Reclamă
Timpul trece întotdeauna, însă în sufletul fiecăruia dintre noi rămân marii artiști care au avut o viață cu adevărat remarcabilă. Duminica aceasta, 19 decembrie 2021, Édith Piaf, supranumită și “mica privighetoare” ar fi împlinit venerabila vârstă de 106 ani. Ea a influențat considerabil industria muzicală, atât francofonă cât și europeană, din secolul XX. A adus în scenă genul muzical numit „chanson réaliste”, cunoscut la scară largă ca „chanson”.
Nu a fost un copil prea norocos. Piesele și scrierile sale aduc în sufletele oamenilor vibrația unei vieți grele. Ea își cânta suferința și încânta oamenii cu pasiunea sa pentru tot ceea ce făcea. Așa era când se punea suflet în lucrurile făcute.
Reclamă
Viața sa a fost mai mult o tragedie, în urma căreia au rămas piese marcante ce sunt ascultate și în vremurile noastre, trăiri apăsătoare redate prin notele muzicale ale unor piese atât de cunoscute, precum Non, je ne regrette rien, La vie en rose sau Milord.
Pe numele ei real, Édith Giovanna Gassion, s-a născut pe stradă, dintr-o mamă ce avea probleme cu alcoolul, dar și prostituată, iar pentru a mai câștiga un ban era și artist stradal. Tatăl sar era acrobat la circ.
Abandonată la naștere și crescută de persoanele nepotrivite
Cum spuneam, viața artistei ce a scos melodiile unei generații nu a fost deloc una bună. Problemele au început încă din primele zile de viață, atunci când a fost abandonată de mama sa și a ajuns să crească alături de bunica din partea mamei, dar care nu era o femeie curată.
Laptele pe care i-l dădea cu biberonul era, de cele mai multe ori, amestecat cu vinul roșu. Bunica din partea tatălui era matroană la un bordel, iar micuța ajunge pe mâinile sale. Crește printre prostituate. Am putea spune că nici nu știm unde este mai bine: cu bunica murdară, la care avea râie și păduchi, sau la cea care se ocupa de prostituatele din suburbii.
A rămas fără vedere
Problemele continuă și se agravează pe la vârsta de 3 ani, atunci când ajunge complet oarbă din pricina unei infecții – keratită – care netratată a dus la urmări grave. Din fericire și dintr-un miracol neînțeles de medici, după 4 ani, Édith a reușit să-și recupereze vederea. Din spuse se aude că prostituatele cu care a crescut la bar au pus mână de la mână și au dus-o și în pelerinaje.
Mai apoi ajunge să se mute cu tatăl său într-o rulotă, în urma Primului Război Mondial. Însă, banii nu erau deloc mulți, așa că ea a început să cânte pe la colțuri de stradă. Viața trăită pe străzi a fost atât un bine, cât și un rău. A trecut prin alte experiențe traumatizante, dar a și fost o oportunitate pentru lansarea ei în industria muzicală.
Urmează o altă perioadă cruntă. Rămâne însărcinată la doar 17 ani, intră în depresie la 20, își pierde copilul, rămâne și fără tatăl ei și ajunge să fie pusă în situații foarte delicate pentru a reuși să se întrețină.
Începe să apară gramul de noroc din viața sa
Norocul în viața artistei apare în anul 1935, atunci când Louis Leplée, un proprietar de cabaret de pe Champs-Élysées o descoperă și îi cere să cânte și în localul său. Acela a fost momentul în care viața ei a început să prindă o altă turnură. Leplée a fost cel ce i-a oferit numele de scenă – Édith Piaf, sau cunoscută de mulți alții ca môme Piaf, fiind extrem de scundă – doar 1,47 m.
Lumea bună începe s-o remarce și îi este recunoscut talentul și potențialul muzical, motiv pentru care este invitată la o emisiune de radio ce o ajută să scoată și primul său disc – melodia La foule. Chiar dacă pare că viața ei intră pe un făgaș normal și totul va merge doar în direcția potrivită, iată că ghinionul o urmărește la tot pasul. Tinerețea și talentul său sunt umbrite de o boală ce a măcinat-o treptat: poliartrită reumatoidă. Din păcate, cu trecerea timpului boala ajunge să-i distrugă articulațiile și să-i deformeze corpul.
Cel care a descoperit-o ajunge să fie ucis, iar ea este pe lista suspecților în anchetă. În cele din urmă se descoperă faptul că nu a avut nicio legătură, iar numele său a apărut atât de mult în media încât odată ce s-a dat verdictul lumea a început să o iubească și mai mult.
Un adevărat carusel al emoțiilor
Urmează o perioadă mai frumoasă. Primește un contract, cunoaște un alt bărbat și înregistrează un nou disc. Timbrul său special și vocea teatrală devin cu atât mai bine observate și apreciate. Pe plan amoros este nehotărâtă și nu reușește prea rapid să găsească persoana potrivită. Treptat, devine din ce în ce mai dorită pe la fel de fel de petreceri, mai ales cele luxoase.
Este invitată chiar și de autoritățile germane să susțină concerte la Berlin. În anul 1950 revine la New York pentru mai multe concerte. Continuă cariera sa în industria teatrului și întoarsă la Paris apare în comedia tip musical La p’tite Lili. Piesa are mare succes, dar ea trece printr-o perioadă grea din pricina morții lui Marcel Cerdan, un boxer de care se îndrăgostește și cu care trăiește o poveste frumoasă de dragoste, dar care moare tragic într-un accident aviatic.
Începe dependența sa pentru medicamente pentru somn și odihnă, dar și pentru stupefiante. Viața părea pentru ea la momentul acela că niciodată nu va mai fi bună. Și parcă nu ar fi fost de ajuns prin tot ce a trecut.
Mereu când a avut un moment de bucurie și poate simțea ca norocul îi surâde, nu dura prea mult până ce o altă pată neagră apărea în viața sa. Cu toate acestea, muzica a fost un dar cu care s-a născut și a reușit, atât cât a trăit, să ofere o notă personală, să se facă remarcată, iubită și amintită decenii întregi de la moartea sa și mult timp de aici încolo.
Pe scenă artistă, acasă în depresie
Merge la fel de fel se cure de dezintoxicare și își continuă cariera muzicală. Totul este în plină ascensiune, concertele și turneele vin pe bandă rulantă, dar zâmbetul afișat pe scenă era rapid schimbat cu lacrimi și durere odată ce ajungea în camera sa. Depresia nu prea i-a dat pace. Viața a fost mult prea dură cu ea și după atâtea gloanțe încasate din plin, scutul ce părea indestructibil ajunge să se spargă în mii și mii de bucățele, ca sufletul ei.
Pe plan muzical, totul era perfect. Dar pe plan personal, nimic nu mergea bine. Norii nu se mai risipeau. Și dacă muzica și teatrul nu au fost destule, artista publică și o carte (Au bal de la chance) ce prezintă diverse întâmplări din viața sa, între anii 1935 și 1958. Se găsește și în limba română (În vârtejul norocului).
Căderea iminentă în gol apare în cele din urmă
O viață atât de tragică nu avea să se termine altfel decât în aceeași notă mult prea dură. În 1959 leșină pe scenă, în timpul unui concert. Urmează perioade de spitalizare, dar asta nu o oprește să aducă Parisului o nouă piesă consacrată a genului chanson, introdus chiar de ea. În 1961 scoate piesa Non, je ne regrette rien. Cine nu cunoaște linia melodică și refrenul melodiei?
Moare la data de 10 octombrie 1963 după o nouă încercare complet eșuată pe plan amoros și o nouă căsnicie ce sfârșește la fel ca toate celelalte. Ajunge să fie bolnavă și distrusă din toate încheieturile, dar nici atunci dependența de stupefiante și somnifere nu dispare. Cauzele morții au fost unele naturale. Viața sa a încasat prea mult și sufletul i-a cedat, așa că a decis să-și găsească liniștea în cele din urmă, însă mult prea devreme, la doar 47 de ani.
Édith Piaf a devenit o artistă consacrată și am demonstrat în cele de mai sus prin ce. Din păcate, a fost o viață mult prea chinuită pentru un suflet atât de sfâșiat încă de la vârste fragede. Viața i-a dat pe de-o parte, dar i-a luat pe de alta. Din păcate, astăzi ne-au mai rămas doar amintirile, fotografiile, dar mai ales, piesele, liniile melodice și timbrul său de neconfundat.
Vom încheia acest articol comemorativ cu doar câteva din celebrele și iubite piese, sub semnătura lui „la môme Piaf”:
- Milord
- Non, Je ne regrette rien
- La Vie En Rose
- Padam Padam
Citeste si
- 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
- 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r