„Dramă în parc: Un bătrân căsătorit cu o tânără de 30 de ani uită unde locuiește” – Monden
Home > Social Media > „Dramă în parc: Un bătrân căsătorit cu o tânără de 30 de ani uită unde locuiește”

Reclamă

Social Media

„Dramă în parc: Un bătrân căsătorit cu o tânără de 30 de ani uită unde locuiește”

„Dramă în parc: Un bătrân căsătorit cu o tânără de 30 de ani uită unde locuiește”

Un bătrân copleșit de amintiri și situații comice, reamintește de valoarea și ironia vieții.

Reclamă

Un ofițer de poliție patrulează pe o străduță liniștită când îl zărește pe domnul în vârstă, stând pe o bancă și plângând de parcă întreaga lume i-ar fi căzut pe umeri. Ofițerul se apropie, îngrijorat.

– Ce s-a întâmplat, domnule? Totul e în regulă? De ce plângeți? întreabă el cu voce blândă.

Reclamă

Bătrânul, cu lacrimi șiroind pe obraji, își ridică privirea și suspină adânc:

– Of, tinere, am 71 de ani și sunt căsătorit cu o femeie de 30 de ani.

Polițistul încearcă să înțeleagă situația și zâmbește ușor:

– Păi, domnule, asta sună minunat! Cu atât mai mult n-ai de ce să plângi.

Bătrânul oftează și continuă, de parcă ar fi prins curaj:

– Dar soția mea, tinere, este o femeie cum rar vezi… E frumoasă, bine făcută, cu forme ce-ți iau mințile și un chip de înger!

Polițistul dă din cap, gândindu-se că bătrânul doar se pierde în amintiri și poate e copleșit de emoții:

– Înțeleg, dar tot nu văd de ce sunteți așa de trist. Ba chiar ar trebui să fiți foarte fericit!

Bătrânul continuă, neîntrerupt de politețea ofițerului:

– Și când ajung acasă, îmi face preparate delicioase, o ciorbă ca la mama acasă, plăcinte, toate felurile… Așa mâncare, n-am avut în viața mea!

Ofițerul începe să se încrunte, întrebându-se ce rost mai are atâta dramă pentru o viață ce pare de vis:

– Domnule, chiar nu înțeleg, aveți o viață la care mulți doar visează. Nu mai plângeți!

Bătrânul continuă totuși, printre lacrimi și suspine:

– Și în pat, tinere, este o nebunie! O sălbatică, parcă am 30 de ani din nou… e incredibilă!

Polițistul, pierzându-și răbdarea, bate din picior și îl privește sever:

– Ajunge! Încetați cu aceste lamentări fără rost! De ce să mai plângeți? Ce motiv aveți?

Bătrânul îl privește cu o tristețe adâncă și, cu un oftat resemnat, îi răspunde:

– Pentru că am uitat unde locuiesc…

Doi moșnegi se întâlnesc în parc, la o partidă de șah improvizată pe o bancă. Amândoi cu pălăriile trase adânc pe frunte și bastoanele rezemate de bancă, stau la taclale, căci jocul de șah era doar o scuză pentru discuții.

– Ce mai faci, Vasile? îl întreabă Ion cu o sprânceană ridicată, ca și cum ar ști deja răspunsul.

– Uite, am fost la femei, zice Vasile, trăgând de reverul hainei cu o mândrie simulată.

Ion se oprește un moment, apoi îl privește lung:

– Ferească Dumnezeu, la femei? La vârsta asta?

– Ehee, Ioane, ce să-ți zic, nici eu nu credeam că o să ajung acolo, dar uite că m-am dus…

Ion dă din cap încet, uimit:

– Și… cum a fost?

Vasile, serios nevoie-mare, încuviințează:

– Mai curat decât la bărbați, Ioane! Mai curat.

Două vecine se întâlnesc pe holul blocului, amândouă cu sacoșe în mâini, obosite după o zi lungă. Una dintre ele, Maria, se oprește brusc și își luminează fața cu un zâmbet larg:

– Ah, ce bine că te văd, vecino! Veneam la dumneata să te rog ceva!

Vecina, Tanti Veta, curioasă, își ridică ochelarii pe nas și întreabă:

– Ia spune, Maria, ce ai nevoie?

– Să-mi împrumuți și mie făcălețul tău?

Tanti Veta o privește complice și, cu un oftat prelung, răspunde:

– Ehee, Maria dragă, nu pot, zău! Nici al meu nu a venit acasă încă!

Bulă intră în biroul notarului, agitat și cu o față posomorâtă. Notarul îl privește atent peste ochelari și îl întreabă politicos:

– Bună ziua, domnule Bulă! Cu ce vă pot ajuta?

Bulă, oftând adânc, răspunde:

– Vreau să divorțez, domnule notar…

Notarul deschide un dosar și zice liniștit:

– Desigur, vă pot ajuta cu asta. Vă costă 1.000 de euro.

Bulă face ochii mari și aproape că îi scapă pixul din mână:

– O mie de euro?! Dar, domnule notar, când m-am însurat am plătit doar 100 de lei la primărie…

Notarul zâmbește cu subînțeles și îi răspunde calm:

– Ah, domnule Bulă, dar ce vreți… libertatea e scumpă.

În concluzie, fiecare dintre aceste bancuri folosește umorul pentru a explora teme profunde sau situații aparent banale, reușind să transforme provocările cotidiene și momentele de confuzie în surse de râs și bună dispoziție.

Această abilitate de a vedea partea amuzantă a lucrurilor este esențială pentru a naviga cu mai multă ușurință prin complexitatea vieții.

Citeste si