Iisus-ul lui Zeffirellli, filă din istoria cinematografiei

Papa Paul al VI lea, Franco Zeffirelli, Maurice Jarre. Un proiect temerar

Franco Zeffirelli a reușit să realizeze, în urmă cu 45 de ani, o capodoperă: filmul ,,Iisus din Nazareth”. Șase ore și șaisprezece minute de amplă dramă biblică, povestea fiului lui Dumnezeu de la naștere până la sfârșitul de pe Golgota, o miniserie magistral produsă, care beneficiază și de magia unei coloane sonore compuse de Maurice Jarre.

Premiera mondială a avut loc în 1977, de Duminica Floriilor și de atunci filmul produs de Lew Gradev, cu un scenariu scris de Zeffirelli și Suso Cecchi d’Amico primește spațiu în grila de programe a multor televiziuni în preajma sfintei sărbători pascale.

În țara noastră nu a fost difuzat în anii cenușii ai comunismului, circulând însă, alături de vinilurile cu muzică rock sau celelalte filme occidentale, ,,decadente”, pe casete video. După revoluție însă, filmul poate fi urmărit anual și s-a impus ca o veritabilă tradiție a Paștelui.

Papa Paul al VI lea a fost cel care a cerut realizarea unui astfel de film, al cărui scenariu are la origine un mix din cele patru evanghelii ale Noului Testament. În cadrul filmului se armonizează povestea biblică a lui Iisus, ni se prezintă cronologic începând de la unirea spirituală a Mariei cu Iosif, continuând cu povestea lui Ioan Botezătorul, nașterea lui Iisus și fuga în Egipt, botezul fiului lui Dumnezeu, intrarea în Ierusalim, cina cea de taină, răstignirea lui Hristos, învierea. Doar finalul nu are absolut nimic în comun cu Biblia, filmul încheindu-se cu Zerah, un personaj care nu apare în cartea sfântă și care, privind la mormântul gol, spune disperat: ,,Acum începe. Totul începe”.

Distribuția filmului a fost una impresionantă, actori de talie mondială acceptând să joace roluri secundare sau chiar episodice. Putem admira astfel în pelicula lui Zeffirelli pe Claudia Cardinale în rolul adulterinei, pe Anne Bancroft jucând-o pe Maria Magdalena, Nicodim este interpretat de Sir Laurence Olivier, Melchior de Donald Pleasance, Irod Antipa este întruchipat de Christopher Plummer, Caiafa de minunatul Anthony Quinn, Pilat din Pont de Rod Steiger, Irod de Peter Ustinov, Michael York îl interpretează magistral pe Ioan Botezătorul, Ralph Richardson pe Simeon.

S-a filmat în două locații din Tunisia (Monastir și Sousse), în Maroc, la Ouarzazate și în Libia.
S-au mai făcut filme pe tema biblică a lui Iisus, unele cu impact deosebit, iar rolul mântuitorului a fost jucat de-a lungul vremurilor de Ted Neeley, Christian Bale, Diogo Morgado sau Jim Caviezel, ultimul în capodopera regizată de Mel Gibson.

Robert Powell. Un altfel de casting

Alegerea actorului care urma să fie Iisus în miniseria lui Zeffirelli a fost extrem de grea. Cum spuneam, însuși Papa al VI lea a fost inițiatorul ideii și cu greu l-a convins pe regizorul italian să se înhame la acest proiect riscant. Papa își dorea un actor cunoscut, a propus nume celebre ca Dustin Hoffman și Al Pacino. A apărut însă Robert Powell și ochii de un albastru impresionant l-au desemnat detașat câștigător al castingului. Un fapt inedit este acela că i s-a recomandat să clipească rar și în cele 380 de minute ale seriei nu o face decât de trei ori.

Când au început filmările, Robert Powell era de fapt Iuda, Zeffirelli a avut o revelație, observând că fizicul actorului era desprins parcă din icoane. În memoriile sale, Zeffirelli scrie că într-una din zile a surprins privirea lui Robert Powell, realizând că ar putea fi ochii lui Iisus. A oprit filmările, a ordonat celor de la machiaj să îl aranjeze ca pe Iisus. În momentul în care Powell a ieşit din cabina de machiaj, tot platoul de filmare a încremenit: Zeffirelli îl găsise pe Iisus din Nazaret.

Ateu convins, actorul a dat viață celui mai important personaj din religia creștină, devenind imaginea cea mai cunoscută a acestuia în lumea modernă. Rolul i-a schimbat viața, după terminarea filmărilor nemaifiind acceptat în alte producții de mare amploare, deoarece era asociat cu imaginea puternică a lui Hristos, iar credibilitatea lui într-un rol de soț, de amant, de asasin era foarte slabă.

În 2017, Robert Powell declara pentru History:

,,Am vrut să combinăm Hristosul divin cu Hristosul uman. Dar am descoperit că nu era posibil. În momentul în care începi să-l interpretezi ca pe o persoană reală, pierzi divinitatea. Iar cel mai important element al acestei povești este că personajul trebuie să fie extraordinar.„

Pentru perioada în care Iisus era copil a fost ales, tot datorită ochilor, Lorenzo Monet. Avea doisprezece ani când a primit rolul ce i-a schimbat viața și viitoarea carieră. A fost ales din peste o mie de copii actori. Zeffirelli nu căuta neapărat talent, mărturisea apropiaților că voia emoție pură și că aceasta nu poate fi transmită mai bine altfel decât prin forța privirii. Este de înțeles acum faptul că actorii care au jucat rolul lui Iisus au primit recomandarea de a nu clipi, pe cât este posibil acest lucru.

Biblia şi viaţa lui Iisus au reprezentat întotdeauna teme tentante în istoria cinematografiei, încă din anii filmului mut. Sunt peste cincizeci de filme despre Noul Testament, zeci de  actori care l-au jucat pe Iisus iar în fiecare an, în preajma sărbătorilor pascale, unele site-uri sau reviste provoacă urmăritorii, cititorii, la întocmirea unor  clasamente cu cele mai reuşite pelicule biblice.

Iisus, rolul după care nu mai poți urca niciodată

Ca fapt divers, în 2009, revista americană ,,Times” a oferit spaţii generoase subiectului şi, în urma sondajelor în rândul cititorilor, filmul „Regele Regilor” („The King of Kings”), regizat de Cecil B. DeMille în 1927, s-a clasat pe primul loc în topul fimelor care au ca tematică viaţa lui Iisus.

Topurile acestea pot fi subiective și rezultatele sondajelor surprinzătoare, dar contribuția lui Zeffirelli trebuie unanim acceptată ca fiind una care a oferit poveștii cinematografice o altfel de estetică, una mult mai profundă, amintind parcă de frescele lui Giotto. Iar muzica lui Jarre este unică și contribuie decisiv la încadrarea filmului în categoria filmelor-capodoperă.

Capodoperă care a marcat, de altfel și cariera lui Robert Powell, care, după ce a primit o nominalizare BAFTA pentru rol, nu a reușit să se ridice mai sus de înălțimea rolului din filmul lui Zeffirelli. A continuat să primească roluri, dar niciodată nu a reuşit să se desprindă de imaginea biblică a lui Iisus. Vocea sa distinctivă, ce amintește zi de vocea lui Motgan Freeman,  a citit reclame sau documentare, în mod special documentare despre al Doilea Război Mondial („World War II in HD Colour/ Al Doilea Război Mondial în culori HD”, „Hitler’s Bodyguard/ Bodyguardul lui Hitler”, „The Story of the Third Reich/ Povestea celui de-al treilea Reich” şi „Secrets of World War II/ Secretele celui de-al Doilea Război Mondial”). Ultima apariţie a lui Robert Powell, acum în vârstă de 74 de ani, a fost în calitate de narator pentru  documentarul „The Bible/ Biblia”, din 2013.

Într-un interviu acordat pentru ,,The Telegraph”, Powell făcea o mărturisire despre scena din film care l-a impresionat cel mai mult.

„Eram alături de echipa de filmare și de ceilalți actori. Erau cu toții foarte emoționați și unii dintre ei plângeau, iar eu îmi auzeam vocea ca pe un ecou printre acei munți. Cred că această scenă este cel mai bine scrisă din istorie.„

Scena a fost minuțios pregătită, este adevărat. Totul trebuia să fie greu, catmai aproape de realitate. Powell se înfometase cu o dietă de brânză timp de doisprezece zile, fusese legat de o bară orizontală, pe care a trebuit să o poarte pe spate, Zeffirelli insistând că greutatea uriașă va provoca suferința corespunzătoare. La locul răstignirii a fost ridicat cu ajutorul cascadori profesioniști pe bara verticală care forma crucea.

A fost agasat întreaga carieră cu întrebări care voiau să întărească mitul conform căruia după filmări ar fi devenit creștin, a explicat cu răbdare mereu însă că pentru el Iisus era o combinație între om și Dumnezeu, un om care a luptat împotriva curentului politic al vremurilor sale. În septembrie 2021 a fost prezent la Sibiu, pentru Festivalul George Enescu, în cadrul căruia, împreună cu actrița Rohan McCullough, a fost protagonist al spectacolului ,,Claude Debussy – O viață pasională”.

O declarație emoționată a fost dată de actor la Sibiu:

,,Când am venit în Bucureşti, am avut o repetiţie seara şi m-am întâlnit cu Sir Simon Rattle. Acesta urma să plece înapoi la Londra, iar când m-am întânit cu el, primul lucru pe care mi l-a spus a fost că-i pare bine să mă vadă, iar ce şi-a amintit a fost „Mahler” de Ken Russel, film în care am jucat cu foarte multă vreme în urmă, chiar înainte de cel al lui Iisus. L-am jucat acum 50 de ani, dar el pe acesta și l-a amintit. Am fost foarte emoționat de acest lucru”.

În momentul în care a spus-o, s-a simțit bucuria marelui actor de a fi recunoscut și pentru un alt film în afara lui ,,Iisus din Nazareth”.

Citeste si

• 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
• 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r

Recomandări autor