„Doamna Bovary” de Gustave Flaubert și bovarismul. Eroina răpusă de idealism și romantism absolut

Rămasă în istoria literaturii universale drept una dintre cele mai mărețe romane ale tuturor timpurilor, „Doamna Bovary” conturează un personaj incompatibil cu mediul în care trăiește și poziția sa socială, mereu dornică de mai mult. În esență, povestea urmărește evoluția unei eroine pasionale, tânără și plină de vise, căsătorită cu un medic pe nume Charles. Pe lângă dragostea sa deosebită pentru lucrurile fine, Emma Bovary mai are un capriciu: trăiește iubiri interzise, care în cele din urmă îi provoacă multă suferință și-i aduc sfârșitul.

Acestea fiind spuse, putem afirma cu succes că Gustave Flaubert a reușit prin capodopera sa apărută în 1856 să contureze un destin tragic, atipic. În timp ce alte personaje feminine ale literaturii secolului al XIX-lea sunt victime ale mediului în care au trăit, Emma Bovary este unică în tragedia sa. Face parte din categoria femeilor privilegiate, frumoasă și iubită de un soț inteligent, dar banal, care nu-i satisface visele și dorințele. Astfel, propriile idealuri irealizabile îi devin chin, iar modalitățile prin care încearcă să le obțină sentință la moarte.

Evenimentele care urmează debutului Doamnei Bovary în literatură sunt prezentate în ordine cronologică, un șir de momente fericite și triste, trăite de la extaz la disperare. Cititorii au ocazia să o vadă în evoluție, din momentul în care își unește destinul cu Charles Bovary până când își dă ultima suflare, o idealistă și o romantică absolută, născută sub steaua greșită a destinului.

Pe măsură ce acțiunea romanului evoluează, percepția despre viață a protagonistei se schimbă și ea. În primă instanță, avem de-a face cu o Emma liniștită, tânără și plină de vise, orfană de mamă. Firea sa sensibilă, trupul fragil, precum și modul său poetic de a se comporta îl atrag din primele clipe pe tânărul medic Charles, care însă se lovește de un mare impediment: este însurat cu o femeie mult mai în vârstă decât el, Héloïse.

Desfășurarea acțiunii romanului „Doamna Bovary”

Moartea subită a partenerei acestuia deschide un nou drum pentru el, pavat cu fericire și dragoste pentru Emma Rouault. După ce uniunea lor este binecuvântată de tatăl tinerei și devine oficială, viața lor de familie poate începe, iar posibilitățile pe care le au sunt încântătoare. Pentru prima oară, Charles Bovary pare stăpân asupra propriului destin, fără să fie controlat de vreo figură feminină dominantă. Inocența aparentă a partenerei sale îi oferă o nouă perspectivă asupra vieții, pentru prima oară potrivită vârstei sale deloc înaintate.

După acest eveniment important pentru Emma, devenită Bovary, Flaubert schimbă perspectiva narativă și o concentrează asupra protagonistei sale, lăsându-l pe Charles în plan secundar. Neîndemânatic și cu o fire banală, nici nu se poate compara cu soția sa, mereu elegantă și dornică să strălucească și să fie admirată. Conștient de diferențele dintre ei, dar motivat și de dragostea deosebită pe care i-o poartă, bărbatul este dator acum să-i suporte capriciile și să încerce s-o facă cât mai fericită cu putință. Din ființa inocentă, eroina se transformă și devine o femeie aparte, dornică să strălucească, însă înzestrată cu o melancolie tipică, care-i umbrește ființa.

Orice ar face, Charles nu reușește să aducă zâmbetul pe chipul Emmei. Nici hainele frumoase, nici mutarea într-un alt oraș și nici chiar momentul în care devine mamă și-și strânge fetița la piept pentru prima oară nu-i sunt suficiente. Toate aceste experiențe i se par incomplete, iar sufletul său aspiră în permanență spre opulență și lucruri pe care nu le poate avea. Toate acestea s-au născut odată cu setea sa pentru lectură, care i-a dăruit mai presus de orice un spirit romantic și o preferință pentru lux și caractere aparte.

Așa cade în brațele primului său amant,  Léon Dupuis. Tânărul reușește să-i satisfacă pentru o bună perioadă de timp dorințele și idealurile de iubire, mai ales că el este tot ceea ce Charles nu va fi niciodată. Ce nu realizează Emma este că pasiunea pentru iubitul său o va determina să-și disprețuiască soțul, sentiment pe care nu-l va mai putea reduce la tăcere niciodată. Relația lor se termină însă brusc, iar durerea o secătuiește pe eroină de orice putere sau chef de viață. În timp ce bărbatul pe care-l iubește a plecat la Paris să-și continue studiile și să-și construiască un viitor, ea a rămas aceeași persoană, prinsă într-o căsnicie nefericită și într-un mediu care nu-i oferă nimic.

Cea de-a doua și marea sa dragoste este Rodolphe Boulanger, pe care ajunge să-l iubească la nebunie. Spre deosebire de Léon, acesta este mult mai matur și experimentat în ceea ce privește tainele relațiilor intime. Nu este naiv, iar Emma reprezintă pentru el o simplă pasiune, o distracție de la viața sa de zi cu zi. În cele din urmă, dragostea protagonistei devine sufocantă, planurile ei de viitor, precum și dorința de a se lega pentru totdeauna de iubitul său îl determină pe acesta să o părăsească, lăsându-i în urmă doar suferință și amintiri pe care le consumă până la refuz.

Cum un dezastru nu vine niciodată singur, Emma Bovary este prinsă din urmă și de datoriile pe care le-a acumulat de-a lungul timpului. Banii sunt tot mai puțini, iar orice încercare de a se împrumuta îi este refuzată. Disperată, alege să-și curme propria viață, un sfârșit cum nu se poate mai potrivit pentru un asemenea caracter veșnic doritor de absolut. Charles se dovedește a fi singurul bărbat care a iubit-o vreodată cu adevărat, iar aventurile sale extraconjugale ies la suprafață. Rănit, fără femeia pe care o adora și obligat să plătească datorii imense, își dă ultima suflare cu numele Emmei pe buze.

Bovarismul și utilizarea termenului în epoca contemporană

Născut din numele protagonistei lui Gustave Flaubert, termenul de „bovarism” și-a căpătat locul între adjectivele care astăzi descriu caracterul uman. Putem explica această trăsătură ca o concepție ireală asupra vieții și a propriei persoane, dominată de romantism.

În sens mai larg, „bovarismul” poate fi considerat comportamentul unui individ generat de această concepție ireală asupra vieții. Propriile idei și realitatea se suprapun, iar el nu mai este capabil să distingă posibilul de imposibil. Având în minte o imagine idealizată asupra propriului destin, viața devine monotonă, apăsătoare, iar de cele mai multe ori se sfârșește în mod tragic.

Citeste si

• 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
• 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r