Reclamă
Calendarele aztece sunt o curiozitate pentru mulți oameni. În acele timpuri, calendarul nu era doar o modalitate de a calcula timpul, ci însemna o filozofie a timpului în care fiecare zi avea o importanță sacră. Aztecii credeau că timpul este împărțit în cicluri de existență, însemnând distrugerea și renașterea lumii în mod repetat. Universul era perceput mereu în schimbare, un echilibru care putea fi perturbat constant de zei și alte forțe exterioare. Aztecii foloseau două calendare: unul se referea la anotimpuri, iar celălalt era legat de lucruri sacre.
Ciclicitatea timpului
Aztecii nu erau singura civilizație care credea că timpul este împărțit în cicluri. Credința în reîncarnare nu ar fi posibilă fără credința în ciclicitatea timpului, o trăsătură comună la toate popoarele mezoamericane. Nici conceptul de karma (legea cauzei și a efectului) nu și-ar mai avea rostul fără un univers ciclic. Această credință datează de 3000 de ani și a reprezentat baza calendarelor.
Reclamă
Calendarul aztec a fost făcut după modelul calendarului mayaș, având aceeași structură folosită în toată Mezoamerica antică. Diferența este că mayasii aveau un calendar foarte precis, spre deosebire de calendarul aztec în care o anumită dată se putea referi la zile diferite din an. De aceea, data anumitor evenimente din istoria imperiului aztec este discutabilă pentru cercetători.
Calendarul aztec avea un ciclu calendaristic de 365 de zile (calendarul agricol) și un ciclu ritual de 260 de zile (calendarul sacru). Calendarul agricol se numea tonalpohualli și era împărțit în 20 de perioade, fiecare având 13 zile.
Douăzeci era numărul omului întreg, însumând degetele de la mâini și de la picioare, iar numărul 13 făcea referire la credința aztecilor în 13 direcții spațiale. Mezoamericanii credeau că armonia oamenilor și a întregului univers este reprezentată cu ajutorul calendarelor.
În calendarul aztec, perioada de 13 zile era echivalentul unei săptămâni. Cele douăzeci de zile erau asociate, fiecare în parte, cu obiecte, animale sau zei. Prima zi era condusă de zeul celebrării și avea ca simbol un aligator. A două zi era condusă de zeul vieții, al focului și al spiritului și avea ca simbol vântul. Aztecii au creat un sistem care le ghida viața și destinele, pe baza lui erau plantate culturi, se construiau case si se pleca în război, un rol important fiind jucat de zilele norocoase și zilele cu ghinion.
Potrivit cosmologiei aztecilor, echilibrul universului este perturbat de forțe contrarii, zei aflați într-o permanentă luptă pentru putere. Pentru ca un zeu să nu devină mai puternic decât ceilalți, fiecăruia îi era dedicată o zi din calendar. Astfel, lucru foarte important pentru azteci, lupta pentru putere nu era câștigată de nimeni și echilibrul universului era păstrat.
Sărbătoarea focului reaprins
Cele două cicluri se întâlneau la o perioadă de 52 de ani, iar alinierea lor însemna un secol pentru mezoamericani. Acest lucru reprezenta un motiv pentru sărbătoarea xiuhmolpilli care înseamnă legarea anilor. Festivalul dura 12 zile și includea postul alimentar care simboliza pocăința. La începutul festivalului, toate luminile din oraș erau stinse, iar în a 12-a zi, preotul trebuia să sacrifice un prizonier. Apoi, preotul aprindea un foc nou, readucând lumina orașului. Focul reaprins simboliza renașterea și era o confirmare pentru oameni că soarele va continua să răsară în următoarea perioadă de 52 de ani.
Citeste si
- 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
- 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
