Buddha. Cele 4 adevăruri nobile

„Învăț suferința, originea, încetarea și calea ei. Asta e tot ce predau”, declara Buddha acum 2500 de ani. Cele patru adevăruri nobile conțin esența învățăturilor lui Buddha. Aceste patru principii au fost înțelese de Buddha în timpul meditației sale sub arborele bodhi.

Buddha este adesea comparat cu un medic. În primele două adevăruri nobile, el a diagnosticat problema (suferința) și a identificat cauza acesteia. Al treilea adevăr este realizarea că există un leac. Al patrulea adevăr, în care Buddha a stabilit Calea Opt, este calea de a obține eliberarea de suferință.

Adevărul suferinței (Dukkha)

Suferința vine sub multe forme. Există trei tipuri evidente de suferință care corespund primelor trei priveliști pe care le-a văzut Buddha în prima sa călătorie în afara palatului său: bătrânețe, boală și moarte. Dar, potrivit lui Buddha, problema suferinței merge mult mai adânc. Viața nu este ideală: de cele mai multe ori nu reușește să se ridice la înălțimea așteptărilor noastre. Ființele umane sunt supuse dorințelor și poftelor, dar chiar și atunci când suntem capabili să satisfacem aceste dorințe, satisfacția este doar temporară. Plăcerea nu durează; sau dacă o face, devine monotonă.

Chiar și atunci când nu suferim de cauze exterioare precum boala sau pierderea cuiva, suntem neîmpliniți, nemulțumiți. Acesta este adevărul suferinței. Unii oameni care se confruntă cu această învățătură o pot găsi pesimistă. Budiștii nu o consideră nici optimistă, nici pesimistă, ci realistă. Din fericire, învățăturile lui Buddha nu se termină cu suferința; mai degrabă, ele continuă să ne spună ce putem face în legătură cu ea și cum să-i punem capăt.

Adevărul originii suferinței (Samudāya)

Problemele noastre de zi cu zi par să aibă cauze ușor de identificat: sete, durere din cauza unei vătămări, tristețe din cauza pierderii unei persoane dragi. În al doilea adevăr nobil, Buddha a susținut că a găsit cauza tuturor suferințelor. Aceasta este mult mai adânc înrădăcinată decât grijile noastre imediate. Buddha a învățat că rădăcina tuturor suferințelor este dorința, tanhā. Aceasta vine în trei forme, pe care le-a descris ca fiind cele trei rădăcini ale răului, cele trei focuri sau cele trei otrăvuri.

O pasăre, un șarpe și un porc într-un cerc, fiecare ținând coada următorului în gură. Acestea sunt cele trei cauze finale ale suferinței: lăcomia și dorința, reprezentate în artă de un cocoș, ignoranța sau amăgirea, reprezentate de un porc, ura și îndemnurile distructive, reprezentate de un șarpe. Tanhā este un termen din Pali, limba scripturilor budiste, care înseamnă în mod specific poftă sau dorință. Budiștii recunosc că pot exista dorințe pozitive, cum ar fi dorința de iluminare sau dorința de bine pentru ceilalți. Un termen neutru pentru astfel de dorințe este chanda. Buddha ne-a învățat mai multe despre suferință în predica de foc, predată unei mulțimi de bhikkus (călugări budiști). Buddha a continuat să spună același lucru și despre celelalte patru simțuri, arătând că atașamentul față de senzațiile și gândurile pozitive, negative și neutre este cauza suferinței.

“Bhikkhus, totul arde. Și ce este tot ce arde? Ochiul arde, formele ard, conștiința ochilor arde, contactul cu ochii arde. De asemenea, arde orice se simte plăcut sau dureros, sau nici dureros, nici plăcut, și intră în câmpul vizual. Arde cu ce? Arde cu focul poftei, cu focul urii, cu focul amăgirii. Eu zic că arde de naștere, de îmbătrânire și de moarte, de întristări, de plângeri, de dureri, de disperări.” – Predica de foc (SN 35:28), traducere de N̄anamoli Thera

Adevărul încetării suferinței (Nirodha)

Buddha a învățat că modul de a stinge dorința, care provoacă suferință, este să te eliberezi de atașament. Acesta este al treilea adevăr nobil – posibilitatea eliberării. Buddha a fost un exemplu viu că acest lucru este posibil într-o viață umană.

