Brîndușa Palade, @rcadia – Recviem pentru fratricizi

Cu siguranță placheta Brîndușei Palade, @rcadia (Curtea Veche Publishing, 2021) va fi un reper al anului și topurile poetice o vor conține. Însoțită de prefața lui Liviu Antonesei și nota critică de pe coperta patru a criticului literar Al. Cistelecan, nu are cum să nu stârnească măcar curiozitatea. Am citit cartea într-o oră (cu pauze), ora mea de lectură s-a simțit ca o călătorie prin anii și locurile în care poemele au fost scrise: Weimar, aprilie 2016; Azuga, jud. Prahova, februarie 2017; Round Lake Park, IL, decembrie 2015; Lisabona, septembrie 2016; Biertan, jud Sibiu, august, 2019; Pietrasanta, Toscana, septembrie 2019; Lucca, Toscana, septembrie 2019; Tel Aviv, mai 2019; Betleem, Cisiordania, mai 2019; Detrot Airport, decembrie 2015 ș.a.m.d.

Cartea se deschide cu Telegrame către arcadienii de demult, mai precis către: Ovidiu, Horațiu și Virgiliu, și nu sunt tocmai telegrame, ci scrisori. Teza Nu sunt doar mă prefac nu se dezice. Poeme zeflemiste la adresa societății de literați fake, misogini, wannabe poets se desfac în versuri degajate, cu tupeu, adevărate embleme ale mustrării în piața publică, stâlpul infamiei e chiar aici: „Am întâlnit un poet nepublicat/ striga ceva între har și-amar voia/ să pară cool și râdea tare de se/ cutremura coșmelia numită viața” (Fiind întuneric cucuvaia, p. 22)Se strigă în piața romană faptele muritorilor care fac din artă motiv de perpetuarea viciilor și menținere a femeii sub statutul de al doilea sex: „poetul carnal îmi zicea adio îți las amintire/ o sonată lungă cât o zi fără rost mama/ ta de neglijent mă lași să te aștept cu/ masa fierbinte ore-n șir numai eu și/ orchestra” (Huma de apoi, p.50).

Dacă ar fi să plasez cartea @arcadia printre cărțile contemporanii cei mai tineri și cu același stil de scriere ludic, smart, eficace, țintit, sarcastic m-aș gândi în primul rând la Eugen C. Andrei (Lorem ipsum, editura Paralela 45, 2017) și Marion Bold (#, editura Charmides, 2019). Despre sexualitate, libido, probleme masculine, despărțire, nimfomanie în special scrie Brîndușa Palade uzând un tip de discurs extrem de intim și dialogal, este o adresare directă cititorilor, foarte actuală și atentă la detaliile de comunicare, aici poezia sa are numai de câștigat. Deși la un moment dat poate părea obositor să nu observăm niciunde pure introspecții, ci numai idei comunicate ca niște scrisori așa cum anunța la începutul cărții (se ia în serios). Ne plimbă prin lumea ideilor sale nu atât despre poezie cât despre spectacolul și scena actorilor care fac și desfac textele poetice, concursurile, premiile. Tendințe alegorice, poeme cu tâlc, critica suavă și existențialistă demonstrează tenacitatea și tensiunea pe care o imprimă poetica de aici, extrem de liberă și prin tonul său elitistă.

Este o carte pentru toți tinerii cu chef de proteste, pentru nihiliști și reactivi, o carte a minților active, o carte care chestionează regulamentele existente, grupările existente, are un puternic aspect liric anarhist, promovează idei de restructurare și restabilirea unei competențe dincolo de ceea ce există. Atrage atenția asupra culiselor poeziei, asupra a ceea ce se întâmplă în bucătăriile poetice, asupra corupției care ne spune că există și s-a normalizat.

Pentru că scrie pe un ax al lumii, călătoriile sale consemnate ca simple destinații amintesc de John Freeman, Hărți (editura Black Button Books, traducere de Anca Dumitrescu și Elena Marcu, 2017). Însă amintește și face senzația că își notează atent detaliile care țin de conjuncturile și mediul în care poemele sunt scrise, am putut să observ astfel legătura ei foarte apropiată cu textele sale și însemnătatea fiecărui moment în parte ( că pare că sunt și notații de jurnal, nu doar scrisori, nu doar poeme).

Recomand cartea, dacă aveți chef de ceva light, sever și precis, nu e neapărat un reper pentru formare, dar e un reper din punctul meu de vedere. M-a bucurat ca între atâtea cărți de poeme (chiar dacă conține latinisme și alte prețiozități de poliglotă) cred că merită să ne anturăm cu această carte și să o așezăm alături de celelate ale noastre și să extragem exact ceea ce ne poate confirma prezența unei poezii mature, un mănunchi care cuprinde poeme din ultimii (cel puțin) 6 ani, așa din ce știm și ni se spune. Mă bucură că am descoperit o poetă pe care probabil în marea de poeți și poete nu o descopeream, consider că e o mare revelație pe care o obțin la acest început de an: „copila naviga spre orașul care nu/ putea fi descris și mirosea a putere” (A happy child, p.21). Luați cu asalt universul poetic al Brîndușei Palade, pentru că este o lume cu multă personalitate și feminitate, una dintre cele conturate de Harold Klawans în cartea Apărarea femeii cavernerlor, ca o povestire de neurologie evoluționistă, dar în versuri, unele dintre cele mai empowering, sfidătoare, grozave, și nu pot decât să mă declar fana poeziei din @rcadia, pare poezia care ar putea satisface și cele mai pretențioase minți indiferent de orientarea politică sau religioasă: „dar cum dumnezeul sfânt nu se zărea never sfințenia din/ orașe se vedea mai puțin ca soarele alungit”(Bucurasalim, p.33).