Editura „Manuscris”. O editură, o carte, un om

O editură

O fundație, „Fundația Memorialul Închisoarea Pitești”, a creat Editura Manuscris, cu scopul de a deschide pentru publicul larg literatura specifică detenției politice românești, pentru a-i aduce în atenția generațiilor tinere pe supraviețuitorii închisorilor, pe torționarii lor și persecuțiile extrem de violente ale acestora. Editura Manuscris editează și publică memorii, studii, cărți pentru copii, albume, cărți-document, biografii, audiobook și documentare video pe teme legate de detenția politică anticomunistă, de represiunea și colectivizarea din România.

Minunata echipă ce a înființat și coordonat acest proiect neprețuit dezvoltă în paralel o platformă de studiu a istoriei recente a țării noastre. Cu mulți ani în urmă am descoperit istoria penitenciarului de la Pitești și a abominabilelor metode ale reeducării. Numeroase destine au fost topite în iadul temniței ridicate în 1941, gazdă a ceea ce a rămas în memoria colectivă sub numele de Fenomenul Pitești.

În 1977 fosta închisoare a devenit sediul unei companii de stat, după revoluție, în 1991 clădirea a devenit proprietatea unor companii private. În zilele noastre, o parte din clădire este proprietate a Fundației Memorialul Închisoarea Pitești, transformată în muzeu memorial ce poate fi vizitat cu programare.

Fascinat deci de istoria Fenomenului Pitești încă de la lecturarea cărții lui Dumitru Bacu, apărută în Spania în 1963, am descoperit pe internet volumele „Urlă haita…Pitești. Canal. Gherla. Jilava. Aiud” , autor Nicolae Purcărea, „Tăblițele de săpun de la ITȘETIP/PITEȘTI”, autor Mihai Buracu, „Sub vremuri. Memorii din detenție”, autor Petru Cojocaru, „Pitești. Cronica unei sinucideri asistate”, autor Alin Mureșan, „Călătorie spre centrul infernului. Memorialistica și literatura închisorilor și lagărelor comuniste” autor Ruxandra Ceserean și Albumul „Memorialul Închisoarea Pitești”, autori Lucian Vasile și Alin Mureșan.

Le-am devorat pur și simplu și după finalizarea lor mi-am îndreptat atenția asupra noii edituri descoperite: ,,Manuscris”.din Pitești. Un curier mi-a livrat ,,Reeducarea de la Aiud” a lui Demostene Andronescu, ,,Repetiția la moarte” a Galinei Rădulescu și apoi ,,Cumplite încercări, Doamne! Din Casimca Jilavei în Zarca Aiudului.”, volum semnat de Marcel Petrișor.

O carte

Debutul cărții este extrem de puternic și cine a mai citit memorii ale deținuților nu are cum să nu fie extrem de mișcat:

,,Într-o dimineață de martie a anului 1958, din duba cenușie a MAI, pe care scrie ,,Pâine”, fură azvârlite la poarta Jilavei trupurile a doi inși care până atunci nu se văzuseră niciodată. (…)
– Tu cine ești?
– Marcel Petrișor. Dar tu?
– Gheorghe Calciu.„

Cartea apare la Editura Manuscris în ediția a treia, după ce prima ediție apăruse în decurs de șase ani în trei volume (1991, Editura Meridiane, București; 1994, Editura Timpul, Iași; 1997, Editura Institutul European, Iași), iar cea de-a doua ediție fusese îngrijită în 2011 de Editura Christiana în cadrul unei colecții coordonate de Răzvan Codrescu, ,,Cruciații secolului XX”.

În prima ediție, deși trecuse o revoluție peste România și comuniștii erau teoretic îndepărtați, autorul, din motive de prudență, a înlocuit numele celor care încă mai trăiau cu nume fictive sau a folosit doar inițialele.

Ediția a treia, apărută în 2017 la Editura Manuscris, beneficiază de condiții grafice de excepție, de un studiu introductiv semnat de tânărul cercetător Lucian Vasile, ce inițiază cititorul în istoria Fortului 13, Jilava. Prefața semnată de Răzvan Codrescu și postfața redactată de Lucian Popescu completează imaginea de ansamblu cu date biografice, iar interviul acordat de autorul Marcel Petrișor jurnalistului Claudiu Târziu de la ,,Formula As” încheie cartea în mod magistral.

Marele personaj al memoriilor lui Marcel Petrișor este, fără îndoială, viitorul preot Gheorghe Calciu-Dumitreasa, poate cel mai ciudat și mai fascinant caz al universului concentraționar românesc.

Dar cartea lui Petrișor nu este o carte despre care se poate vorbi sau scrie mult, este o carte scrisă pentru a fi lecturată, simțită, trăită chiar și vă invităm să căutați site-ul Editurii Manuscris.

Un om.

Marcel Petrişor s-a născut la13 aprilie 1930 la Ocişor, un sat din inima Ardealului, situat la jumătatea distanței dintre Ţebea şi Hălmagiu, nu departe de Vaţa, locul nașterii lui Arsenie Boca. Părinţii lui erau amândoi învăţători, Aurel şi Melania, iar bunicii şi străbunicii erau sau fuseseră preoţi.

De la ,,Serile-n sat la Ocişor”, volumul de povestiri cu care a debutat editorial în 1971 la ,,Temeri” (1985) sau ,,Căruţa cu seînduri” (1990) până la ,,Strigoii Ocişorului”(2005), Ocișorul va fi prezent în majoritatea scrierilor sale.

Termină liceul la Deva și în 1952, student fiind la Filosofie, este arestat pentru că îi împrumutase cartela sa de masă lui Ovidiu Cotruş, nepotul poetului Aron Cotruş, catalogat de noul regim ,,duşman al poporului”. Face turul îmchisorilor de la Rahova, Jilava, Malmaison, Uranus, din nou Jilava, apoi Baia Sprie, Dej, Gherla, Aiud. Din primăvara până în toamna lui 1956 are doar câteva luni de libertate, este apoi rearestat dupa ce este acuzat că a participat la un ,,complot studenţesc” de susținere a tulburărilor din Ungaria. Este încadrat într-un lot de potenţiali condamnaţi la moarte, stă sub teroarea unei sentinţei mereu amânate pînă în august 1957. Din 1957 până în 1964, după ani petrecuți la Malmaison, Uranus, Jilava, Aiud, trăiește infernul temnițelor comuniste.

După eliberare, se înscrie la Litere, specializarea franceză-spaniolă, la Universitatea Bucureşti, unde se va şi stabili. În 1970 renunţă la un post de universitar la Iaşi, alegând să rămână profesor de liceu în capitală (la ,,Iulia Hașdeu”, apoi la „Spiru Haret”, unde predă până la pensionare).

Publică încă din deceniul șapte al secolului trecut, iar după 1989 este membru al A.F.D.P.R., vice-preşedinte al Uniunii Democrat-Creştine, pentru scurtă vreme fiind chiar parlamentar, iar din 1991 până în 2010 este redactor al revistei ,,Puncte cardinale” din Sibiu. Până la sfârșitul vieții a fost preşedinte de onoare al Senatului Asociaţiei ,,Rost”, asociație pe care a susţinut-o încă de la primul număr al revistei alături de marele său prieten de o viaţă, părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa.

Sfârșitul vieții lui Marcel Petrișor a fost semnalat printr-un trist anunț făcut pe pagina de Facebook a Muzeului Memorialul Închisoarea Pitești:

„În această seară de 12 octombrie 2021 a plecat la Domnul Marcel Petrișor, fost deținut politic și unul dintre cei mai cunoscuți memorialiști ai închisorilor comuniste.„

Citeste si

• 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
• 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate

Recomandări autor