Reclamă
Grzegorz Ekiert este profesor în studii guvernamentale, președinte al Comitetului pentru Grade Academice în Studii Sociale la Harvard University. Interesele sale de predare și cercetare se concentrează asupra politicii comparate, schimbărilor de regim și democratizării, mișcărilor sociale, precum și asupra politicii și societăților est-europene. Printre lucrările sale se numără State against Society: Political Crises and Their Aftermath in East Central Europe (Princeton University Press, 1996) și Rebellious Civil Society: Popular Protest and Democratic Consolidation in Poland, împreună cu Kan Kubik (University of Michigan Press, 1999).
Stephen E. Hanson este Boeing International Professor la departamentul de Științe Politiceal University of Washington și director al Programului de Studii asupra Rusiei, Europei de Est și Asiei Centrale (SREEAC), de la Jackson School of International Studies. Interesele sale de predare și cercetare se centrează asupra politicii comparate, ideologiei, partidelor politice, tranziției la democrație și consolidării acesteia, precum și asupra politicii postcomuniste. Este autorul lucrării Time and Revolution:Marxism and the Design of Soviet Institutions (University of North Carolina Press, 1997), câștigător al premiului Wayne S. Vucinich al American Association for the Advancement of Slavic Studies în 1998 și coautor al lucrării Postcommunism and the Theory of Democracy (Princeton Universitary Press, 2001).
Reclamă
Capitalism și Democrație în Europa Centrală și de Est (Traducere de Horia Târnovanu, Polirom, 2010) este o antologie coordonată de Grzegorz Ekiert și Stephen E. Hanson, doi dintre participanții conferinței „din toamna anului 1999 de la Centrul de Studii Europene Minda de Gunzburg, la Harvard University, cu titlul „Tranzițiile postcomuniste un deceniu mai târziu: cât de mult către Est poate ajunge Europa de Vest?”(p.15) Semnatarii textelor care apar în cuprinsul cărții sunt în număr de doisprezece incluzându-i pe coordonatorii antologiei, îi vom numi și pe ceilalți experți care și-adu dat mâna pentru a construi această unitate contribuind fiecare cu concepția personală față de tema propusă: Phineas Baxandall; Anna Grzymala-Busse; Tomasz Inglot; Juliet Johnson; Herbert Kitschelt; Jeffrey S. Kopstein; Jan Kubik; Paul Pierson; David A. Reilly; Allison Stanger.
Descoperim în această carte o discuție extrem de recalcitrantă pe alocuri (simțim puterea organizației mondiale de după perioada imediat sovietică, ce a rămas de la căderea regimurilor comuniste din Europa de Est și perioada recentă) fiindcă se naște o întrebare la care nu avem răspuns, pentru care trebuie să urmărim istoria, dar și datele mai recente ale mișcărilor politice. Întrebare ar fi: Cât de democratic este azi fostul bloc comunist care a format URSS? Aici îmi vine să includ și România, pentru că e la fel de valabilă întrebarea și pentru statul care fusese anterior (și el) comunist. E clar eșecul politicilor comuniste și totalitariste, dar cât de clară este lipsa de program a noii democrații? Este acecasta împreună cu capitalismul o strategie aplicabilă la nivel globar și sănătoasă din toate punctele de vedere? Desigur că nu. Desigur că există destui anticapitaliști.
Este Lenin o figură prezentă (pe fațada blocurilor cenușii) în societățile țărilor care formaseră blocul URSS? Rusia, Belarus, Ucraina, România și nordul Kazahstanului (după cum ne spun Grzegorz Ekiert, Stephen E. Hanson) sunt astăzi absolut democratizate? Sau în ce măsură sunt? Ce represalii se manifestă asupra lor și astăzi? Cât de mult a ajutat intrarea unora în Uniunea Europeană? (este un aspect important, vizează integritatea teritorială și securitatea statală), că vedem că Ucraina încă în anul 2021 nu stă deloc bine la capitol, ba mai are și război armat cu Rusia pentru teritoriu. Dar Rusia se așterne calmă la masa discuțiilor cu liderii mondial semnând tratate de pace și convenții pe care le încalcă în timp ce Vladimir Putin semnează hârtiile. De ce? Pentru că e clar că există niște neînțelegeri care nu pot fi aplanate, pentru că Rusia este un stat care (conform istoriei sale) nu a condus niciodată fără să folosească forța (un stat mare ca Rusia și puternic, de anvergura sa nu poate acțional altfel, ar zice unii). Cine plătește pentru victime? Cine ridică astăzi cadavrele de la graniță? Cine discută despre acest fenomen?
Regimurile comuniste au însemnat și diversitate, dar nu putem spune că găsim în perioada comunistă și discursuri diversificate. Fenomenul era destul de proeminent, viza prosperitatea într-un anume sens, nu prosperitatea individuală, cât egalitarizarea (în sărăcie) indivizilor. Rezidă gândul că există o moștenire comunistă, așa cum speculează și semnatarii antologiei de față. Dar probabil nerecunoscută, probabil doar practicată (ținută în suflet și în minte). Căci cel puțin în România discursurile nostalgice după regretatul Ceaușescu se aud stereo în rândul celor ce au trăit vremurile comuniste în România și nu și-au lărgit între timp orizonturile. Sau poate conservatorismul i-a ajutat pe români să-și conserve identitatea și limba. Dar a riscat multiculturalitatea (ceea ce presupunea orice regim comunist) și a riscat libertatea, a riscat formulele de expresie, gândirea în afara cutiei, o imaginație spațială mai bogată. Dar cu mici diferențe, pare că la nivel global fenomenul comunist a mediocrizat multe popoare. Închisorile încă amintesc despre cele mai cumplite chinuri fizice și psihice. Câte sechele a adunat și cât a plătit Europa Centrală și de Est pentru Democrație? Ne dor strămoșii? Ne dor.
Capitalism și Democrație în Europa Centrală și de Est, aici!
Citeste si
- 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
- 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
