Diana Iepure, În rest, viața e frumoasă – afară bucureștiul e minunat și chiar pe alocuri verde

Diana Iepure (n. 1970, Chișinău) a absolvit Facultatea de Istorie din cadrul Universității de Stat din Chișinău. A publicat volumele de poezie Liliuța (2004) și O sută cincizeci de mii de peluze (2011). A tradus din limba rusă cărți de Boris Akunin, Alexei Salnikov și Serghei Timofeev, precum și două antologii din clasici ai literaturii ruse: Iarnă rusească (2013), Pagini alese din literatura rusă a secolului XIX (2017).

În rest, viața (nu) e (deloc) frumoasă, conceptul noii cărți a Dianei Iepure, o butaforie monumentală, clar și răspicat marchează un adevăr urmând tradiția feministă de revendicare a drepturilor femeilor, chiar și dreptul la autoironie și autoflagel. Nu este o carte pentru cei cu inima slabă, ca să zic așa, cu rusisme și trageri în direcții în care nu te-ai aștepta, cu răbufniri față de un tată care vorbește despre eternul ideal feminin, linia lirică se intonează în funcție de dispoziție, dar biografismul Dianei Iepure este impulsiv, complex, vitreg, oscilant, apăsător, feroce, spiritualizat, radicalizat.

Cele patru secțiuni ale cărții: Patria borcanelor; Odecolon; Recital de plâns; În rest, viața e frumoasă – formează un fel de prospect așa cum numai medicamentele puternice au alături în cutie. Dar ce mai contează dacă până la urmă se moare? Cam cât durează existența? Puțin, ei și atunci? Lirica existențialist-feministă transcede experiențele feminine și ajunge cu un strat mai jos decer, adică exact deasupra unui ego pulsând fantasme și crize existențiale, mimând crescendo-uri fără echilibru, dar de fapt soluții textuale, intrigi lirice: „singură pe culmea dealului”; „n-am sărit niciodată de 1.60”; „m-am tot mutat dintr-un oraș în altul”; „zac într-un târg părăsit”; „mereu am vrut să fiu ca toată lumea”.

Lucia Țurcanu și Claudiu Komartin sunt blurb-writers pentru coperta 4, așadar iată o echipă girând acest proiect biografic- pandemic, care urmărește o structură de notații de jurnal, când de palavre, sau mici angoase de moment, când monumentalul autosabotaj liric. În rest, viața e frumoasă este cartea care își lansează cititorul în sinele vulgar, real, onest, un sine curățat de superficialități și minciuni, de prefăcătorie și ascundere. Cu alte cuvinte le este recomandată cercurilor de sentimentali politizați, sentimentali romantici, etici și amorali, pentru că toți împărtășesc ceva din ce oferă Diana. Anume, vulnerabilitatea în fața iubirii neîmpărtășite, strădania pentru mai multă iubire, foamea și setea de mai multă iubire, mai multă atenție, mai multă frumusețe, mai multă vitalitate.

Ca goana și așteptarea la Mc, aici se situează poemele Dianei, tot timpul în fața a ceea ce se dorește, niciodată îndeajuns, niciodată ceva sănătos, pare că așteptările umane înving stereotipurile și „a fi în rând cu lumea” cum pretinde un vers din carte, nu depinde de o alegere. Pentru că vin celelalte personaje din familie și meme-urile sâcâitoare ale familiei, dedesubturile intimității domestice. Prea-intimitatea care constrânge și desființează relațiile care necesită o distanță pentru refacere-revenire-reflecție.

Paticularitatea acestei cărți constă în aceea că poemele sunt însoțite de un fel de subtitrări, adică există niște idei în oglindă, apare fenomenul de mirror. Cum vezi poemul, cum vezi dedesubtul poemului, ce ai putea face cu ideile acestea suprapuse? Este prima dată când citesc poeme sub care găsesc texte ca un fapt al dualității feminine: ceea ce prezint lumii, ceea ce simt de fapt și asta îmi amintește de Doamna Dalloway, (Virginia Woolf), dar și de The handmade`s tale (Margaret Atwood), vă dați seama că dacă enunț niște borne literare și cartea asta despre care vorbim conține asemenea idei care amintesc de atmosfera de acolo, cam este timpul să vă așezați confortabil pe canapea și să beți cafeaua „pe Sadovoe Kolțo pe Nevski Prospekt/ sau lângă Fontana di Trevi/ sau chiar într-o crâșmă de la parterul unui bloc nou/ de la periferia Moscovei” (globalizare, p.82) umoasă de la Diana Iepure. Regăsiți-vă în elementul dvs. ci creați libertatea de a lectura o carte care s-ar putea să vă dea și niște idei de călătorii, sentimentul că evenimentele mondiale cele mai recente pot fi dizolvate de absorbția ideilor sănătoase.

Este revoltă în cartea Dianei, găsești și umor, poate și un pic de scandal așa ca în Rusia, că știm cum e, dar textele nu se duc în derivă când ajung la subiecte ca globalizare, estetica trupească, sexualitate, adică probleme care includ întreaga rasă umană. Ce e cel mai subiectiv, e amorul, dar un amor care niciodată nu ajunge într-un punct al satisfacției necesităților feminine de securitate, pace și stabilitate. Într-o perioadă în care orientul bombardează bibliotecile și librăriile este aproape eroic să scrii despre cărți pe care scriitori din țara ta le scriu. Despre poeții și poetele care rămân verticali indiferent de regim și continuă să scrie, chiar și cu focul în spate. Este ceea ce văd venind și din Israel, poete ca Beatrice Bernath, sau Riri Sylvia Manor postează în continuare poeme și unele informații despre ceea ce resimt în legătură cu atacurile. Riri Sylvia Manor a postat și fotografii pe rețeaua de socializare facebook arătând că după zeci de ani de locuit în apartament este prima dată când doarme pe scară în fața ușii, lângă lift așteptând alarma salvatoare.

În rest, viața e frumoasă ar fi fost o carte supraviețuitoare și s-ar fi salvat chiar și din bombardamente, dar ea nu vorbește decât despre bombardamente ale interiorelor sufletului omenesc, adică exact ceea ce ne chinuim să apărăm. În rest, viața e frumoasă – o carte pentru o mie de vieți.