Arta revendicării – Antologie de poezie feministă

Vreau să încep radical, exact cum îmi și asum feminismul. Și anume, de când am citit Arta revendicării – Antologie de poezie feministă coordonată de Medeea Iancu, m-am tot gândit la ceea ce discutaserăm noi cândva, și chiar criticam dur, și anume: cum se fac selecțiile pentru astfel de antologii, care sunt criteriile de care se ține cont? Cu această antologie s-a reușit un lucru fenomenal, da, în primul rând au fost lăsate pe dinafară multe dintre poetele care și-au asumat clar dintotdeauna programul feminist, și parcă componenta e similară cu cea din Un secol de poezie română scrisă de femei, volumul 1 (1990-2019). Dar nu, aici e și mai grav, de fapt. Au fost exilate toate poetele care au fost nominalizate la premiile Sofia Nădejde și chiar și organizatoarele. Ca o femeie care scrie poezie în România și care trăiește în interiorul acestui cerc sunt îndreptățită să spun toate astea și mai ales este o datorie personală. Sigur, se vor putea găsi scuze ca: au fost doar proiecte de inițiere, vor mai urma și altele, se va face loc, dar aceste scuze n-ar semăna oare cu scuzele organizatorilor de evenimente la care erau invitați numai bărbați? Cu alte cuvinte au reușit ca prin excluderea unor autoare rezonante în România în categoria poezie, aceste antologii să își asume de fapt un fals program feminist și mai degrabă unul exclusivist și ghetoizat?

Repet, nu-mi place să vorbesc doar despre reușite, îmi place să observ și erorile care se comit și eventual să am dreptul să le spun cu voce tare. Nu cred că e doar în deranjul meu, cred că multe poete au fost dezamăgite să vadă că această incluzivitate despre care se tot vorbește este numai în teorie. Că de fapt programul feminist egalitarist se face vinovat de inechitate și de reducerea la tăcere și invizibilitate a unor autoare, repet, nominalizate la premii cu ecou național, invitate în proiecte internaționale, cu cărți recenzate și un impact major în poezia contemporană. Criteriile de neincludere în antologii, nu ar trebui să fie criterii personale. Pentru că în acest caz vom putea vorbi despre un soi de antologii de curte, sau de grup.

Unde este solidaritatea despre care vorbim? Mă întristează să văd că nu există acea solidaritate corectă. Și se vede că organizând astfel literatura română, poezia română nu e neapărat o linie de profesionalism. Că în general opiniile variază. Că certuri vor fi tot timpul undeva în spate pentru ceva, pentru că nu îi convine cuiva ceva, pentru că cineva favorizează pe cineva, pentru că ne convine orientarea politică a cuiva, pentru că mixul de interese nu ni se pare relevant, pentru că cineva bea doar pepsi nu și fanta, pentru că o femeie are copii și cealaltă nu are, pentru că cineva acuză pe altcineva de lipsă de empatie, pentru că poate cineva abandonează pe cineva, pentru că viețile femeilor nu sunt de fapt corecte politic, nu-i așa? Pentru că de ce să nu lăsăm pe dinafară voci reprezentative? Mai bine lasă, oricum nu ne doare. Sau ar trebui să ne doară? Sau ar trebui să ne sesizăm din oficiu?

Și atunci dacă am atât de multe întrebări la care nu găsesc răspuns, nu spun că nu e fair-play să alegi pe apucate femei cu care să colaborezi, dar și mai fair-play e să motivezi de ce anume femei rămân mereu pe dinafară în proiectele care se vor a contura linia feministă, sau ce se crede oare prin asta, că acele femei nu există dacă nu sunt incluse în antologiile pe care, desigur, și eu le consider importante. Deci ce rămâne valid din Prefața pentru o revoluție literar-feministă? în acest context de marginalizare și selecție neegalitaristă, aș putea spune dacă stau să mă gândesc bine, clasistă chiar. Ce mai rămâne din radicalism și din feminism? Care este de fapt definiția după care se ghidează noul feminism românesc? Cum a fost el asimilat? Nu sunt acuze, sunt întrebări fondate și logice care s-ar cere argumentate. Dar am putut să constat că în zona de social-media, de fiecare dată când apare o opinie neobișnuită, adică neconformă cu unanimitatea, încep animozitățile. Cred că o comunicare mai eficientă ar fi calea. Aș vrea doar să cred că programul feminist asumat are credibilitate per general prin alegerile eficiente și corecte politic.

Așa, că am ajuns la corectitudinea politică. Dacă am să iau lista cu cele mai vocale poete ale anilor recenți, ei bine, nu se potrivesc lucrurile de aici cu ceea ce știm noi deja, cu ceea ce demonstrează citările, sursele, interviurile, nominalizările, traducerile, aparițiile în reviste, chiar premiile. Sigur, hai să spunem că acestea sunt niște repere neglijabile. Hai să zicem că am să privesc înspre mailul meu și am să caut să văd cu cine corespondez cel mai des, ei și cu acele persoane am să construiesc o antologie. Antologie de gașcă revendicând feminismul național. Pentru că noi suntem Vocile și doar Noi. Este exact ceea ce nu mi-am dorit să văd. Și nu îmi mai doresc. Dacă feminismul în România de multe ori nu pare a fi luat în serios ca atare, este poate, pentru că uneori este reprezentat nu incorect, dar hai să spunem: îndoielnic. Poemele, să fim înțeleși nu au loc de judecată, nici numele, altceva am zis, a se înțelege corect.

Când întocmești o astfel de listă ai o mare responsabilitate. Hai să vă spun mai bine cuprinsul acestei antologii și să o lăsăm pe Chimamanda Ngozi Adichie să ne judece: Medeea Iancu; Iuliana Lungu; Jasmina Al-Quaisi; Tina Haș; Mihaela Michailov; Alina Soare; Sașa Zare; bianca ela; Alina Purcaru; Veda Popovici; I. M. Clau. Salut proiectul surorilor mele și le susțin în tot ceea ce fac și în creația lor, dar nu pot să susțin selecții fără discernământ, căci din astfel de selecții de-a lungul istoriei s-a ajuns la mai bine de 30 de ani de autori consacrați pe care îi repetăm în toate manualele. It makes sense? Aici selecția anulează teza antologiei, revendicarea, ca să zic așa. Din păcate. Nu există forță de revendicare decât dacă noi toate suntem împreună. Un vis utopic aproape, de fapt.

Arta revendicării, aici!

Citeste si

• 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
• 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r