Reclamă
Din bătrâni se povestește că pe meleagurile Văii Lotrului au trăit cete de lotrii, cum li se zicea pe atunci haiducilor, care, după ce s-au îmbogățit din jafuri, s-au hotărât să renunţe la fărădelegi şi să se aşeze la casele lor. Drept urmare, Ciungu a pus piatra de temelie a satului Ciunget, Mălai a fondat, cum altfel, Malaia, iar Breazu s-a stabilit la Brezoi. Voinea a ales pământurile actualei aşezări Voineasa.
Lotrii au ajuns să fie pomeniţi în documentele Agiei, dar și în cele austriece, după ce i-au prădat, la începutul anilor 1.700, pe negustorii şi pe boierii care au călătorit pe drumul de pe Valea Oltului.
Reclamă
Alexandru Vlahuţă scria în „România pitorească”:
„Tot pe Lotru, dar în fund de tot, dincolo de meterezele Parângului, e Voineasa, sat mare şi bogat, tăinuit în mijlocul codrilor silhui, într-un luminiş adăpostit, unde iernile sunt dulci şi verile răcoroase, şi unde viaţa retrasă şi tihnită a acelui cuib de români ne aminteşte aşa de bine veacurile petrecute de strămoşii noştri în ascunzătorile Carpaţilor, pe când curgeau pe şesurile Dunării puhoaiele de barbari”.
În adâncurile Ciungetului
Satul Ciunget este aşezat pe malul stâng al Râului Latoriţa, la 6 km amonte de vărsarea Latoriţei în Lotru, la Gura Latoriţei, într-o regiune montană din partea de sud-est a Masivului Latoriţei, la 550-700 m altitudine.
La Ciunget se află o centrală hidroelectrică de mare putere, în ale căriea subterane se vorbește că ar fi locul de refugiu al Guvernului României, în caz de Doamne Ferește! Ocupaţia tradiţională a locuitorilor se axează pe creşterea animalelor şi prelucrarea lemnului. Portul popular din Ciunget era cel „oltenesc ciobănesc”, cu piesele în două culori: alb şi negru.
Se spune că în bătrânul Ciunget se află o peşteră în care toate cetele haiduceşti îşi aduceau aurul prădat. Se vorbeşte de o comoară imensă pe care căpitanii cetelor o aduceau cu căruţele până la liziera pădurii, iar de acolo o cărau în spate vreme de câteva ceasuri.
În afară de aurul haiducilor, ar mai fi acolo şi o altă comoară. Se spune că prin 1873, nişte ciobani din Vâlcea ar fi prădat un bancher din Sibiu și ar fi ascuns cam 300 de ocale de aur. Unii spun că peştera s-ar numi „Mâna lui Decebal”, alţii susţin că numele adevărat este „Mâna lui Zamolxes”.
Tărâm de basm
Drumul pe Valea Lotrului nu mai e la fel de periculos ca în urmă cu trei sute de ani. Acum, călătorii trebuie doar să fie atenţi la caii şi vacile localnicilor care obişnuiesc să se plimbe în voie pe drumul naţional.
Din Brezoi, drumul este flancat de munţi şi păduri de brad şi fag. Mai departe, după aproximativ 20 de kilometri, la baza munţilor Căpăţânii şi Lotru, dai peste lacul de acumulare Brădişor, din comuna Malaia. Peisajul şi ceaţa albicioasă care se ridică de pe suprafaţa lacului, dimineaţa, îţi dau impresia că ai pătruns pe un alt tărâm, unul de basm.
Staţiunea Voineasa se află în partea de nord a judeţului Vâlcea, la 60 km de municipiul Râmnicu Vâlcea. Situată pe valea râului Lotru, la capătul sudic al Munţilor Lotru din Carpaţii Meridionali, are o altitudine de 600-700 de metri.
Prima atestare documentară a localităţii datează din anul 1520. De altfel, Voineasa aparţine primului judeţ atestat documentar din România, în anul 1392, într-un act emis de Mircea cel Bătrân. Voineasa a fost declarată comună în anul 1908.
Citeste si
- 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
- 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
