Reclamă
O imagine de sine creată în imaginația noastră sau nerealistă cu anumite tente sexuale, care afectează cel mai frecvent femeile singure ceva mai în vârstă. Este o afecțiune care distorsionează lumea lor, o fantasmă. Realitatea și imaginația se suprapun și devin o expresie foarte confuză, femeile care suferă de această boală sunt prinse în mintea lor. Termenul a fost folosit și pentru a face referire la încercarea unei femei căsătorite de a scăpa de plictiseală și obligațiile vieții sale de femeie căsătorită.
Bovarismul își ia numele de la Madame Bovary, personajul lui Gustave Flaubert, personajul feminin care a avut tendința de a nega realitatea și de a scăpa de ea în zilele sale pline de plictis.
Reclamă
Imaginându-se o eroină, apleca urechea la tot ceea ce s-a întâmplat în jurul ei, încercând să atingă idealuri imposibile. Madame Bovary era la origine o fată de pension a cărei imaginație reușise să i se pară o realitate greu de suportat. Aceasta simte nevoia, după căsătorie, să fie un fel de personaj, o femeie fatală obișnuită cu un lux greu de obținut. Intră în mai multe încurcături care se finalizează cu sinuciderea ei. Bovary nu reușește să își achite datoriile așa că piere sub fantasma ei.
Bovarism este o denumire ce descrie un mod anume de a scrie. Este în mod originar un termen din teoria literară. Acesta descrie felul în care a fost construit un personaj din literatura franceză, doamna Bovary, din romanul eponim, Madame Bovary, scris de Gustave Flaubert. Acesta reușește să schimbe paradigma romantică într-una de natură realistă. Modul său de raportare la realitate prin intermediul unei perspective obiective inovează literatura din contemporaneitatea lui. Termenul a fost folosit pentru prima dată de către Jules de Gautier, un eseist și filozof francez. Făcea referire la personajul Madame Bovary, al conaționalului său. Emma Bovary este cea care va naște o tipologie de personaje feminine.
Bovarism sau despre sindromul „Doamnei Bovary”. Cum scapă de plictiseală o femeie căsătorită
Acest personaj a atras atenția filosofului francez Jules de Gaultier, care a inventat termenul bovarism pentru a face referire la persoanele care trăiesc într-o stare de nemulțumire afectivă cronică, deoarece insistă să nege realitatea. Uneori viața se răsucește. Uneori realitatea pur și simplu nu ne place sau nu corespunde așteptărilor noastre. Avem deci două opțiuni: practicăm acceptarea radicală sau devenim experți în evadat.
Așteptări ireale. Așteptările sunt ipoteze pe care ni le facem noi înșine despre cum ar trebui să fie lumea. Cu toate acestea, uneori uităm că acestea sunt simple presupuneri și le asumăm ca fapte. Prin urmare, ne simțim dezamăgiți când realitatea nu ne îndeplinește așteptările. Problema se agravează și atunci când alimentăm așteptări nerealiste.
Adică atunci când distanța dintre ceea ce așteptăm să se întâmple și realitate este prea mare. Oamenii cu sindromul Madame Bovary acumulează multe așteptări ireale care apar din imaginația lor. Sunt o proiecție a lumii pe care și-ar dori-o, dar care este deconectată de lumea reală.
Obiective imposibile. Cine suferă de bovarism are și obiective imposibil de îndeplinit. Incapacitatea persoanei în cauză de a trăi în realitate îl determină să aspire la lucruri care nu sunt la îndemâna ei. Problema este că, nefiind la curent cu ceea ce se întâmplă în jurul său, persoana nu stabilește planuri concrete.
Astfel nu are resursele necesare pentru a-și realiza obiectivele. Se limitează la construirea de castele din pânze de imaginație în aer. Fantasmează fără a ține cont de resursele de care dispune. De fapt, această persoană își stabilește obiective imposibile tocmai pentru a nu fi nevoită să le urmărească. Sstfel încât, de obicei, „se îndrăgostește” de cei care visează un stil de viață mult peste posibilitățile sale reale.
Imaginea nerealistă a „eului”. Practic, sindromul Madame Bovary implică o lipsă de autocunoaștere. Adesea acești oameni au o imagine despre ei înșiși idealizată sau glorificată. Sunt departe ei înșiși. Nu își recunosc slăbiciunile sau limitările, dar cred că merită totul. De asemenea, este obișnuit ca aceștia să reacționeze excesiv la conflicte, asumându-le drept tragedii și să răspundă cu un tip de comportamente care se limitează la paranoia. Ei cred că ceilalți vor să le facă rău.
Cum să ieși din influența bovarismului?
Oricine poate fi victima bovarismului. Dacă treci printr-un moment rău, lucrurile merg prost și te simți copleșit emoțional, este tentant să evadezi din realitate și să începi să dai vina pe ceilalți, Sau construind castele în nori, unde te simți mai în largul tău. De fapt, sindromul Madame Bovary este activat atunci când dorim să evităm o situație socială sau sentimentală pe care o considerăm nesatisfăcătoare. Cu toate acestea, Bovarismul este o capcană mortală pe care ai tendința să o accepți. Dar duce doar la un singur rezultat: nemulțumirea perpetuă.
Să accepți ceea ce se întâmplă nu înseamnă o renunțare sau resemnare. Trebuie să pleci de la ideea că nu poți schimba realitatea dacă nu o accepți mai întâi. Planificarea unor obiective mai realiste, pe care le puteți atinge cu efortul tău, te va ajuta să te apropii de rezultatele dorite. Doar așa poți să crești și să te îmbunătățești treptat. Evadarea din limitele realității și construirea castelelor în nori pot avea consecințe grave pe termen lung. Fii realist și blând cu tine, așa vei reuși.
Citeste si
- 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
- 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa