Reclamă
„Castelul de sticlă” este un film regizat după cartea lui Jeannette Walls, o jurnalistă care a decis să își scrie memoriile și modul în care a crescut. Curajul ei ne ridică multe semne de întrebare asupra vieții. Ne arată că, deși există probleme în familia sa, în cele din urmă realizează că totul a fost o lecție și vede partea bună din această viață de nomad. Atât în carte cât și în film, sunt multe scene care te fac să te întrebi dacă nu cumva realitatea este îmbinată cu ficțiunea, asta pentru ca totul să fie mai palpitant. Deși pare o viață desprinsă din povești, totul este real, trăit chiar de jurnalistă și frații ei, iar „Castelul de sticlă” este visul neîmplinit al unui copil care târziu conștientizează viața libertină pe care părinții ei i-au oferit-o.
În ultima perioadă am început să fiu din ce în ce mai atrasă de filmele inspirate din realitate. În ceea ce privește cititul, categoria non-ficțiune era de mult la preferate, însă atunci când venea vorba de cinematografie, alegeam filmele pline de mister sau comediile. Am fost atrasă de „Castelul de sticlă” și nu știam că scenariul pleacă de la memoriile scrise de personajul principal. Am citit despre film și despre faptul că este inspirat din viața reală, astfel descoperind că Jeannette Walls a avut curajul să vorbească despre ea și modul în care, o copilărie fără educație și plină de libertate, o transformă într-o femeie independentă, cu o meserie extrem de frumoasă.
Reclamă
În zilele noastre, putem să ne alegem modul în care dorim să trăim. Acest lucru nu ar trebui să deranjeze pe nimeni și să nu fii judecat pentru felul în care decizi să faci lucrurile. „Castelul de sticlă” prezintă viața unei familii nomande, care își trăiește viața după bunul ei plac, dormind sub cerul liber sau în diverse case dărăpănate. Rex și Rose Mary Walls sunt doi părinți care își cresc copiii în libertate, fără disciplină sau obligații. O viață diferită, care pentru mulți nu însemnă decât neglijență și lipsă de maturitate. Poate așa este, însă Jeannette Walls ne arată cât de importantă este familia și că, în cele din urmă, vei aprecia clipele frumoase, dând uitării tot ceea ce a fost rău.
„Castelul de sticlă” recenzie film
Scenariul filmului debutează exact așa cum eroina noastră a decis să își înceapă povestea scrisă în memorii. O fetiță de doar trei anișori este lăsată de mama ei să își prepare singură mâncarea la aragaz, însă un eveniment nefericit are loc. Micuța Jeannette suferă o arsură destul de gravă și ajunge la spital. Rex Walls, tatăl ei, decide să o externeze înainte ca ea să fie vindecată și pleacă din nou pe drumuri, așa cum erau obișnuiți. Această secvență ne prezintă niște părinți iresponsabili, incapabili să poarte grija unui copil. Această scenă este urmată de câteva clipe de liniște și iubire. În ciuda faptului că își trăiau viața diferit de tiparele sociale, această familie era fericită și își arătau iubirea într-un cu totul alt mod.
Familia Walls este alcătuită din șase membri. Rex (Woody Harrelson), un cap de familie liber profesionist, care avea un talent desăvârșit în arhitectură, dar și bun prieten cu sticla de alcool, încearcă să scape de traumele suferite în copilărie purtându-și familia pe drumuri, fără un cămin stabil, școli sau responsabilități. Rose Mary (Naomi Watts), o mamă mult prea boemă, cufundată în pictură, care de multe ori uită că ea trebuie să fie responsabilă pentru viitorul celor patru copii ai familiei. Jeannette (Brie Larson), Lori (Sarah Snook), Maureen (Brigette Lundy-Paine) și Brian (Josh Caras) sunt copiii familiei, care realizează că modul de viață oferit de părinți nu le asigură un viitor stabil și decid că fugă rând pe rând pentru a putea studia.
„Castelul de sticlă” ne prezintă zbuciumul interior al unei femei ajunsă la maturitate, care se luptă cu amintirile copilăriei. De la început ne sunt prezentate aceste contradicții care îmbracă povestea frumoasei Jeannette. În copilărie își diviniza tatăl și credea că într-o bună zi, părintele ei va construi acel castel de sticlă la al cărui proiect lucrează seară de seară. Această iubire infinită începe să se clatine atunci când fetița se transformă într-o adolescentă. Sentimentele contradictorii între iubire și ură o fac pe jurnalistă să fie confuză și să încerce să își evite tatăl. Nevoia de normalitate pe care o simțea în adolescență se intercalează cu nevoia de libertate pe care o simte acum, când este adult. Toate aceste sentimente se concretizează într-un final și realizează că trecutul ei a contribuit la tot ceea ce o definește pe ea.
Detalii despre film
„Castelul de sticlă” este o dramă bibliografică în regia lui Destin Cretton. Scenariul a fost scris de acesta, împreună cu eroina din film, Jeannette Walls. Rolul părinților este jucat de Naomi Watts și Woody Harrelson, iar cei patru copii sunt interpretați de câte doi actori. Ella Anderson joacă rolul lui Jeannette atunci când era copil, iar femeia matură este interpretată de Brie Larson. Sadie Sink a fost aleasă pentru rolul lui Lori din perioada copilăriei, iar Sarah Snook intră în scenă atunci când personajul ajunge la maturitate. Shree Crooks o interpretează pe micuța Maureen, iar Brigette Lundy-Paine îi dă viață personajului ajuns a maturitate. Băiatul familiei, Brian, este jucat de către Charlie Shotwell în copilărie, iar atunci când ajunge adult este înlocuit de Josh Caras.
Cartea a fost lansată în anul 2005, iar filmul a avut premiera pe 9 august 2017. Durata filmului este de 127 de minute, iar bugetul alocat acestei bibliografii a fost de aproximativ nouă milioane de dolari. Producția a primit recenzii mixte. În timp ce modul de viață al familiei Walls este criticat, felul în care Brie Larson interpretează rolul principal a fost lăudat. Peter Travers susține că filmul prezintă adevăruri mixte, însă nu se ridică la nivelul cărții. Richard Roeper este un alt critic care susține că filmul nu va avea un succes foarte mare deoarece nu este uman. Acesta consideră că nu este normal ca, după ce o viață întreagă au fost niște părinți îngrozitori, la final să ceară înțelegere din partea celor patru copii.
„Castelul de sticlă” poate fi privit în multe moduri, dar este o poveste de viață care ne oferă lecții importante. Familia Walls este una diferită la prima vedere, însă îi putem judeca? Autenticitatea și mesajul transmis este unul profund, emoționant. Un film complicat, pe care mulți nu îl înțeleg. Atunci când și-a făcut viața publică, Jeannette Walls și-a asumat toate criticile care vor veni după o așa poveste, însă ea este împăcată cu trecutul ei. A acceptat copilăria libertină și a înțeles modul în care părinții săi au văzut lucrurile.
Citeste si
- 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
- 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
