Artă japoneză, frumusețea Ukiyo-e în pictura în lemn

Mișcarea artistică ukiyo-e a luat naștere la începutul secolului al XVII-lea, dar și-a atins apogeul în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea în Edo, adică Tokyo. Mișcarea și-a câștigat popularitatea nu doar pe baza noilor invenții și tehnici descoperite, dar au fost legate în chip esențial și de dezvoltarea societății din acele timpuri. Ukiyo-e reprezintă primul tip de artă care a fost cu adevărat celebru din Japonia. Tablourile de tip Ukiyo-e rămân foarte apreciate chiar până în zilele noastre  și multe dintre cele mai reprezentative imagini pe care le asociem cu arta japoneză au luat naștere din această mișcare.

La începutul secolului al XVII-lea, Shogunatul Tokugawa a fost creat, cu Edo drept capitală, punând capăt unei perioade prelungite de război civil. Shogunii Tokugawa au fost de facto conducătorii Japoniei până la Restaurația Meiji din secolul al XIX-lea. Orașul Edo și dimensiunea populației sale au înflorit. Prilej cu care a oferit membrilor societății de atunci, în mod special comercianților, o prosperitate fără precedent și acces în tot ce ținea de beneficiile unui stil de viață urban. Până în acel moment, majoritatea operelor de artă erau exclusiviste și create pentru personalitățile de elită, cum ar fi persoanele înstărite care apreciau școala de marea anvergură Kano, influențați de pictura chineză.

Semnificația ukiyo

Numele ukiyo are semnificația de „lume plutitoare”, referindu-se la sectoarele cu ciuperci halucinogene din Edo. Începutul manierei artistice cu picturi și imprimeuri monocrome alb-negru, aceste imprimări în lemn de tip color nishiki-e se transformă rapid într-unul dintre cele mai utilizate medii ale lucrărilor ukiyo-e, asigurând atât un impact vizual puternic, cât și producția mare necesară pentru opera de artă care fusese concepută cu scopul de a ajunge la mase. Fiecare imprimare în lemn a fost executată printr-un efort de echipă.

Artistul a pictat scena care apoi a fost transpusă pe mai multe blocuri de lemn. Numărul de blocuri utilizate depinde de numărul de culori necesare pentru a ajunge la rezultatul final, fiecare culoare corespunde unui bloc. Când opera era gata, era vândut de editor, care continua să facă publicitate produsului. Unele serii de succes au trecut prin mai multe reeditări până când blocurile au fost complet uzate și trebuia să fie retușate. Unii editori specializați în tipărituri de înaltă calitate au reprodus pe hârtie fină și pigmenți minerali expansivi, oferiți în legături sau cutii delicate.

Crearea și calitatea lucrărilor ukiyo-e sunt considerate, în general, drept un cumul al unui rezultat care a atins punctul culminant la sfârșitul secolului al XVIII-lea. După Restaurația Meiji din anul 1868, a existat o scădere a interesului pentru pictură tipărită ukiyo-e. Cu toate acestea, dezinteresul intern s-a opus interesului european aflat în creștere față de tipăriturile japoneze. Japonia tocmai se oferea lumii tipăriturile ukiyo-e, care se răspândeau la nivel internațional împreună cu alte obiecte de valoare. De asemenea, au avut o influență profundă asupra dezvoltării artei moderne din secolul al XX-lea în Occident.

Kitagawa Utamaro (c. 1753 – 1806) este renumit pentru detaliile sale delicate, care reușeau să ofere o notă distinctă, creând capodopere închinate idealului de frumusețe. Prolific și renumit în timpul vieții sale, se știu de fapt destul de puține despre viața timpurie a lui Utamaro. Ne-au parvenit câteva informații despre munca lui. Se știe că a fost ucenic în diferite ateliere și că majoritatea lucrărilor sale timpurii, despre care știm astăzi, sunt de fapt ilustrații de carte. Utamaro a fost strâns legat de celebrul tipăritor Edo Tsutaya Juzaburo, acesta era asociat cu el. În anul 1781, a adoptat oficial numele de Utamaro pe care îl va folosi în semnarea operelor sale de artă. Cu toate acestea, abia în anul 1791 Utamaro a început să se concentreze pe bijin-ga și detaliile sale care aduceau mereu un plus de frumusețe. O tehnică a detaliilor care au înflorit în această fază târzie a carierei sale.

Înfățișările femeilor în opera lui sunt foarte numeroase și variate, uneori reprezentate solitar, alteori ca parte dintr-un grup. În principal cu doamnele din sectorul destinat plăcerii Yoshiwara. Portretizarea curtezanelor se concentrează pe chipul lor și în detaliile care se axează pe tot ce se poate observa de la bust în sus. O reprezentare apropiată de noțiunea occidentală de portret, nouă în arta japoneză.

Asemănarea cu arta occidentală se află undeva între realism și convențiile nipone, iar artistul a putut folosi forme și linii delicate și alungite pentru a ilustra într-un mod elegant trăsăturile lor deosebite. Observăm, de asemenea, că se concentrează pe utilizarea pigmentului de mică strălucitor pentru fundaluri și a unor coafuri elaborate delimitate meticulos. Arestarea lui Utamaro de către cenzori în anul 1804 pentru o muncă încărcată politic a fost un mare șoc pentru el, iar sănătatea sa s-a deteriorat rapid după aceea.

Sursa: thecollector

Citeste si

• 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
• 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa