Reclamă
În lumea păsărilor de noapte, bufnița și cucuveaua ocupă un loc special datorită caracteristicilor lor unice. Termenii sunt adesea folosiți interschimbabil, însă ele sunt distincte prin aspect, habitat și comportament.
Bufnițele sunt păsări de pradă nocturne din ordinul Strigiformes, cu peste 250 de specii, dintre care douăsprezece sunt prezente în România. Ele sunt împărțite în familiile Tytonidae și Strigidae.
Reclamă
Caracteristicile lor includ ghearele curbate și ciocul puternic, folosite pentru vânătoare. Bufnițele trăiesc în diverse habitate, de la deșerturi la păduri, și își construiesc cuiburile în scorburi sau fisuri în stânci.
Cum se înmulțesc bufnițele
Bufnițele se reproduc printr-un ritual complex de împerechere, inițiat de masculi. Aceștia folosesc vocalize variate pentru a atrage femelele, urmate de sesiuni de curtare.
Bufnițele se pot împerechea cu același partener anual, unele perechi rămânând împreună tot anul. Femelele depun între două și zece ouă, iar puii depind de părinți după eclozare.
Bufnițele sunt cunoscute pentru zborul lor silențios și camuflajul discret, având un colorit brun care le ajută să se integreze în mediul înconjurător.
Ele au vederea excelentă pe timp de noapte, datorită ochilor mari și frontal plasați, și sunt capabile să-și rotească capul până la 270 de grade. Auzul lor fin este completat de penele faciale care canalizează sunetul.
Dimensiunile variază între 15 și 70 cm, cu o anvergură a aripilor de până la 170 cm, făcându-le printre cele mai mari păsări de noapte.
Bufnițele sunt încărcate de mituri și legende, fiind asociate cu înțelepciunea în cultura greacă, dar și cu prezicerea morții în folclorul românesc. Ele sunt considerate sacre de unele culturi, cum ar fi aborigenii australieni și poporul Kwakiutl.
Cucuveaua este o specie de bufniță mai mică, recunoscută pentru dimensiunile sale reduse, cu o înălțime maximă de 22 cm și o anvergură a aripilor de 56 cm.
Aceasta este activă atât ziua, cât și noaptea. Cucuveaua trăiește în zone temperate din Europa, nordul Africii și Asia, și este asociată cu zeița greacă Athena și zeița romană Minerva.
Cucuveaua poate fi recunoscută prin silueta sa robustă și coloritul maro cu pete crem. Masculul și femela arată identic. În perioada de împerechere, femela depune între trei și șapte ouă, incubate timp de 29-31 de zile.
Cucuveaua are peste 20 de sunete distinctive, inclusiv stridentele „goooek, goooek” și „kweew, kweew”.
Cu un penaj cenușiu deschis și ochi galbeni, cucuveaua preferă habitatele deschise și se dezvoltă în apropierea așezărilor umane. De-a lungul timpului, cucuvelele au fost percepute ca mesageri între lumi, dar și ca prezicătoare a necazurilor și ghinionului, cum se credea în Roma Antică. În folclorul românesc, cântecul cucuvelei este asociat cu evenimente triste.
Citeste si
- 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
- 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
