Cât de mult alcool consumau românii acum 150 de ani. Ţăranii dădeau vin şi ţuică până şi sugarilor

Acum un secol și jumătate, consumul excesiv de alcool a reprezentat o problemă majoră în satele românești, afectând profund comunitățile rurale. În unele regiuni, alcoolismul afecta peste 20% din locuitori, iar vinul și rachiul erau frecvent oferite chiar și sugarilor.

Patima alcoolului în lumea rurală

În secolul al XIX-lea, lumea rurală românească era caracterizată de condiții precare de trai, cu educație și igienă limitate. Țăranii, aflați adesea sub controlul arendașilor, trăiau în sărăcie și își găseau refugiu în băutură.

Numărul crâșmelor și hanurilor creștea constant, iar alcoolul devenea o constantă a vieții de zi cu zi. Rapoartele medicilor vremii, precum cele prezentate în lucrarea „România medicilor” de Constantin Bărbulescu, descriu situația ca fiind tragică.

Doctorul Manolescu, în 1895, observa:

„Săteanul bea rachiu în tot cursul anului, băutura lui de dimineaţă şi înaintea fiecărei mâncări este rachiul. La muncă săteanul crede în rachiu ca într-o fântână de puteri, iată pentru ce oricine are muncă la el sau la altul rachiul trebuie să-l aibă.”

Medicul Gheorghe Crăiniceanu nota de asemenea:

„De băuturile ce le au, ţăranii fac abuz înspăimântător”, referindu-se la județul Argeș.

Alte rapoarte medicale confirmă că alcoolul era consumat în mod excesiv, contribuind la degradarea morală și fizică a populației rurale:

„Ţuica se consumă în mod excesiv prin aceea ce poporaţiunea rurală decade moraliceşte şi fiziceşte. Rachiul mai trece în faţa ţăranului de o panacee aproape contra tuturor boalelor; fiecare oră de repaos se petrece în beţie.”

Statisticile vremii indică faptul că, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, între 20% și 30% din populația României era alcoolică, cu predilecție în mediul rural.

În Moldova, medicul Ștefan Possa estima că 24% din locuitori sufereau de alcoolism. Consumul anual de alcool pur era aproximat la 12.5 litri pe cap de locuitor.

Un alt aspect șocant al epocii era obiceiul de a oferi alcool copiilor, inclusiv sugarilor. Medicul Constantin Caradaş, citat de Andrei Oişteanu în „Narcotice în cultura română”, relata:

„Îi adapă, pe copii, cu vin, cu rachiu, chiar când încă sug”.

În aceeași lucrare, Felix Aderca descrie o scenă din mahalaua Craiovei, unde un copil era rupt de la sânul mamei pentru a i se da vin:

„Carolina deveni foarte veselă; rupse copilul de la ţâţă şi îi dete vin din fundul paharului.” Medicul Crăiniceanu confirma: „până şi copiilor mai mici de un an li se dădea vin şi rachiu.”

Citeste si

• 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
• 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa