Cruella, regia Craig Gillespie versus House of Gucci, regia Ridley Scott – Monden
Home > Diverse > Muzică si filme > Cruella, regia Craig Gillespie versus House of Gucci, regia Ridley Scott

Reclamă

Muzică si filme

Cruella, regia Craig Gillespie versus House of Gucci, regia Ridley Scott

Cruella, regia Craig Gillespie versus House of Gucci, regia Ridley Scott

Reclamă

Poate că fac o nedreptate de la bun început. Cruella (2021) este un film ce ar trebui comparat mai degrabă cu Joker (2019), regia Todd Phillips, pentru că în ambele subiectul este despre parcursul unui supervillain. Un termen nu tocmai potrivit pentru Cruella, în cazul căruia se poate vorbi mai degrabă despre o reabilitare a personajului negativ. House of Gucci este un film ce ilustrează un trecut tumultos al unei familii înstărite. Se axează mult prea puțin pe componenta artistică, modă. Cu toate acestea, nu ai cum să nu observi că au aceeași subtemă. De aceea este relevantă această punere față în față a ambelor filme.

Cruella (2021), regia Craig Gillespie

Cruella reușește să cucerească foarte mult prin intermediul imaginii. Avem o mulțime de decoruri deosebite și de costume ample, fantastice. Reușește să spună ceva destul de dark într-un mod comic. Craig Gillespie a conferit filmului dinamică, acțiunea nu plictisește. Scenariul este foarte bun (scris de Danei Fox și Tony McNamara), avem parte de tot felul de răsturnări de situație. Criticat pentru lipsa de conexiune cu 101 dalmațieni, filmul a avut parte și de cronici mai puțin flatante.

Reclamă

În ciuda acestor opinii, consider că este realizat într-un mod profesionist, are multe elemente care îl fac demn de vizionat. De la mesajul transmis, care ar fi ceva asemănător cu „aparențele înșală”. Până la interpretarea atât de bună a Emmei Stone, în rolul Estellei/Cruellei. O desenatoare foarte bună cu un ochi estetic genial, reușește să se angajeze la un mare magazin de haine ca femeie de serviciu. După ce are o un conflict major cu șeful ei, rămasă peste program să își termine treaba are o cădere nervoasă. Sub influența nervilor și a alcoolului aranjează o vitrină după propria viziune.

Cruella, regia Craig Gillespie versus House of Gucci, regia Ridley Scott

Datorită acestei „căderi nervoase” este observată de către designerul de modă Baronesa von Hellman (Emma Thompson). Astfel, ajunge angajata ei, în timp cele două se apropie. Estella o consideră un mentor și poate chiar mama pe care nu a avut-o niciodată. Curând Estella începe să o coboare de pe piedestal pe această „regină a modei” care se dovedește un om lipsit de idei, dispus să calce totul în picioare pentru atingerea propiului scop. Iar, de aici, Baronesa o întâlnește pe Cruella și totul devine foarte complicat și interesant. Cert este că nu ai cum să nu o iubești pe Cruella.

House of Gucci (2021), regia Ridley Scott

House of Gucci păstrează ceva din atmosfera filmelor cu gangsteri, doar este vorba de un film american făcut despre „mafia italienească”. Numai așa pot justifica clișeele răsuflate și ridicolul imitării seriei The Godfather. Mă așteptam să fie un film bun, având în vedere distribuția impresionantă. Amintesc doar pe Al Pacino, Jared Leto, Lady Gaga și Adam Driver (al cărui rol din Silence – despre care am scris aici, mă făcuse să cred că e un super actor) cu o prezență cât se poate de fadă.

Cruella, regia Craig Gillespie versus House of Gucci, regia Ridley Scott

La început ne aflăm în anul 1978 când Patrizia Reggiani (Lady Gaga ) îl cucerește pe Maurizio Gucci (Adam Driver), un tânăr membru al unei familii bogate, student la drept și foarte timid. După căsătoria celor doi vedem cum, treptat, Patrizia îl convinge să se întoarcă împotriva familiei sale pentru a deține întregul control asupra afacerii. Cam tot ce am putea deduce se reduce la faptul că Patrizia este genul de femeie care încearcă să devină bogată prin intermediul soțului.

Filmul este o adaptare cinematografică a cărții scrise de Sara Gay în care putem urmări intrigile ce au condus la excluderea totală a membrilor familiei Gucci din afacerea lor. Există câteva elemente ce amintesc de viața milaneză a anilor 1970. Într-o oarecare măsură înțelegi determinarea Patriziei Gucci (fostă Reggiani) în ce privește asasinarea fostului soț, dar niciun personaj nu reușește să se facă remarcat 100%. Mi se pare mai mult o nefericită și nereușită parodie a filmului regizat de Martin Scorsese.

Citeste si