Reclamă
Interesul meu pentru problemele omului contemporan a crescut din ce în ce mai mult în ultimii doi, trei ani. Am pus în legătură „Dosarele criminalilor în serie” de Paul Simpson cu problematica studiilor de filosofie politică și de etică ale Hannei Arendt, pentru că urmăresc modalitățile de manifestare ale răului (aici mă refer la conceptul de „rău” din abordarea Hannei Arendt).
Să scriu despre un asemenea subiect poate părea cât se poate de nepotrivit, de altfel de ce ar trebui un „profan” să fie preocupat de probleme ce țin mai degrabă de domeniul criminologilor sau de ce al criminaliștilor? Când am primit cartea în recomandări, m-am dus cu gândul direct la banalitatea răului și la problematica distanțării de subiect, pe care le tratează Hannah Arendt în Originile totalitarismului și Eichmann în Ierusalim. Un raport asupra banalității răului.
Există foarte multe tratate care oferă explicații medicale (psihopatia și sociopatia explicând mecanismul prin care se manifestă și perpetuează răul). S-a dezbătut foarte mult asupra motivației și a lipsei empatiei criminalilor în serie și (poate mai puțin) a celor în masă. A doua parte a problemei (lipsa empatiei) este cea care mă interesează în mod special. Pentru că asta revelează fisurile societății moderne, te pune în contact cu alienarea umană progresivă din societatea actuală. Degradarea umană a cărei manifestare a fost, așa cum observă Hannah Arendt, direct proporțională cu producția de armament, omul îndepărtându-se de celălalt, nu mai există contact direct cu victima.
Reclamă
Problema criminalului în masă
Banalizarea uciderii altui om este principalul fenomen pe care îl tratează Arendt, unde identifică modalitățile prin care a devenit posibil genocidul (și crimele în masă). Intuitiv, pornind de la explicațiile ei, am dedus că un criminal în serie este subiectiv, conectarea criminalului în serie cu victima este una subiectivă, devenind împlinirea unui scop intim, o problemă care îl chinuie în mod special.
Ambii sunt insensibili și premeditează faptele. Criminalii în serie și cei în masă adesea au aceleași trăsături, se folosesc de manipulare și nu dau dovadă de empatie. Putem spune că îi diferențiază momentul (respectiv momentele) și numărul victimelor. Crimele în serie sunt comise într-o perioadă mai lungă de timp și de cele mai multe ori în locuri diferite, în timp ce crimele în masă au loc într-un singur loc și într-un anume interval de timp. Speculez și posibilitatea de formare a criminalilor în masă prin intermediul unui proces de desensibilizare.
Criminalii în masă nu reprezintă o noutate, un fenomen caracteristic doar societății moderne, istoria dovedește că au existat din timpuri mai vechi. O crimă în masă are loc într-un singur moment, pierzându-și viețile cel puțin 4 oameni. În acest caz criminalul își cunoaște de cele mai multe ori victimele. Potrivit cu historia cel mai mare criminal în masă este Mao Zedong.
„Mao a crezut că ar putea să îşi ridice ţara peste competitorii săi prin înrolarea ţăranilor în cooperative gigant. Cu gândul la căutarea unui paradis utopic, totul a fost colectivizat. Tot ceea ce deţineau oamenii a fost luat. Mâncarea distribuită în funcţie de merit în cantinele colective a devenit un instrument de a forţa oamenii să adere la fiecare idee emisă de partidul unic.
Cum stimulentele pentru muncă au fost îndepărtate, coerciţia şi violenţa au fost utilizate pentru a-i constrânge pe fermierii înfometaţi să îşi desfăşoare munca în cadrul unor proiecte de irigaţie slab planificate, în timp ce terenurile erau neglijate. Ceea ce a urmat a fost o adevărată catastrofă. Extrapolând din statisticile făcute publice, istoricii au speculat că zeci de milioane de oameni au murit din cauza foametei. Însă adevărata dimensiune a evenimentelor de atunci abia acum iese la lumină”. Frank Dikötter citat de descoperă.ro.
Criminalii în masă sunt de cele mai multe ori oameni cu slabe abilități sociale, care au o nemulțumire mare față de propria lor viață, potrivit cu dr. Michael Stone, profesor de psihiatrie la Columbia, citat de crimemuseum.org. De asemenea, motivația care stă la baza crimelor sunt mai de greu de intuit, față de cea a criminalilor în serie.
Conform spuselor profesorului un procent de 96,5% din criminalii în masă sunt bărbați, mare parte dintre ei cu boli psihice clinice. Majoritatea criminalilor în serie sunt psihopați, criminalii în masă sunt fie indivizi paranoici cu tulburări de comportament sau sociale acute. În ambele cazuri indivizii sunt lipsiți de compasiune, manipulatori și dau dovadă de multă cruzime. Dr. Stone spune că sunt inadaptați social, singuratici, angrenați de un eveniment declanșator al violenței incontrolabile.
