Arta grijii de sine în învățăturile taoismului. Laozi și recomandările pentru vindecarea sufletului

Probabil că auzi de destul de des faptul că depresia este boala secolului sau că trebuie să te adaptezi unei rutine pentru a fi productiv. Se pune foarte mult accentul pe succes și pe randament și se vorbește mai puțin despre grija de sine și despre dedicarea pasiunilor tale. Mai jos am extras câteva din conceptele și învățăturile taoismului. În lectura Artei prelungirii vieții din înțelepciunea chineză și din învățăturile lui Laozi (Lao Tse).

Grija de sine și inteligența emoțională

Probabil te-ai întâlnit de mai multe ori cu ideea conform căreia religia pune condiții, pe când spiritualitatea vorbește despre libertate și implicit despre fericire. Dar ce înseamnă asta mai exact? Ei bine, cele două sunt conectate, un om religios poate să fie și unul spiritual. Se spune că religia este o invenție a omului, pe când spiritualitatea este un fel de energie universală.

Putem să fim spirituali, în ideea că putem învăța să avem grijă de noi și de cei din jurul nostru. Lucruri posibile prin intermediul inteligenței emoționale. Cu alte cuvinte, spiritualitatea te învață practica bunătății față de tine și de cei din jurul tău. Un lucru posibil prin cunoașterea de sine, pentru că doar cunoscându-ne reușim să ne înțelegem nevoile spirituale și nu numai.

Prin inteligență emoțională înțelegem capacitatea unui om de a-și identifica și gestiona emoțiile într-un mod constructiv. Sunt recunoscute cinci elemente constitutive ale inteligenței emoționale: auto-stăpânire, motivație, empatie și stăpânirea abilităților sociale. Prin urmare, pentru a reuși să avem grijă de noi, trebuie să învățăm cum să gestionăm stările emoționale, dar și practicarea obiceiurilor enumerate mai devreme.

Arta grijii de sine este un concept sau o recomandare care nu le este străină occidentalilor, probabil mulți dintre noi ne-am întâlnit cu sintagma asta și în cadrul Creștinismului sau al filosofiei occidentale. Stoicii și epicureicii au avut acest scop, de a oferi o viziune conciliantă asupra vieții. În viziunea lor grija de sine era singurul scop al vieții lor. Stoici credeau că grija de sine era egală cu grija de cetate, pe când la epicureici se punea accentul pe etica adoptată la nivel de individ.

În cazul lui Socrate, mai apoi și al lui Platon, grija de sine se traducea prin cunoașterea de sine. Dar și pentru Socrate grija de sine era legată de grija de cetate. Acestea erau coordonatele după care ar fi trebuit să trăiască omul în opinia lor. Pentru a avea cu adevărat grijă de tine trebuie să te cunoști, să găsești un echilibru în tot ce faci, să ai obiceiuri sănătoase prin care să poți avea o viață sănătoasă. Acestea sunt câteva din coordonatele care sunt recomandate atât de orientali, cât și de occidentali.

Taoismul sau Daoismul – repere

Dar pentru a avea grijă de noi, prin dezvoltarea inteligenței emoționale, avem nevoie de exercițiu și de alte practici care să ajute la îmbunătățirea acestor abilități. Filosofia orientală vorbește despre mai multe astfel de practici spirituale care ne ajută la trăirea unei vieți sănătoase (din punct de vedere trupesc și spiritual) prin spiritualitate și conduită trupească.

În ultimele decenii Occidentul  a fost mult mai interesat de Orient, în mod special de spiritualitatea specifică lor, pentru că par să găsească un echilibru al vieții și pare că dețin mai multe secrete ale longevității. Încercăm să adaptăm lumii noastre noțiuni și concepte ce țin de Budism, Confucianism și Taoism pentru că ne ajută să ne conectăm cu sinele și să uităm de presiunea pusă pe umerii noștri de stilul de viață occidental.

Taoismul sau Daoismul reprezintă atât o filosofie care cuprinde mai multe învățături spirituale din tradiția chineză  în care se recomandă trăirea în armonie, cât și o religie, al cărei scop este și de a prelungi viața omului, dar și de a-l învăța să trăiască sănătos. Învățăturile acestei religii cuprind mai multe practici de natură sexuală, magică și multe alte practici de meditație și respirație.

„Diverși filozofi chinezi, scriind probabil în secolele 5-4 î.C, au expus o sumă de idei și un mod de viață care au ajuns să fie cunoscute sub numele de taoism, calea cooperării dintre om și tendința sau cursul lumii naturale; principiile acestei tendințe pot fi descoperite în ritmurile regulate ale apei, gazelor și focului, ritmuri care sunt ulterior întipărite sau reproduse în cele din piatră și lemn și, mai târziu, în multe dintre formele artei”. Alan Watts, Dao, calea ca o curgere de apă, Humanitas, 1996, citat preluat de pe Wikipedia.

Taoismul înțeles ca filosofie are la bază scrierile lui Laozi și se numește Tao-chia,  lucrarea de bază fiind Tao-te ching (Daodejing), scrisă de Laozi dar și ale altor lucrări, printre care se numără și Chuang-tzu sau Lieh-tzu.

Laozi și conceptele esențiale din Dao, calea ca o curgere de apă

Înțelegerea cărții scrisă de Laozi, Daodejing, a fost interpretată în mai multe feluri, gândită fie ca filosofie de viață, fie ca metafizică sau chiar ca o scriptură religioasă. Indiferent de aceste aspecte rămâne pentru mulți un manual elementar și absolut necesar pentru auto cultivarea omului. Pentru a putea înțelege cartea și taoismul în sine este nevoie de înțelegerea a trei termeni de bază esențiali: Dao, De și wuwei. 

Textul poate fi împărțit în două secțiuni, astfel avem secțiunile care cuprind pe Dao și De – care conțin definiții negative, în care se spune ce nu sunt Dao și De. Cei doi termeni erau destul de des folosiți în vremea când a fost scrisă, iar Laozi a vrut să se asigure că nu este prost înțeles.

Dao are semnificația de: „sursă și forță declanșatoare a universului, a infinității și mobilității sale, a caracterului său intangibil și inefabil și, mai presus de orice a relevanței sale pentru noi toți pentru «cele zece mii de lucruri».” Charles Q. Wu, Așa Grăit-a Laozi, trad. din varianta în engleză Roxana Rîbu, Integral, 2013, p. 21.

Prin Dao se înțelege o Cale evanghelică, demnă de urmat, dar nu neapărat așa cum este reprezentat Iisus în Creștinism, care pe lângă faptul că spune că este „Calea, Adevărul și Viața”, mai pune și condiția că doar prin El se poate ajunge la Dumnezeu, deducem mai mult că este o cale spre ceva. Laozi spune că Dao este în sine Atotputernicul și mama tuturor lucrurilor. Despre Dao, Laozi scrie:

„Când toate cele de sub cer află că/ frumusețea e frumusețe/ Iată și urâțenia/ Când toți află că binele e bine/ Iată și răul./ Ființa și Neființa se nasc una pe cealaltă;/ Greul și ușorul se împlinesc reciproc;/ Lungul și scurtul își dau formă unul altuia;/ Înalt  și jos se sprijină reciproc; Muzica și vocea se armonizează/ una pe cealaltă;” Așa Grăit-a Laozi, trad. din varianta în engleză Roxana Rîbu, Integral, 2013, p. 39.

Dao este ceva ce există prin sine, reprezintă esența umană, un spirit originar. Iar atât esența, cât și viața nu pot fi văzute pentru că sunt parte din lumina cerului. Laozi ne prezintă secretul Florii de Aur a Marelui Unu, care se află mai departe de toate, iar pentru a ajunge la el trebuie să atingi starea de plenitudine, adică de a putea atinge stare de nonacțiune prin acțiune.

De reprezintă emanația sau realizarea lui Dao, cum spune Laozi „Purtarea marelui De o urmează numai pe cea a lui Dao”. Cu alte cuvinte cât timp urmezi calea lui Dao vei ajunge la De. Pentru că De înseamnă, din punct de vedere etimologic, virtute în sensul de virilitate sau putere. Prin De se mai înțelege și a lua sau a obține, în sensul de a dobândi ceva (bun).

Laozi nu a urmărit prin lucrarea lui să ofere pur și simplu un discurs metafizic, a vrut efectiv să găsească și să ofere căi pentru rezolvarea sigură a tuturor problemelor omului, indiferent de natura lor. Leacul tuturor a fost Dao, cel care dă naștere tuturor, chiar și Universului însuși. Prin urmare este sursa energiei și a puterii tuturor, prin urmare și a omului.

