Reclamă
Sistemul urinar este format din rinichi, uretere, vezica urinară și uretră, iar funcția sa principală este de a filtra sângele prin eliminarea deșeurilor și a excesului de apă.
Sistemul urinar joacă un rol cheie în eliminarea deșeurilor metabolice din fluxul sanguin. Alte funcții importante îndeplinite de sistem sunt normalizarea concentrației de ioni și substanțe dizolvate în sânge și reglarea volumului și a tensiunii arteriale. La oamenii sănătoși, urina este sterilă sau conține foarte puține microorganisme care pot provoca o infecție.
Reclamă
Infecțiile tractului urinar (ITU) sunt infecții care pot apărea la nivelul uretrei (uretrită), vezicii urinare (cistita) sau rinichilor (pielonefrită) și sunt una dintre cele mai frecvente boli infecțioase din lume, care afectează 150 de milioane de oameni în fiecare an, cu morbiditate semnificativă și costuri medicale mari.
Infecțiile tractului urinar (ITU) reprezintă o problemă gravă de sănătate publică și sunt cauzate de o serie de agenți patogeni, dar cel mai frecvent de Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, Proteus mirabilis, Enterococcus faecalis și Staphylococcus saprophyticus. Acestea prezintă rate ridicate de recurență și de creștere a rezistenței antimicrobiene în rândul agenților uropatogeni.
Cauzele infecțiilor urinare
Infecțiile urinare pot avea mai multe cauze, iar cele mai frecvente sunt legate de pătrunderea microorganismelor în tractul urinar. Cele mai comune cauze ale infecțiilor urinare includ:
- Bacterii: Bacteriile sunt cea mai frecventă cauză a infecțiilor urinare. Cele mai multe infecții urinare sunt provocate de bacterii care pătrund în tractul urinar prin uretră și se înmulțesc în vezică. Escherichia coli (E. coli) este una dintre bacteriile cel mai des implicate în infecțiile urinare.
- Infecții virale: Deși mai rare decât infecțiile bacteriene, virusurile pot provoca și ele infecții urinare. Un exemplu notoriu este virusul herpes simplex, care poate provoca inflamații ale uretrei.
- Infecții fungice: Candida albicans (care dă candidoza) este un tip de ciupercă care poate provoca infecții urinare, mai ales la persoanele cu un sistem imunitar slăbit sau în cazul utilizării prelungite a antibioticelor.
- Infecții parazitare: În cazuri rare, paraziții pot cauza infecții ale tractului urinar.
- Anatomia: Anumite condiții anatomice pot crește riscul de infecții urinare. De exemplu, prezența unui obiect străin în tractul urinar, o anomalie congenitală sau o obstrucție poate favoriza dezvoltarea infecțiilor.
- Igienă precară: Igiena inadecvată, mai ales în cazul femeilor, poate contribui la pătrunderea bacteriilor în tractul urinar. De exemplu, ștergerea necorespunzătoare după defecare poate duce la transportul bacteriilor din zona anală în cea vaginală și apoi în uretră.
- Raporturile sexuale: Uneori, activitatea sexuală poate contribui la infecțiile urinare la femei, deoarece aceasta poate favoriza pătrunderea bacteriilor în uretră. Acest lucru este cunoscut sub numele de „infecție urinară asociată cu activitate sexuală” sau „cistită de lună de miere”.
- Imunodeficiență: Persoanele cu un sistem imunitar slăbit, fie din cauza bolilor sau medicamentelor, pot fi mai predispuse la infecții urinare.
Simptomele unei infecții urinare
Simptomele infecțiilor urinare pot varia în funcție de locul infecției în tractul urinar. De exemplu, în cazul cistitei, simptomele pot include durere în partea inferioară a abdomenului, urgență și frecvență crescută a urinării. În cazul pielonefritei, simptomele pot fi mai grave și pot include febră, frisoane, dureri lombare și disconfort general.
De asemenea, simptomatologia infecțiilor urinare poate varia în funcție de tipul și severitatea infecției, dar în general, următoarele simptome pot fi asociate cu infecțiile urinare:
- Disconfort sau durere la urinare: Acesta este un simptom comun în cazul infecțiilor urinare și poate varia de la o senzație ușoară de arsură la o durere intensă sau chiar insuportabilă.
- Urgență crescută de a urina: Persoanele cu infecții urinare pot simți nevoia de a urina mai des decât de obicei, chiar dacă eliberează doar o cantitate mică de urină.
- Nevoia frecventă de a urina: În cazul infecțiilor urinare, puteți resimți dorința frecventă de a urina, chiar dacă vezica nu este complet plină.
- Sânge în urină: Infecțiile urinare pot provoca sângerare ușoară în urină, ceea ce poate face ca aceasta să aibă o culoare rozalie sau să conțină cheaguri de sânge.
- Urină tulbure sau cu miros neplăcut: Infecțiile urinare pot schimba aspectul și mirosul urinii.
- Durere sau disconfort în partea inferioară a abdomenului: Unele persoane pot experimenta durere sau presiune în zona inferioară a abdomenului sau în jurul zonei pelvine.
- Senzație de golire incompletă a vezicii urinare: Ați putea simți că nu vă puteți elibera complet de urină, chiar dacă aveți senzația că vezica este plină.
Tratamentul infecțiilor urinare
Tratamentul infecțiilor urinare ar trebui să fie individualizat în funcție de nevoile și starea de sănătate a fiecărui pacient.
Tratamentul infecțiilor urinare depinde de tipul și severitatea infecției, precum și de cauza subiacentă a acesteia. În general, infecțiile urinare sunt tratate cu antibiotice, dar tratamentul poate varia în funcție de factorii individuali ai pacientului.
Obiectivele tratamentului ITU includ atenuarea simptomelor și eliminarea agentului cauzal, prevenind astfel diseminarea infecției și formarea de leziuni parenchimatoase.
Măsurile preventive pentru recidiva ITU includ schimbarea metodei contraceptive, aportul crescut de lichide, urinarea după activitatea sexuală, terapia cu antibiotice pe termen lung, consumul de suc de afine și produse din fructe și antiseptice urinare.
Dacă prezentați simptome sugestive de infecție urinară, este important să consultați un medic. Medicul va face o evaluare clinică și va efectua teste de laborator pentru a confirma diagnosticul și pentru a identifica tipul specific de bacterii sau microorganisme responsabile.
Albastrul de metilen
Clorhidratul de metiltioniniu, cunoscut și sub denumirea de albastru de metilen, este un colorant de tiazină înrudit cu grupul inhibitor al monoaminooxidazei care prezintă acțiune antiseptică urinară la administrare orală după reducerea la albastru de leucometilen. Utilizarea repetată și pe termen lung a suplimentelor cu albastru de metil este considerată atractivă deoarece nu există o dezvoltare a rezistenței bacteriene.
Astăzi, albastrul de metil este eficient în tratarea durerilor de gât, al infecțiilor căilor respiratorii superioare și este folosit în lupta împotriva infecțiilor urinare și se regăsește și în medicamentele administrate persoanelor suferinde de boli degenerative și vasculare.
De asemenea, este utilizat în tratamentul intoxicării cu metemoglobină. Metemoglobina este o formă modificată a hemoglobinei care nu poate transporta eficient oxigen în organism. Albastrul de metilen este utilizat ca antidot în caz de intoxicație cu metemoglobină. El ajută la conversia metemoglobinei înapoi în hemoglobină funcțională, restabilind astfel capacitatea sângelui de a transporta oxigen.
Albastrul de metilen este folosit pe scară largă ca agent de colorare în laboratoarele de chimie și biologie. El poate fi folosit pentru colorarea țesuturilor și mostrelor biologice în histologie și în alte aplicații de laborator.
Albastrul de metilen are proprietăți antiseptice, ceea ce înseamnă că poate ajuta la prevenirea și tratamentul infecțiilor. Aceste proprietăți se datorează, în principal, capacității albastrului de metilen de a distruge sau de a inhiba dezvoltarea microorganismelor patogene.
Albastrul de metilen poate fi utilizat în tratamentul unor infecții urinare, deoarece are proprietăți antiseptice care pot ajuta la reducerea dezvoltării bacteriilor patogene în tractul urinar, ca parte a unui tratament combinat pentru infecțiile urinare, împreună cu antibiotice sau alte medicamente.
Uneori, albastrul de metilen poate fi folosit pentru a spăla sau iriga vezica urinară. Aceasta poate ajuta la eliminarea sau reducerea bacteriilor prezente în vezică și poate avea un efect antiseptic.
De obicei, acesta se administrează oral, fie sub formă de pastile sau soluție, pentru a trata anumite tipuri de infecții urinare, în special cele cauzate de bacterii care sunt sensibile la această substanță.
Tratament medicamentos
Tratamentul medical al infecțiilor urinare implică utilizarea de medicamente antimicrobiene, cum ar fi antibioticele, pentru a elimina bacteriile sau microorganismele responsabile de infecție. Alegerea antibioticului și durata tratamentului depind de tipul de infecție urinară și de sensibilitatea bacteriilor la medicamente.
Antibioticele comune utilizate în tratamentul infecțiilor urinare includ ciprofloxacina, trimetoprim-sulfametoxazol, nitrofurantoina și altele. Este important să respectați doza și durata tratamentului prescrisă de medic.
Trimetoprim/Sulfametoxazol timp de trei zile este o terapie bună în mini-doză, dar ratele de rezistență sunt ridicate în multe zone. Cefalosporinele de prima generație sunt alegeri bune pentru terapia cu minidoze. Nitrofurantoina este o alegere bună pentru infecțiile urinare necomplicate, dar este bacteriostatic, nu bacteriocid și trebuie utilizat timp de 5 până la 7 zile. Fluorochinolonele au rezistență ridicată, dar sunt preferatele urologilor datorită nivelurilor ridicate de penetrare tisulară, în special în prostată. Din acest motiv, fluorochinolonele nu sunt preferate cu excepția infecțiilor complicate și a celor care implică prostata.
Chiar și fără tratament, majoritatea infecțiilor urinare se vor rezolva spontan la aproximativ 20% dintre femei, mai ales dacă se folosește o hidratare crescută. Probabilitatea ca o femeie sănătoasă, care nu este însărcinată, să dezvolte pielonefrită acută este foarte mică.
Bacteriuria asimptomatică este destul de frecventă și nu necesită tratament, cu excepția femeilor însărcinate, a celor care sunt imunosupresive, au suferit un transplant sau au suferit recent o intervenție chirurgicală urologică.
Tratament naturist
Tratamentul naturist poate fi o opțiune suplimentară sau complementară pentru gestionarea infecțiilor urinare, dar nu ar trebui să înlocuiască tratamentul medical adecvat, în special pentru infecțiile urinare severe sau recurente. Dacă doriți să încercați un tratament naturist, este important să discutați cu medicul dumneavoastră în prealabil și să vă asigurați că este sigur și potrivit pentru cazul dumneavoastră.
Hidratarea corespunzătoare este esențială pentru a ajuta organismul să elimine bacteriile din tractul urinar. Consumul de apă în cantități suficiente poate ajuta la spălarea bacteriilor din uretră și vezică.
Sucul de merișoare conține substanțe numite proantocianidine, care pot preveni bacteriile să se atașeze de peretele vezicii urinare. Consumul regulat de suc de merișoare poate ajuta la prevenirea infecțiilor urinare, dar nu este de obicei utilizat ca tratament pentru infecțiile existente.
Uva ursi (strugurii ursului) este o plantă care conține substanțe numite arbutină și hidrochinonă, care pot avea efecte antibacteriene și diuretice. Această plantă a fost folosită tradițional în tratamentul infecțiilor urinare, dar utilizarea sa este controversată și poate avea efecte secundare.
Ceaiul de ienupăr este un alt remediu tradițional care a fost folosit pentru a sprijini sănătatea tractului urinar. Totuși, trebuie utilizat cu precauție, deoarece poate avea efecte secundare și interacțiuni cu alte medicamente.
Suplimentele cu probiotice pot ajuta la menținerea echilibrului florei intestinale și urinare sănătoase, ceea ce poate contribui la prevenirea recidivelor infecțiilor urinare.
Tratamentele naturiste pot fi eficiente în prevenirea infecțiilor urinare ușoare sau în sprijinirea sănătății tractului urinar, dar nu sunt adecvate pentru tratamentul infecțiilor urinare severe sau pentru înlocuirea unui tratament medical prescris..
Prevenirea infecțiilor urinare
Prevenirea infecțiilor urinare implică luarea unor măsuri de igienă, adoptarea unor obiceiuri sănătoase și menținerea unui stil de viață care poate ajuta la reducerea riscului de dezvoltare a acestor infecții.
Consumul unei cantități adecvate de apă este important pentru a dilua urina și pentru a spăla bacteriile din tractul urinar. Acest lucru poate ajuta la prevenirea infecțiilor urinare.
Mențineți o igienă corectă în zona genitală. La femei, ștergeți-vă din față spre spate după defecare, pentru a evita transportul bacteriilor de la anus la uretră.
Urinați în mod regulat, nu rețineți urina prea mult timp. Retenția urinară prelungită poate permite bacteriilor să se înmulțească în vezică.
Evitarea produselor de igienă feminină parfumate poate preveni o infecție urinară. Unele produse de igienă feminine pot irita zona genitală și să favorizeze dezvoltarea infecțiilor urinare. Utilizați produse de igienă non-parfumate.
Practicați sexul protejat (cu prezervative) și urmați măsuri de igienă după contactul sexual.
Evitați expunerea la iritanți cum ar fi spermicidele, lubrifianții cu aditivi chimici sau produsele de igienă parfumate.
Consumul regulat de suc de merișoare poate ajuta la prevenirea infecțiilor urinare, deoarece proantocianidinele din merișoare pot împiedica bacteriile să se atașeze de peretele vezicii urinare.
Îmbrăcămintea prea strâmtă poate reține umezeala și căldura în zona genitală, favorizând dezvoltarea bacteriilor.
Evitați șederea prelungită într-o poziție care poate provoca migrația bacteriilor în uretră.
Dacă aveți infecții urinare recurente sau vă confruntați cu alte probleme de sănătate care vă predispun la astfel de infecții, consultați un medic pentru sfaturi suplimentare și tratament preventiv, dacă este necesar.
Sursa foto: Shutterstock
Citeste si
- 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
- 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