„Bhikkhus, când un adept nobil care a auzit (adevărul) vede astfel, găsește înstrăinarea în ochi, găsește înstrăinarea în forme, găsește înstrăinarea în conștiința ochilor, găsește înstrăinarea în contactul cu ochii.”

Aici, „înstrăinarea” înseamnă dezamăgire: un budist își propune să cunoască în mod clar condițiile simțurilor, așa cum sunt, fără a fi vrăjit sau înșelat de ele. Nirvana înseamnă stingere. A atinge Nirvana – a ajunge la iluminare – înseamnă stingerea celor trei focuri de lăcomie, amăgire și ură. Cineva care ajunge la Nirvana, nu dispare imediat într-un tărâm ceresc. Nirvana este mai bine înțeleasă ca o stare de spirit la care oamenii pot ajunge. Este o stare de bucurie spirituală profundă, fără emoții și frici negative. Cineva care a atins iluminarea este plin de compasiune pentru toate viețuitoarele.

Când găsește înstrăinarea, pasiunea dispare. Odată cu estomparea pasiunii, el este eliberat. Când este eliberat, există cunoașterea faptului că el este eliberat. El înțelege: „Nașterea este epuizată, viața sfântă a fost trăită, din aceasta nu mai este dincolo”. După moarte, o persoană iluminată este eliberată din ciclul renașterii, dar budismul nu oferă răspunsuri certe cu privire la ceea ce se întâmplă în continuare. Buddha le-a spus adepților să nu pună prea multe întrebări despre Nirvana. El a vrut ca aceștia să se concentreze asupra sarcinii la îndemână, aceea de a se elibera din ciclul suferinței. A pune întrebări este ca și cum ai discuta cu medicul care încearcă să-ți salveze viața.

Adevărul căii către încetarea suferinței (Magga)

Nobilul adevăr final este prescripția lui Buddha pentru sfârșitul suferinței. Acesta este un set de principii numit Calea Opt. Este numită Calea de Mijloc: evită atât îngăduința, cât și asceza severă, pe care Buddha nu le-a găsit de ajutor în căutarea iluminării. Cele opt etape nu trebuie luate în ordine, ci mai degrabă se susțin și se întăresc reciproc:

• Înțelegerea corectă (Sammā ditthi)
• Intenția corectă (Sammā san̄kappa) – Angajamentul de a cultiva atitudinile corecte
• Vorbirea corectă (Sammā vācā) -Vorbirea cu sinceritate, evitând calomniile, bârfele și vorbirea abuzivă
• Acțiunea corectă (Sammā kammanta) – Comportare pașnică și armonioasă; abținere de la furt, ucidere și exces în plăcerea senzuală.
• Modul corect de trai (Sammā ājīva) – Evitarea câștigării existenței în moduri care cauzează răul, cum ar fi exploatarea oamenilor, uciderea animalelor, comerțul cu substanțe sau arme.
• Efortul corect (Sammā vāyāma) – Cultivarea stărilor sufletești pozitive; eliberându-ne de stările nesănătoase și împiedicându-le să apară în viitor.
• Mindfulness (Sammā sati) – Dezvoltarea conștientizării corpului, senzațiilor, sentimentelor și stărilor de spirit.
• Concentrarea corectă (Sammā samādhi) – Dezvoltarea focalizării mentale necesare acestei conștientizări.

Cele opt etape pot fi grupate în felul următor: înțelepciune (înțelegere și intenție corectă), conduită etică (vorbire corectă, acțiune și mod de trai) și meditație (efort corect, atenție și concentrare). Buddha a descris această cale ca fiind un mijloc de iluminare, o plută pentru traversarea unui râu. Odată ce ați ajuns pe țărmul celălalt, nu mai aveți nevoie de plută și o puteți lăsa în urmă.

Citeste si

• 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
• 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa