Reclamă
Atunci când Mihail Gorbaciov a reușit să ajungă la conducerea Uniunii Sovietice în anul 1985, țara deja trecuse printr-un scenariu al regimului opresiv, fapt ce a adus multă frustrare în inimile concetățenilor săi. Exista multă reticență în comunicarea dintre oamenii care compuneau populația țării, oamenii erau suspicioși și foarte precauți în exprimarea punctelor de vedere. După șase decenii trăite în teroare era foarte greu să creeze sentimentul de libertate și să inducă o stare de relaxare. Teroarea lăsase urme inimile și mințile unor oameni care trăiseră zi și noapte cu teamă. În ciuda acestor dificultăți Gorbaciov a vrut să schimbe această paradigmă socială. În primii săi, ani cât a avut funcția de secretar general al Uniunii Sovietice, Gorbaciov a instituit politicile de glasnost („deschidere / transparența”) și perestroika („restructurare”), care au deschis ușa către critică și schimbare. Acestea erau idei revoluționare în Uniunea Sovietică care reușise să funcționeze după alt algoritm, plin de reguli, un lucru care nu s-a potrivit cu gândirea încă rigidă a cetățenilor, fapt ce se va dovedi cum mult mai adevărat atunci când, în cele din urmă o vor distruge.
Ce a fost Glasnost?
Glasnost, care se traduce prin „deschidere” în română, a fost politica secretarului general Mihail Gorbaciov care promova o nouă politică de deschidere, de libertate în Uniunea Sovietică, în care oamenii să-și poată exprima liber opiniile. Cu glasnost, cetățenii sovietici nu mai trebuiau să se îngrijoreze de vecinii, prietenii și cunoscuții care trăiseră într-o lume care îi transformase în pioni ai KGB. Numai trăiau cu teama faptului că și dacă șopteau ceva ce ar fi putut fi interpretat ca o critică a guvernului sau a liderilor săi ar fi putut fi aspru criticați. Nu mai trebuiau să se îngrijoreze că ar fi fost arestați sau exilați pentru un gând îndreptat împotriva statului. Glasnost a permis poporului sovietic să își reexamineze istoria, să își exprime opiniile cu privire la politicile guvernamentale și să fie la curent cu știrile care nu fuseseră aprobate în prealabil de guvern.
Reclamă
Ce a fost Perestroika?
Perestroika, care în română se traduce prin „restructurare”, a fost programul lui Gorbaciov de restructurare a economiei sovietice, cu scopul de a o revitaliza. Pentru a restructura sistemul sovietic, Gorbaciov, a renunțat la controalele făcute asupra sferei economiei, diminuând efectiv rolul guvernului în procesele decizionale ale întreprinderilor individuale. Prin perestroika spera, de asemenea, să îmbunătățească nivelurile de producție, prin crearea unui mediu mai bun pentru lucrători. Voia inclusiv să le ofere mai mult timp de recreere și condiții de muncă mai sigure. Dorea ca lucrătorii să aibă un interes personal crescut în munca pe care o depuneau. Recompensându-i pentru că au contribuit la niveluri mai bune de producție.
Aici ținea foarte mult de schimbarea percepției generalizate asupra ideii de muncă, cât și a muncii în sine. Uniunea Sovietică trebuia să treacă printr-un proces maximal de schimbare, prin care se spera că oamenii învățați să fie corupți, vor deveni onești, datorită condițiilor de muncă mai bune, fapt ce i-ar fi încurajat să își asume mai multe atribuții complexe.
Au funcționat aceste politici?
Politicile lui Gorbaciov de glasnost și perestroica au schimbat țesătura Uniunii Sovietice. Le-a permis cetățenilor să ceară condiții de viață mai bune, mai multe libertăți și s-a ajuns la încetarea comunismului. În timp ce Gorbaciov spera ca politicile să revitalizeze Uniunea Sovietică, în realitate, au distrus-o. Până în anul 1989, Zidul Berlinului a căzut și până în 1991, Uniunea Sovietică s-a dezintegrat. Ceea ce fusese odată o singură țară, s-a transformat în 15 republici separate.
Gorbaciov în politica națională
În anul 1978, Gorbaciov, în vârstă de 47 de ani, a fost numit secretar al agriculturii în cadrul Comitetului Central. Această nouă poziție i-a adus pe Gorbaciov și Raisa înapoi la Moscova și l-a angrenat pe Gorbaciov în politica națională. Încă o dată, Gorbaciov s-a a câștigat alegerile și, până în anul 1980, acesta devine cel mai tânăr membru al Biroului Politic (comitetul executiv al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică).
După ce a lucrat îndeaproape cu secretarul general Yuri Andropov, Gorbaciov a simțit că este gata să devină secretar general. Cu toate acestea, când Andropov ieșit din funcție, Gorbaciov a pierdut în fața lui Konstantin Chernenko. Dar când Chernenko a plecat din funcție la doar 13 luni mai târziu, Gorbaciov, în vârstă de 54 de ani, a devenit liderul Uniunii Sovietice.
Secretarul general Gorbaciov prezintă reformele
La data de 11 martie 1985, Gorbaciov a devenit secretar general al Comitetului central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Crezând cu tărie în faptul că Uniunea Sovietică are nevoie de o liberalizare masivă pentru a revitaliza atât economia sovietică, cât și societatea. Gorbaciov a început imediat implementarea reformelor, a surprins mulți oameni când a anunțat că există posibilitatea ca cetățenii pot să-și exprime liber opiniile (glasnost) și nevoia de a restructura în totalitate economia Uniunii Sovietice (perestroika). Gorbaciov a deschis, de asemenea, porțile Uniunii și le-a permis sovieticilor să călătorească, a reprimat abuzul de alcool și a insistat pentru utilizarea computerelor și a tehnologiei. De asemenea, a eliberat mulți prizonieri politici.
Demisia
Deși reformele economice, sociale și politice ale lui Gorbaciov, precum și comportamentul său destul de cald și poate chiar cinstit și deschis, i-au adus premii din întreaga lume, inclusiv Premiul Nobel pentru Pace în anul 1990, a fost criticat de mulți locuitori ai Uniunii Sovietice. Pentru unii, reformele sale fuseseră prea mari și mult prea rapide. Pentru alții, reformele sale fuseseră prea mici și mult prea lente. Cel mai important, însă, a fost că reformele lui Gorbaciov nu au revitalizat economia Uniunii Sovietice, dimpotrivă, economia a suferit o recesiune severă.
Economia sovietică eșuată, capacitatea cetățenilor de a critica și noile libertăți politice au slăbit puterea Uniunii Sovietice. Apoi, multe țări din blocul estic au abandonat comunismul și multe republici din Uniunea Sovietică au cerut independența. Odată cu căderea imperiului sovietic, Gorbaciov a contribuit la stabilirea unui nou sistem de guvernare, inclusiv înființarea unui președinte și sfârșitul monopolului Partidului Comunist ca partid politic. Cu toate acestea, pentru mulți pentru tot ce făcuse Gorbaciov, părea că situația mergea prea departe.
În perioada 19-21 august 1991, un grup de membri ai Partidului Comunist au încercat o lovitură de stat și l-au trimis pe Gorbaciov în arest la domiciliu. Lovitura nereușită a dus la sfârșitul atât al Partidului Comunist, cât și al Uniunii Sovietice. În fața presiunilor altor grupuri care doreau o mai mare democratizare, Gorbaciov și-a dat demisia din funcția de președinte al Uniunii Sovietice la data de 25 decembrie 1991, cu o zi înainte ca Uniunea Sovietică să se dizolve oficial.
Citeste si
- 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
- 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
