Daniel Șandru, Ipostaze ale ideologiei în teoria politică

Daniel Șandru este conferențiar universitar doctor la Facultatea de Științe Politice și Administrative a Universității „Petre Andrei” din Iași, instituție în cadrul căreia a fost ales, în 2012, președinte al Senatului Universitar. Este profesor asociat la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, unde predă cursuri de ideologii politice și de filosofie politică. Între 2010 și 2013 a fost bursier postdoctoral al Academiei Române și a efectuat stagii de cercetare la Universität Konstanz (2010, 2012) și Humboldt-Universität zu Berlin (2011). Este membru al International Political Science Association și al International Sociological Association (Research Committee on Political Sociology). A debutat publicistic în 1998, ca redactor-șef al revistei Opinia studențească, fiind în prezent director al revistei de cultură Timpul, redactor-șef al revistei de științe politice Polis.

Ipostaze ale ideologiei în teoria politică (Prefață de Dan Pavel, Polirom, 2014), este rezultatul muncii de cercetare postdoctorale din perioada 2010-2013 în calitate de bursier al Academiei Române ne spune autorul, Daniel Șandru. Foarte metaforică prezentarea lui Dan Pavel pe care i-o face subiectului dat, asta și pentru că, probabil intenționează să ne apropie de tema cărții fără să ne inducă vreun soi de panică. Dar și pentru că, pe de altă parte, nu survolează academismele în teritoriul lui Daniel Șandru, ci numai expresiile (întotdeauna definite și arătat de unde se revendică ele, nimic însușit necuvenit) esențiale, ca un bun cercetător ce ni se arată, și este, nu doar se arată a fi.

Ca de obicei, am încercat să identific niște întrebări la care încearcă să răspundă lucrarea de față, și probabil că sunt dintre cele mai comune, dar relevante: Ce este ideologia?; Care sunt provocările marginalităților politice? Ce este liberalismul politic astăzi? Ce este totalitarismul și care sunt urmările? Cine veghează la bunăstarea politică a României? Ce este populismul, dar interbelicul? Ce a însemnat procesul democratizării? Cum s-a concretizat (dacă nu cumva a fost doar un deziderat neconcretizat în adevăratul sens al cuvântului)? Care erau opțiunile intelectuale și opțiunile politice în tot acest proces al așa zisei democratizări? La orizont apare și Nicolae Steinhardt (1912-1989) și liberalismul intelectual, unde sunt citate cărțile sale Jurnalul Fericirii și Dăruind vei dobândi, și desigur o pleiadă de filosofi care au contribuit la reinstaurarea libertății de expresie și de gândire într-un secol bântuit de tenebrele cenzurii și ale închistării: Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica. Chiar și în vremuri tulburi s-au organizat și s-au urnit să nu oprească în loc scrierile lor (de fapt probabil că vorbim despre niște vremuri comparative cu cele prezente pandemice, de ce să spunem asta? pentru că exact la fel se mobilizează și intelectualii zilelor noastre și în această perioadă și dau dovadă de o și mai acută prezență, pentru a acoperi informarea negativă repetitivă – dezinformarea- și a reda speranța continuității culturii – pentru că intelectualii întotdeauna au luat atitudini în vremuri tulburi și au zis lucrurilor pe nume, metaforizat, sau nu).

Mi-am permis paranteze în timpul acestei cronici, anumite reflecții moralizatoare, pentru că acesta este conținutul cărții lui Daniel Șandru, organizează și reamintește despre anumite perioade întunecate ale istoriei, dar și despre figuri reprezentative care au ridicat la suprafață marile adevăruri și umanitatea (în vremea tendințelor de dezumanizare prin toate mijloacele posibile) și pentru că în mod absolut dramatic mi se pare că enunță niște figuri marcante ale culturii române, dar care, paradoxal redau prezentul (pentru că poate că istorie este repetitivă, iar loviturile globale se produc diferit). Dar dincolo de comunism. Trăim poate cea mai întunecată perioadă a istoriei umanității. Cartea Ipostaze ale ideologiei în teoria politică ne invită să reflectăm adânc la posibilitățile ideologice pe care le-am avut în trecut la dispoziție, dar și la cele pe care la avem acum. Ce este aceea trădarea? Ce este reziliența prin cultură și credință? Ce este omul lucid și realist? Cum ne păstrăm cumpătul? Ce este manipularea? Care sunt perspectivele cetățeanului liber în democrație? Ce înseamnă și unde duc restricțiile? Unifică și introduc securitatea? Sau au caracter de segregare și penitență? E o carte deșteapă, și îi invităm pe cei care ne guvernează să o lectureze, le-o putem înmâna chiar și personal (dacă e cazul).

Nu întotdeauna măsurile luate în situații de criză, sunt și cele mai corecte. Aș vrea să cred că se deschide un dialog pe tema discutată acum și aici. Că nu există o singură orientare politică și sabotarea între partide nu naște evoluția unei civilizații ( în niciun caz). Pacea vine numai în urma comunicării eficiente (nonpuerile) și care să conducă la atare soluții. Danieel Șandru este imbatabil prin educația sa politică și prin studiile dedicate. Și da, m-ar interesa să-l văd la masa discuțiilor politice când mi se va decide din nou soarta în calitate de cetățean al României. Pot să cred în discernământul său, că n-ar alege fără să consulte alte practici din UE. Că nu ar aplica cele mai (totalitarist-discreționare) metode de guvernare. Dar hai să nu-i creez dușmani politici.

Ipostaze ale ideologiei în teoria politică, aici!