Ideea de wuwei este centrală în filosofia lui Laozi pentru că este înțelepciunea care poate fi pusă în practica omului, este rezultatul energiilor și lucrărilor făcute de Dao. Laozi recomandă conexiunea cu tine, să reușești să ajungi la faptul că ești fără să acționezi sau să te gândești la acțiune. Trebuie să te eliberezi de tine și să urmezi căile lui Dao. 

Laozi și înțelepciunea tradițională chineză

Raționamentul lui Laozi este simplu, echilibrul și trăirea în armonie, lucru posibil dacă reușești să oferi alternativa negativă sau pozitivă asupra fiecărui lucru gândit sau făcut într-un mod extremist. De exemplu, spune: „Dacă vrei să închizi ceva,/ Trebuie să-l deschizi./ Dacă vrei să slăbești ceva,/ Trebuie să-l întărești.” (op. cit., p. 131) și tot așa pentru o mulțime de alte situații. Starea de armonie, dobândită după ce ajungi la Dao este inacțiunea, wuwei.

Iar acțiunile prin care se poate ajunge la asta sunt multe, însă se recomandă meditația. Prin mai multe tehnici de respirație, care să vină din inimă. Doar prin controlul asupra propriul tău corp și propriei tale minți poți să atingi starea de nonacțiune, de wuwei. În viziunea lui, inima și respirația sunt interdependente.

„Cum inima și respirația depind una de alta, circulația luminii trebuie unită cu respirația. Pentru asta, lumina urechii este cea mai importantă. Există o lumină a ochiului și o lumină a urechii. Lumina ochiului este lumina soarelui, unită cu cea a lunii în exterior. Lumina urechii este sămânța în formă cristalizată. Au aceeași origine, diferă numai prin nume. Înțelegerea (ureche) și claritatea (ochii) sunt unul și același efect al luminii”. Arta prelungirii vieții. Secretul Florii de Aur trad. din varianta în engleză a lui Richard Wilhelm de Oana Popescu și Daniel Cojanu, Editura Trei, 1996, pp. 38-39.

Cartea mai sus citată prezintă mai multe tehnici de meditație pentru cei care vor să fie inițiați în arta taoismului. Explică faptul că pe parcursul meditației inima trebuie liniștită prin intermediul respirației. Spune că doar inima trebuie să se concentreze pe ritmul respirației, prin urmărirea atentă a inspirației și expirației.

Principiile taoismului aplicabile în viața noastră de zi cu zi

Energia Chi (Qi) – face referire la fluxul Universului, reprezintă energia esențială a energiei și a acțiunii. Menținerea energiei Chi se face prin intermediul meditației dar și a mai multor practici din viața de zi cu zi.

1. Legea efortului şi a non-efortului: sau modul în care trebuie să ajungi la starea de echilibru. Uneori nu trebuie să depui eforturi supraomenești, sunt momente când trebuie să lași loc și timp lucrurilor bune să se întâmple.
2. Întreabă-te ce este de fapt fericirea. Avem tendința de a concretiza un sentiment, un lucru abstract, trebuie doar să îți amintești că este vorba despre o stare a sufletului, o energie pe care o poți obține prin meditație.
3. Generozitatea noastră va permite ca lucrurile bune să vină spre noi. Altfel spus, dăruind vei dobândi.
4. Statornicia și ciclicitatea vieții. Nu orice lucru nou sau orice lucru rău sunt neapărat toxice, noutatea poate părea uneori ceva negativ, trebuie să ne dăm timp.
5. Vidul creator şi vidul identificator, trebuie să ne căutăm sinele nostru autentic.
6. Copiii sunt părinţii părinţilor, cu alte cuvinte copiii încă au puritatea gândului care nouă ne lipsește.
7. Calea trebuie privită ca o curgere de apă, fluiditatea ființei umane și a celorlalte lucruri.
8. Eliberează-te de nevoia aprecierii celorlalți pentru că lipsa de răspuns a celorlalți nu trebuie să te afecteze sau să te dezechilibreze.

Pentru a scrie articolul m-am folosit de:

• Arta prelungirii vieții. Secretul Florii de Aur trad. din varianta în engleză a lui Richard Wilhelm de Oana Popescu și Daniel Cojanu, Editura Trei, 1996,
• Așa Grăit-a Laozi, trad. din varianta în engleză Roxana Rîbu, Integral, 2013
• Wikipedia
• fundatiacaleavictoriei.ro.

Citeste si

• 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
• 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa