Civilizația Miceniană: Epoca Eroilor

Orașul fortificat Micene din regiunea Peloponez a dat numele perioadei din 1600 î.Hr. până în 1100 î.Hr., cunoscută sub numele de civilizația miceniană. Arta și cultura au înflorit în orașele-state feudale ale lumii miceniene datorită abundenței bogăției acumulate din comerț și expedițiilor militare de succes. Homer, legendarul poet epic, a înălțat priceperea regelui său Agamemnon, care a condus grecii în războiul troian.

Civilizația Miceniană: Epoca Bronzului Grecia

Este o epocă de mare putere și splendoare, războinici înverșunați și mari regi l-au inspirat pe Homer să scrie poeziile sale epice Iliada și Odiseea. Iliada descrie într-o mare narațiune poetică faptele războiului troian, asediul și cucerirea marelui oraș Troia de către armatele grecești adunate. În Odiseea, poetul dă o relatare lirică a revenirii aventuroase a lui Ulise în patria sa Itaca după război. Poezia epică, așa cum a fost introdusă de Homer, este prima mostră de operă literară europeană matură și o capodoperă care a inspirat mulți artiști și filologi în secolele care au urmat.

Muzele din Grecia mitică erau nouă, fiice ale zeului Zeus și ale zeiței memoriei Mnemosyne au fost fecioare veșnic tinere care au influențat, protejat și inspirat artele. Fiecare a fost mentorul și inspirația unei forme de artă după cum urmează:

• Calliope, Musa poeziei epice;
• Clio, Musa istoriei;
• Erato, Musa poeziei lirice;
• Euterpe, Musa muzicii;
• Melpomene, Musa tragediei;
• Polimnia, Musa poeziei sacre;
• Terpsichore, Musa dansului și a corului;
• Thalia, Musa comediei și a poeziei idilice;
• Urania, Musa astronomiei.

Palatele – construite de giganți pentru adăpostirea eroilor

În perioada miceniană, continentul grec s-a bucurat de o eră de prosperitate centrată în cetăți precum orașele-state Micene, Tirin, Teba și Atena. Cel mai renumit reprezentant al perioadei este în Micene. Săpăturile lui Heinrich Schliemann de la mijlocul anilor 1870 au adus pentru prima dată la lumină o abundență de obiecte a căror opulență și vechime păreau să corespundă descrierii lui Homer a palatului lui Agamemnon. Săpăturile ulterioare au dezvăluit și mai mult grandoarea orașului și întinderea acestuia.

Palatul Micene situat pe vârful unui deal, are vedere dintr-un punct avantajos câmpiei Argive și zona înconjurătoare. Coloniștii neolitici au locuit-o prima dată în mileniul al treilea. Momentul de glorie al civilizației miceniene a venit în anii 1400–1200 î.Hr. și cea mai reprezentativă structură a acmei sale este imensele ziduri de fortificație din calcar, denumite de obicei „Zidurile ciclopice”. Legenda spune că uriașii mitici, ciclopii, au construit zidurile, datorită dimensiunilor lor formidabile.

Intrarea principală a Palatului Micenee prezintă cea mai distinctivă caracteristică a supraviețuirii măreției miceneene: Poarta Leului, construită în jurul anului 1260 î.Hr. Poarta Leului protejează și oferă accesul principal la cetate. Cei doi lei poziționați simetric în jurul unei coloane sunt primul exemplu de sculptură monumentală emblematică și reprezentativă din Europa. Leii simbolizează clar puterea statului micenian și trăsăturile de neînvins ale arhitecturii sale. Forma triunghiulară a sculpturii susține arcul porții, deoarece distribuie greutatea deasupra ușii în lateral și departe de grinda orizontală.

Palatul Tiryns, situat pe câmpia fertilă Argolis, Tiryns se află între Nafplion și Argos, în estul Peloponezului din Grecia. Situl a fost locuit încă din epoca neolitică (mileniul VII-IV î.e.n.), dar a atins cea mai mare perioadă de importanță în secolul al XIII-lea î.e.n. ca un centru major al culturii miceniene și ajutat de poziția sa, la acel moment la doar 1 km de coastă, era un important port mediteranean din epoca bronzului. Tiryns, împreună cu Micenele din apropiere, se află pe lista UNESCO ca sit al patrimoniului mondial. Fortificația ciclopeană care înconjoară palatul este în mod clar echivalentă cu cea din Micene.

Palatul Tebei, cunoscut sub numele de Kadmeio, poartă numele regelui Kadmos, care a construit palatul care a devenit ulterior casa marilor regi tebani și puternica lor hegemonie în epoca miceniană. Astăzi, orașul modern Teba se află chiar deasupra orașului antic. Multe rămășițe antice sunt vizibile lângă construcții noi, în timp ce puține părți ale fortificațiilor sale, construite cu bolovani mari pe stâncă naturală, stau ca un memento etern al trecutului său glorios. Teba este situată la 45 km de capitala modernă Beotia, Livadia. Unele dintre cele mai importante situri istorice din Teba sunt palatul din epoca miceniană, templul Isminion dedicat lui Apollo și porțile cadmiene.

Bogăția Miceniană – Comori de aur ale regelui mitic

Obiecte de lux, cum ar fi pietre prețioase sculptate, bijuterii, vaze și cutii (pyxis) din metale prețioase și ornamente decorative din sticlă produse în ateliere locale, împreună cu obiecte utilitare de ceramică și bronz pentru uz zilnic. Contactul cu Creta minoică a jucat un rol decisiv în conturarea și dezvoltarea culturii miceniene, în special în artă. Expedițiile comerciale și comerciale maritime au vehiculat mărfuri miceniene în toată lumea mediteraneeană din Spania prin Levant. Epavele navale oferă dovezi în primul rând despre vaze, iar conținutul lor (ulei, vin și alte mărfuri) a fost probabil principalul obiect al comerțului.

Mormintele regale din jurul Palatului, denumite de arheologi sub numele de Cercul Mormânt A și B, au dezgropat descoperiri bogate de înmormântări de argint și aur. Comorile mormântului evidențiază preeminența micenienilor, în special Trezoreria lui Atreus, un mormânt monumental aflat în afara Palatului Micene. Shaft Graves, de asemenea, la Micene (1550 î.Hr.) au dezvăluit o bogăție materială extraordinară, dovadă a unei puternice societăți de elită care a înflorit în următoarele patru secole. Micenienii au format o societate războinică, purtând diferențe sociale fundamentale față de precedentele lor, minoicii. Majoritatea comorilor miceniene sunt adăpostite la Muzeul Național Arheologic din Atena, vizitați site-ul pentru a întrezări splendoarea epocii, descriind puterea și bogăția societății.

Rezistența luciului aurului în fața trecerii timpului a făcut-o favorită încă dintr-o perioadă timpurie a nobililor micenieni. Aurul a fost în mod natural primul material care a fost jefuit de tâlharii de morminte, ceea ce explică de ce tholosurile și mormintele de cameră caracteristice ale perioadei au fost găsite în mare parte dezbrăcate de comori. În plus, în perioadele de instabilitate economică sau în fața unui anumit pericol, obiectele și bijuteriile din aur au fost primele ascunse, fie pentru a le proteja de furt, fie pentru a fi topite și pentru a reutiliza metalul prețios. Acesta este, din păcate, cazul celebrelor comori din acropola Micene și Tirin.

Masca de mai sus întruchipează chipul impunător al unui bărbos. Este realizat dintr-o foaie de aur detaliată în tehnica repoussé, fără a modifica grosimea metalului. Masca acoperea fața decedatului și cele două găuri de lângă urechi țineau masca în loc cu sfori.

Aceeași tehnică este aplicată în cutia de lemn – pyxis de mai jos, un element unic datorită bazei de lemn care a supraviețuit rar din perioada miceniană, dar și datorită atracției distinctive a scenei descrise. Plăcile de aur ilustrează leii care vânează un cerb și o antilopă pe un fundal de palmieri, spirale și capete de bovine cu ochi proeminenți care domină compoziția.

Estetica nobilă care caracterizează meșterii micenieni este văzută în special în detalii, cum ar fi combinația a mai multor culori și motive decorative în același colier, dar se reflectă în primul rând în exemple de arte minore care abordează perfecțiunea fără a alerta ochiul neinstruit asupra cantitatea de efort necesară pentru a obține rezultatul.

Acesta este cazul ornamentelor osoase din cercul de mormânt A de la Micene acoperite cu o folie de aur extrem de subțire (vezi fotografia de mai jos). Deteriorarea foliei de aur pe unele dintre acestea ne-a permis să confirmăm că același motiv decorativ fusese gravat mai întâi în os, chiar dacă nu se intenționa să fie vizibil. Din punct de vedere tehnic, acest lucru a facilitat probabil impresia precisă a motivului pe folia subțire de aur. Cert este că sculptarea osului a necesitat mai mult timp și a cerut mai multă pricepere decât gravarea foii de aur.

Micenienii erau comercianți îndrăzneți, aventuroși și războinici înverșunați. Au realizat mari fapte de inginerie și arhitectură; au proiectat și au construit ziduri de fortificație remarcabile, poduri și morminte în formă de stup. Orașele lor aveau sisteme elaborate de drenaj și irigații.

Scribii palatului au folosit un nou tip de scriere pentru a înregistra o limbă greacă timpurie. În palatul micenian de la Pilos, tablele liniare B cele mai bine conservate sugerează că regele stătea în fruntea unui sistem feudal extrem de organizat, probabil primele state feudocratice europene. Pentru lecturi suplimentare despre acest tip de scriere și informații valoroase despre cultura și societatea miceniană, vizitați site-ul web al Universității Dartmouth

Textele liniare B, descoperite pentru prima dată la începutul secolului al XX-lea, nu au fost publicate decât în ​​1952. În 1953, un arhitect grec numit Michael Ventris a descifrat și a interpretat scenariul ca o formă timpurie a grecescului. Alfabetul grecesc, așa cum îl cunoaștem astăzi, s-a dezvoltat în următoarele secole și a apărut în forma sa finală în secolul al VIII-lea î.Hr.

După prăbușirea acestei civilizații în secolul al XII-lea î.Hr., Grecia a intrat într-o perioadă de relativă sărăcie și izolare când chiar și scrierea liniară B a fost abandonată și uitată. În acest timp, au continuat să fie povești despre marile stiluri de viață ale conducătorilor micenieni și despre faptele lor eroice, iar rimele lui Homer au devenit atât de populare și duse de-a lungul secolelor. În această perioadă târzie a epocii bronzului, Grecia a fost martorul unui val de distrugere și declinul orașelor miceniene, provocând retragerea către așezările de refugii mai îndepărtate.

Următoarea eră istorică din 1100 până în 700 î.Hr. este denumită în mod obișnuit Epoca întunecată a Greciei. Aceasta a fost o etapă importantă și esențială în istoria omenirii marchează renașterea acestei mari națiuni. Primele Jocuri Olimpice au avut loc în 776 î.Hr. Următorii 600 de ani vor fi martori la măreția și splendoarea Greciei, unde filozofia, științele și artele vor atinge un vârf de neegalat.

Citeste si

• 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
• 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa