Gaia, zeița mamă a Pământului: creatoarea zeilor, a lumii și a oamenilor – Monden
Home > Cultură > Mitologie > Gaia, zeița mamă a Pământului: creatoarea zeilor, a lumii și a oamenilor

Reclamă

Mitologie Premium

Gaia, zeița mamă a Pământului: creatoarea zeilor, a lumii și a oamenilor

Gaia, zeița mamă a Pământului: creatoarea zeilor, a lumii și a oamenilor

Reclamă

Gaia sau Gheea, este considerată însăși viața, cea care însuflețește pământul și-i oferă viață și protecție. În timpurile antice, zeița era adesea portretizată ca o mamă, cea care a creat umanitatea și la care fiecare dintre noi se va întoarce într-o bună zi, atunci când va trece în neființă.

Gaia face parte dintre divinitățile primordiale ale lumii, născute în momentul creației. Înainte de orice, au existat trei spirite supreme: Gaia, Chaos și Eros. Toți ceilalți zei s-au născut din pântecul divinității, iar muritorii au fost desprinși chiar din propria sa carne.

Reclamă

Începutul timpului este asociat cu haosul, întunericul și particulele care așteptau să le vină momentul în care vor prinde o formă finită. Spiritul Gaiei a fost cel care a pus totul în ordine, creând Pământul și mai apoi dăruindu-i viață. Este considerată creatoarea a tot ce există și va exista, o divinitate a cărei imagine este conturată de sentimentul său permanent de grijă și iubire pentru ceea ce a conceput din nimicul inițial.

Gaia se unește cu Uranus, zeul Cerului și stăpânul Universului

Gaia l-a născut pe Uranus, cunoscut drept personificarea cerului, care mai apoi i-a devenit partener. Acestuia i-au urmat mai apoi Ourea, munții, și Pontus, adică marea. Din uniunea sa cu primul său născut au apărut mai apoi cei 12 titani, ciclopii, titanidele și celelalte ființe de la începutul lumii.

„Dragostea a unit pe Gheea cu cel dintâi bărbat, Uranus. Şi el Uranus, era cerul, cerul înalt şi plin de stele. […] La vremea sorocită, Gheea i-a dăruit soţului său şase feciori şi şase fete, pe care i-a numit titani.”

Zeița era iubitoare și foarte protectoare cu copiii săi, însă nu același lucru poate fi afirmat despre Uranus, care era mai degrabă un tată crud, care-și disprețuia fii și fiicele și o forța pe Gaia să-i țină ascunși în pântecul său.

În cele din urmă, Gaia nu a mai rezistat să-și vadă copiii asupriți de propriul părinte, așa că în cele din urmă și-a luat inima-n dinți și a pus la cale un plan împotriva partenerului său.

„— Îndură-te, fii bun, Uranus, îi cerea ea nemângâiată, în timp ce lacrimi de izvoare îi lunecau peste obraz. Fii bun, Uranus, dă-le drumul! Nu merită osânda asta nişte copii nevinovaţi. Îţi stau chezaşă pentru dânşii că nu îţi vor răpi puterea, dacă vei fi mai milostiv…

Zeul Uranus era însă crud şi neînduplecat. Ţinea la stăpânirea lui. Nu se înduioşa deloc, când îşi vedea soţia plângând. Şi s-a răstit către zeiţă:

— Vezi-ţi de rosturile tale… Nu e-n căderea ta să judeci faptele ce le hotărăsc…”

Zeița și-a căutat sprijinul în copiii săi, însă toți erau terifiați și nu au îndrăznit să se răzvrătească împotriva lui Uranus. Singurul care a dat dovadă de un curaj ieșit din comun a fost titanul Cronos, care era dornic să pună capăt chinului și să se lupte cu tatăl său.

Cu multă îndemânare, Gaia a creat o seceră din oțel pe care i-a dat-o titanului, iar acesta l-a castrat dintr-o singură lovitură pe Uranus în momentul în care acesta a dorit să se unească cu partenera sa. Se spune că din picăturile de sânge care au curs din trupul său s-au născut eriniile, spiritele pedepselor, precum și giganții și nimfele. Altă variantă a acestei legende povestește că Cronos și-a măcelărit pur și simplu părintele, apoi i-a aruncat rămășițele în mare, din a cărei spumă amestecată cu sângele său a prins viață Afrodita. În timp ce Uranus își dădea ultima suflare, a aruncat asupra lui Cronos un blestem care-i prezicea că va avea aceeași soartă ca și el: să fie răpus de unul dintre fiii săi.

„— Cronos, îţi doresc să ai parte, cândva, şi tu de-aceeaşi soartă pe care o am astăzi eu! Da! Te blestem, fecior nevrednic! Blestem,de tată şi de zeu… Blestemul meu se va-mplini oricât ai fi tu de şiret…”

Cronos devine un stăpân mai aprig decât Uranus

Cu toate acestea, dispariția lui Uranus a adus multă bucurie în sufletul Gaiei, care-și vedea pentru prima oară copiii liberi. Cum Cronos a fost cel care a ajutat-o să-și răpună soțul, tot el l-a și înlocuit, așadar titanii domneau acum peste întregul Univers.

Nu a durat însă, iar iubirea pentru putere a născut în sufletul lui Cronos frica. Orbit de dorința de a rămâne pe veci stăpân al Lumii, a început să se teamă tot mai mult de blestemul tatălui său. Și-a unit destinul cu Rhea și aceasta a adus pe lume cinci copii: Demetra, Hades, Hera, Hestia, Poseidon, iar acest lucru îl îngrozea pe zeu. În cele din urmă a decis să recurgă la un gest teribil: și-a înghițit toți urmașii, iar pe frații săi i-a întemnițat în adâncurile Pământului, de unde nu aveau scăpare.

Gaia nu a putut rămâne însă indiferentă nici de data aceasta la asemenea cruzime, așa că s-a aliat cu Rhea și împreună l-au salvat pe cel din urmă născut de aceasta: Zeus.

Când Cronos a dorit să-și înghită fiul și i l-a cerut soției sale, aceasta i-a dat o piatră în schimb, iar pe adevăratul Zeus l-a trimis pe Insula Creta, unde a fost păzit de Gaia până când a atins vârsta maturității și a devenit suficient de puternic încât să-și înfrunte părintele.

Zeus îl învinge pe Cronos în luptă

În momentul în care a fost pregătit, Zeus s-a întors și și-a eliberat frații și surorile, precum și pe ceilalți copii ai Gaiei. Mai apoi a pornit o luptă aprigă cu Cronos, pe care în cele din urmă l-a învins cu succes.

Zeus a devenit, așadar, noul stăpân al Universului, iar domnia sa a părut că va aduce echilibrul și pacea. Deciziile sale au supărat-o tare pe Gaia în cele din urmă, căci a decis să-i trimită pe titani și ceilalți copii ai zeiței în Tartar, pentru a nu fi amenințat că se vor răzvrăti împotriva lui. Conflictele dintre zeu și bunica sa s-au intensificat, iar ea a decurs la un gest disperat, în speranța că va pune capăt domniei sale: l-a creat  Typhon, un monstru gigant îngrozitor.Acesta l-a înfruntat pe Zeus.

Stăpânul Cerurilor avea însă abilitatea de a controla fulgerele, iar cu ajutorul lor l-a alungat pe acesta în Tartar, păstrându-și rolul de conducător până la sfârșitul timpului.

 

Surse folosite pentru acest material: Ancient Origins, Theoi, GreekGodsandGoddesses, Greek Legends and Myths , Alexandru Mitru, „Legendele Olimpului. Volumul I”, Versiune electronică realizată după ediţiile 1978-1983.

Citeste si