Reclamă
Lumea gheișelor, unul dintre cele mai fascinante aspecte ale culturii japoneze, este învăluită într-o umbră de mister care fascinează societatea, ascunsă în spatele eleganței și al farmecului său. Maestre ale dansului, ale muzicii și ale conversației, gheișele se diferențiază de lumea modernă prin care trăim, iar tradiția culturii lor parcă a rămas înghețată în timp, neatinsă de societatea din jurul lor.
Viața gheișelor a rămas neschimbată timp de secole întregi, bine ascunsă în spatele machiajului lor alb, al coafurilor elaborate și al artelor pe care le stăpânesc cu atât de multă măiestrie. O gheișă, înainte de orice, este o artistă prin definiție, capabilă să-și încânte oaspeții cu dansurile, cântecele și prezența sa deosebită. Zâmbetul lor maschează cu succes mulți ani petrecuți în sălile de repetiții, căci această măiestrie a lor nu este un talent înnăscut, ci este dobândită cu multă dedicare și muncă.
Reclamă
Atunci când decid să-și dedice viața acestui stil de trai, fetele tinere își încep antrenamentul în calitate de „maiko”, ceea ce înseamnă „femeie a dansului”. Mai apoi ele devin „geiko”, adică o „femeie a artei”, care s-a maturizat și stăpânește pe deplin fiecare dintre artele gheișelor.
Aspectul lor fizic este definitoriu pentru cultura și tradiția lor, însă este necesară o distincție între o gheișă novice și una care și-a finalizat pregătirea. În timp ce tinerele „maiko” îmbracă chimonouri în culori îndrăznețe și ornamentate în fel și chip, completate perfect de coafuri elegante și elaborate, artistele „geiko” nu au nevoie de asemenea artificii, ci optează pentru un aspect mai simplu, lăsând talentul și farmecele pe care le-au dobândit să vorbească pentru ele.
Istoria gheișelor
Primele gheișe au apărut în perioada Japonie Antice, în așa numitele „cartiere ale plăcerii”. Pe atunci nu-și aveau propria denumire sau cultură, așa că adesea erau confundate cu „tayuu”, femeile care își vindeau serviciile sexuale bărbaților care le vizitau. Această confuzie a existat până la începutul secolului al VII-lea, moment în care societatea a evoluat într-o altă direcție.
În mod uimitor, primele gheișe au fost, de fapt, bărbați. La jumătatea secolului al XVIII-lea, aceștia vizitau „cartierele plăcerii” și își puneau la dispozițiile talentul și îndemânarea pentru a-și încânta clienții. Acest rol a fost preluat mai apoi de femei, care au dezvoltat o întreagă cultură în jurul acestei ocupații, transformând-o într-o adevărată artă învăluită în farmec și mister. S-au bucurat de o popularitate extraordinară în secolul al XIX-lea, perioadă în care profesia de gheișă devenise una foarte respectată și apreciată în societatea japoneză.
Gheișele s-au remarcat prin eleganța lor și prin clientela de elită pe care o serveau. Mai presus de orice, ele ofereau o evadare din realitatea dură a societății prin dansul și muzica lor. În momentul în care un bărbat pășea în „ochaya”, o casă tradițională unde gheișele își desfășurau activitatea, grijile de zi cu zi erau lăsate la ușă, iar spectacolul punea stăpânire pe mintea și sufletul acestuia. Contrar credințelor populare, sexualitatea nu își avea locul în acest spațiu sacru al farmecelor japoneze. Farmecul și senzualitatea feminină jucau un rol important, căci înainte de orice gheișele erau maestre ale flirtului și ale conversației, însă relațiile lor cu clienții se opreau în momentul în care aceștia părăseau încăperea, iar intimitatea nu era o opțiune pentru ele, căci aveau o reputație de păstrat, care era mai presus de orice.
Izbucnirea Celui De-Al Doilea Război Mondial a reprezentat o lovitură uriașă pentru gheișe, căci declinul șocant al societății a provocat închiderea caselor unde își desfășurau activitatea și își primeau clienții. Femeile erau acum presate să contribuie la război, așa că plăcerile și dansul au fost înlocuite de ore de muncă manuală. Abia după terminarea războiului gheișele au renăscut din propria cenușă și și-au reluat activitatea cu aceiași măiestrie ca până atunci, perioada anilor ’60 fiind crucială în acest sens.
Secretele din spatele frumuseții gheișelor. Arta senzualității japoneze, în cea mai pură formă a ei
În orice formă de artă care implică mișcarea corpului, aspectul fizic joacă un rol deosebit de important. Gheișele acordă o atenție deosebită înfățișării lor, iar machiajul alb pe care îl poartă de fiecare dată, numit „oshiroi”, este un element definitoriu pentru ele. Culoarea palidă a tenului este apoi contrastată perfect de rujul roșu care le conturează buzele, dar le definește și stagiul de formare în care se află. În timp ce „maiko” își plică ruj doar pe buza inferioară, gheișele experimentate se bucură de o conturare completă a buzelor. Tinerele optează pentru un machiaj colorat, îndrăzneț, cu fard de obraz roz, în timp ce „geiko” renunță la aceste artificii și își exprimă maturitatea profesională printr-un aspect mai simplu și natural.
Gâtul gheișelor poartă și el un farmec deosebit, așa că atunci când este aplicat „oshiroi”, sunt lăsate în mod intenționat două porțiuni de piele triunghiulare nemachiate, la spatele gâtului.
Atunci când vine vorba de păr și aranjarea lui, apar din nou diferențe în aspectul novicelor și cel al gheișelor care și-au finalizat cu succes pregătirea. Modul în care tinerele își aranjează părul este o operă de artă în adevăratul sens al cuvântului, tocmai de aceea apelează săptămânal la ajutorul unui profesionist. Părul este împodobit cu diferite ornamente numite „kanzashi”, confecționate din lemn, aur și chiar mătase. Acestea se schimbă pe măsură ce „maiko” avansează în antrenamentul lor, până în momentul în care îl finalizează și își pot aranja părul mai simplu. Ele dorm odihnindu-și capul într-un suport special creat, care nu le permite să-și strice coafura în niciun fel.
Viața gheișelor atunci și acum. Arta lor a supraviețuit societății moderne
Atunci când o tânără decide să devină gheișă, acesta nu alege o profesie, ci un stil de viață complex, care necesită multe sacrificii. Pentru aceste artiste ale eleganței și ale senzualității, rolul de gheișă nu se termină la finalul serii, în momentul în care au renunțat la machiajul pe care l-au purtat în ziua ce tocmai s-a încheiat. Ele sunt datoare să aibă un comportament ireproșabil și în viața lor de zi cu zi, alegând astfel să trăiască într-o lume distinctă de cea a semenilor care cad adesea în vrăjile viciilor și ale desfrânărilor. Universul lor pare că este înghețat în timp și a reușit să își păstreze farmecul, chiar dacă nu toate aspectele legate de viața lor au rămas neschimbate.
În trecut, o practică populară în lumea gheișelor era faptul că acestea erau vândute de părinți încă de la o vârstă foarte fragedă pentru a-și începe pregătirea. Fiecare tânără „maiko” era lăsată în grija unei surori mai mari, „oneesan”, care deja își terminase antrenamentul și stăpânea aproape de perfecțiune artele gheișelor. Novicele își urmau mentorii îndeaproape și ascultau cu sfințenie învățăturile și sfaturile lor, iar în final deveneau și ele o „geiko”, moment în care renunțau la machiajul colorat și se ocupau de proprii lor clienți.
Pregătirea unei „maiko” dura ani buni și avea în vedere trei elemente esențiale: stăpânirea artelor, măiestria conversației și a ospitalității, precum și înțelegerea lumii „hanamachi” și a regulilor sale, adică a societății gheișelor.
În societatea contemporană, decizia de a deveni gheișă este o alegere, chiar dacă tinerele care aleg acest drum au aceeași dedicare și aceleași ambiții pe care le aveau predecesoarele lor. Educația modernă și legile existente din domeniul muncii permit ca ele să-și înceapă pregătirea la sfârșitul adolescenței și să crească alături de familiile lor, iar căsătoria nu le mai este interzisă. Astfel, gheișele moderne au posibilitatea să-și construiască o viață independentă de „ochaya”, între cele două lumi existând acum o barieră bine definită, care nu le permite să se mai întrepătrundă.
Sunt gheișele prostituate care-și maschează profesia în spatele machiajului și a ținutelor elegante?
Cum lumea gheișelor a fost încă de la început învăluită de mister, au existat mereu zvonuri și percepții greșite ale societății în ceea ce privește ocupația lor. După cum spuneam și anterior, relațiile sexuale cu clienții nu erau o opțiune pentru aceste artiste ale ospitalității, așadar ideea că ar practica prostituția în spatele obloanelor închise este o credință greșită despre ele.
Această idee a luat naștere în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, atunci când gheișele nu și-au mai putut desfășura activitatea și au fost nevoite să se alăture clasei muncitoare. Femeile ușoare au profitat atunci de absența lor și s-au deghizat în gheișe, vânzându-și apoi serviciile sexuale soldaților americani.
O altă practică care a alimentat credința că gheișele sunt prostituate a existat în secolul al XVIII-lea, atunci când virginitatea tinerelor „maiko” era scoasă la licitație și vândută apoi clientului care oferea cea mai mare sumă de bani.
Gheișele și feminismul
Lumea gheișelor a oferit posibilitatea femeilor de a-și câștiga puterea și de a se desprinde de bărbații față de care erau dependente. În ciuda faptului că sunt portretizate adesea ca figuri umile și supuse clienților pe care îi încântă, acesta este doar un rol pe care îl interpretează cu multă măiestrie. Au fost printre primele femei care au devenit independente din punct de vedere material, tocmai de aceea ele au reprezentat un simbol al puterii feminine în societatea japoneză, respectat și slăvit de semenii lor.
Chiar și în societatea de astăzi, în care femeile sunt asemeni bărbaților, profesia de gheișă este încă una foarte apreciată. Este o modalitate prin care reprezentantele sexului frumos evadează presiunii sociale din jurul lor, iar ele își iau libertatea să-și facă propriile alegeri, care sunt ghidate în totalitate de propria conștiință.
Gheișele în ziua de astăzi: unde pot fi găsite
Dacă în perioada lor pe pomină, casele de ceai și casele gheișelor erau întâlnite pretutindeni în Japonia, acest lucru nu mai este valabil și astăzi. Tradiția și pregătirea lor a rămas aceeași, însă comunitatea lor a devenit una restrânsă și foarte selectivă atunci când vine vorba de clientela lor.
Cel mai popular loc unde poți întâlni o gheișă bine pregătită este Tokyo, însă pentru cea mai autentică experiență de acest gen, curioșii se pot îndrepta spre locul unde a început totul: districtul Gion din Kyoto. Regiunea a rămas parcă neatinsă de timp, iar pe străzi poți vedea cu încântare cum gheișele își etalează mersul elegant și ținutele deosebite.
Gheișele rămân printre ultimele forme de expresie ale artei japoneze tradiționale, așa că experiența pe care o oferă este una într-adevăr inedită și foarte rară. Petrecerile la care iau parte sunt private, așadar turiștii străini vor avea nevoie de o persoană care să fie un client fidel pentru a intra, care să garanteze pentru ei.
Citeste si
- 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
- 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
