pentru mine/ al statuii libertății/ și puful ei blond” (și puful ei blond, p.41). Evenimentele se succed previzibil din moment ce stabilești că nu ai de-a face cu un poet care să idealizeze peisajele, să idilizeze relațiile și anturajele, să romanțeze despre femeile americane, ci numai în stilul inconfundabil, mici flirturi, ocheade printre dulapurile de inox, mai cu mâinile în apă la spălat de vase și în general toate impulsurile amoroase se declanșează în mediul dezolant al locului de muncă. Acuză câteva dintre prejudecăți: „ai văzut femeia aia își alăpta copilul la masă omg” (ziua care nu mai vine, p.22).
Cele trei părți constituente ale plachetei: American Experience; Ultimul party cu americani; Nueva York capătă nuanțele discursului de împătimit diversionist și comparatist al culturilor, fiindcă acesta este și avantajul poeziei de aici, că jonglează cu limbajul și codurile lingvistice pe care le are implementate și foarte bine configurate (să execut și eu o jonglerie de expresie postumană). Căci cele trei trepte din experiența protagonistului sunt și cele trei trepte de evoluție a evenimentelor lirice. Se explică nonșalant și încărcat de un umor negru, autocompătimire la tot pasul, dar și o forță din care se trage și seva poeziei și a poeticității în cadrul acestui experiment (de neratat).
Nu le face jocul americanilor, nu se ghidează după standardele lor de perfecțiune, pentru că mentalul intrigă aparenta ordine și self-protection-eficiency-ego-high-modern-bounding lanțul trofic al societății fake-kitsch, cum spune și Andrei în carte se lasă cu sechele în oamenii care ajung să trăiască repetitiv, vieți monotone, singura consolare să fie aceea de a se aduna în sufragerie împreună seara, să consume vicii și eventuale pasiuni. Că nu se stimulează creativitate, că viața e dură și banii nu îl așteaptă pe omul care visează și speră să facă lucruri mărețe și să se întoarcă acasă cu buzunarele pline. Ei, contextul e acesta. Nu unic. Pare că devine o voce a întregii țări, a tuturor tinerilor, contestând niște drepturi vitregite, dar per total parcă e mai bine acolo decât în România, de-ar fi și prietenii, cum ne și dă cu spoiler pe coperta patru a cărții: „Mergeam pe jos la muncă, șoseaua 105 xe leagă Camden de Hope era pustie și dintr-o dată mi-am dorit ca prietenii mei să fie toți acolo, cu mine. Îmi imaginam cum s-ar schimba drumul, casa și locul de muncă dacă ei ar fi acolo. Cartea asta este, într-un fel, rezultatul acelui prim impuls.”
Ce ar mai rămâne de spus în acest context decât aceea a ne lăsa lectorii să se convingă de spusele noastre, la o cafea într-o sâmbătă ca cea din care scriu acum în garsonieră. Evident este că traiectoria poetică a poetului de față, nu s-a oprit la anul 2013, a continuat să publice și are o vastă întindere pe plaja poeziei maghiare din care a și tradus și traduce destul de antrenat și perseverent creând pod între culturi astfel. Deci nu s-a mulțumit cu Goldens Bridge. Life inside devine mai ușoară cu asemenea cărți de poezie, autentică, cerebrală, nonmimetică, agonizantă și plină de vitalitate. Rezervați-vă o noapte cu ea, sau o viață. Că există multe străzi pe care să hălăduiți, poduri, cartiere, vă veți împrieteni cu dubioși, veți râde fals, veți merge la erik’s barber shop, veți descoperi oportunitățile, dar și „A collage made of my favourite paarts of poems about New York”. Go ahead, take it, never leave it.
American Experience, aici!
Citeste si
- 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
- 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