Criminalul în serie – un alienat al societății moderne
Crimele în serie sunt strâns legate de un cadru social și istoric mai larg. De fapt în ambele cazuri trebuie să urmărim schimbările istorice ample care au avut loc în ultimii 400-500 de ani. Astfel putem înțelege că este un aspect ce trebuie asociat cu ascensiunea modernității.
Chiar că de-a lungul timpului că este foarte posibil să fi existat mereu indivizi care au comis mai multe crime, iar victimele erau necunoscute, nu este posibil să fi fost criminali în serie. Criminalul în serie este strict produsul societății moderne, un fenomen straniu și foarte complex. Criminologii încearcă să creeze o imagine dintr-o perspectivă nouă, urmărind cadrele instituționale mai mari a condițiilor sociale și culturale recente, dar și a noului orizont de așteptare al omului modern și contemporan.
Probabil nu vă așteptați, dar crimele în serie sunt de fapt cel mai rar tip de omucidere. Criminalul în serie este cel care ucide trei sau mai multe persoane care nu îi erau cunoscute anterior. Cu mici întreruperi între ele, fiind considerate perioade de răcire sau de pauză. Definiția este acceptată atât de polițiști, cât și de criminologi și alți experți care tratează această problemă.
Din păcate acest tip de abordare nu poate să cuprindă și trăsăturile specifice fiecărui caz în parte al crimelor în serie. Nu sunt luate în calcul elemente ca influența ale mass-media asupra criminalilor în serie sau modul lor de selecție al victimelor. Criminalii aleg persoanele din anumite sfere sociale.
Astfel, specialiștii au descoperit trei trăsături ale contextului care a permis dezvoltarea acestei deviații. Crima în serie este un fenomen ce se datorează ascensiunii societăților care aduc împreună mulți străini, dezvoltarea cultului celebrității și cadrele culturale denigratoare și discriminatorii, și nu în ultimul timp apariția culturilor marginale.
Crimele în serie versus crimele în masă
Indiferent despre care dintre ele vorbim, suntem conștienți că un astfel de eveniment marchează o fisură în conștiința umană. Fie că e vorba despre un idealism prost cultivat fie despre împlinirea unei nevoi personale bolnave, ceva lipsește din conștiința făptașului. Dar ăsta este cel mai puțin înfricoșător aspect, faptul că societatea de cele mai multe ori oferă un fundal favorabil acestor evenimente trebuie să ne pună pe gânduri.
Natura umană, capabilă de cele mai frumoase lucruri din lume, incapabilă să facă față cruzimii. Istoria este plină de masacre, de acte criminale făcute pentru diverse nevoi reale, inventate, multe din ele invocând cauze nobile. Indiferent de motivație mi se pare necesară meditarea asupra anumitor aspecte sau interogații.
Dacă, spre exemplu, viața unui om (sau a mai multor oameni) poate fi dispensabilă. Dacă există oameni care au alte drepturi față de majoritate (așa cum dezbate Dostoievski în Crimă și pedeapsă). Ar trebui să ne întrebăm ce este puterea și cum anume ar trebui folosită. Să ne întrebăm ce și de ce ne este sau nu permis ceva anume.
Urmărind cazurile criminalilor în serie încerc să descopăr ce anume poate fi dureros ca experiență în existența omului. Urmăresc cam ce voia Hannah Arendt să spună prin studiile sale legate de problema antisemitismului, dacă Hitler nu ar fi existat istoria ar fi fost alta(?). Așa cum deduce ea, atitudinea victimelor ar fi putut fi alta, holocaustul ar fi putut să nu existe? Sau sute de oameni nu se pot împotrivi zecilor care au o armă în mână?
Cât de mult poate face față omul diversității? „Păcatul” de-a fi prea mulți într-un loc mic, poate fi contracarat? Putem învăța să fim conectați cu străinii? Și multe alte întrebări pe care le putem pune în contextul problemei diversității culturale. Cartea „Dosarele criminalilor în serie” de Paul Simpson, urmărește 30 de cazuri de crime în serie. Un fenomen caracteristic societății moderne și contemporane, care reflectă până unde poate duce uzura conceptului de libertate și cât de mult poate avansa alienarea umană. Iar cazul criminalilor în serie reflectă și capacitatea „populației normale” de a identifica și îndepărta anormalul.
Surse folosite pentru acest articol: crimemuseum.org, crimeandjustice.org.uk, historia.ro, descopera.ro.
Citeste si
- 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
- 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
