Inocenţă, ambiţie şi alte dibăcii. Despre copilărie în Epoca de Aur – Monden
Home > Diverse > Evenimente > Inocenţă, ambiţie şi alte dibăcii. Despre copilărie în Epoca de Aur

Reclamă

Evenimente

Inocenţă, ambiţie şi alte dibăcii. Despre copilărie în Epoca de Aur

Inocenţă, ambiţie şi alte dibăcii. Despre copilărie în Epoca de Aur
Nota: Acest material este un comunicat din partea postului de televiziune TVR 1

Reclamă

Copilăria în comunism era cu mult diferită de cea de acum. Pe-atunci, copiii erau departe de bucuriile oferite de o lume liberă. Pe 8 decembrie, răscolim sertarele clipelor ce ne-au marcat, în noul episod „Adevăruri despre trecut”. De la ora 22.00, la TVR 1.

„Ce bucurie să poţi privi prin ochii copiilor de demult! De acum cincizeci de ani. De mai încoace. Să vezi cum erau îmbrăcaţi, ce jucării aveau, şi poate, să ghiceşti ce visau. Şi pentru că o bucurie nu vine niciodată singură, lângă cutiuţa cu inocenţa descoperim trăiri, dorinţe şi amintiri din acea parte a vieţii pe care nu ai cum s-o uiţi nicicând”, astfel sună invitaţia pe care Diana Deleanu, realizatoarea episodului „Adevăruri despre trecut” ne-o lansează pentru miercuri, 8 decembrie. De la ora 22.00, la TVR 1, vedem un nou episod din seria de documentare istorice, cu subiecte și mărturii despre ceea ce a însemnat viața noastră în comunism.

Reclamă

Copilăria în comunism era cu mult diferită faţă de cea de acum. Pe vremea comunismului, copiii erau departe de bucuriile pe care le oferea o lume liberă. Despre cum fost copilăria şi ce a însemnat pentru ei ne vor spune invitaţii ediţiei: Florin Kevorkian – regizor, Ramona Mezei, directorul Bibliotecii Metropolitane, prof. univ. Lavinia Betea şi Serghei Mizil.

„Noi eram o generaţie de copii ambiţiosi. Lipsurile ne făceau să ne depăşim condiţia modestă, nu depindea de societate, de epoci sau de părinţi. Totul depindea de cum ne imaginam noi că o să arate viaţa noastră. De multe ori nu ieşea, de alte ori era exact cum visam”, îşi aminteşte Ramona Mezei, director al Bibliotecii Metropolitane Bucureşti.

După grădiniţă, în care erau şoimi ai patriei, până la 14 ani, elevii intrau în altă organizaţie – „Pionerii”. Intrarea în rândurile pionierilor se făcea în clasa a II-a. Cei mici erau primiţi în rândurile organizaţiei de colegii lor mai mari, din clasa a IV-a, iar intrarea se făcea sub jurământ: „Eu, Alexandru Popescu sau Anamaria Ionescu, intrând în rândurile Organizaţiei Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăţ bine, să fiu harnic şi disciplinat, să cinstesc cravata roşie cu tricolor”. Pionerii aveau şi ei uniformă: nelipsita cravată roşie cu inel, cămaşă albă, fustă sau pantaloni negri.

Dar cei care se bucurau de bunăstare erau membrii nomenclaturii, adică un număr limitat de conducători din partidul comunist, din ierarhia de stat centrală şi locală, precum şi cei din conducerea întreprinderilor.

Vremurile regimului comunist au fost unice din perspectiva copiilor de atunci. Iată ce ne povesteşte cu nostalgie regizorul Florin Kevorkian: „Am avut cea mai frumoasă copilărie de pe pământ. M-am urcat în copaci, m-am tăvălit în ţărână, m-am zgâriat, am alergat şi m-am julit, m-am bătut şi am luat bătaie. Pentru că mama era învăţătoare, eu am învăţat alfabetul pe la doi ani, înaintea unor copii mult mai mari, care mă ameninţau în fiecare pauză. Mă lua mama la şcoală, eram micuţ (2-3 ani), iar când oboseam, adormeam cu capul pe umărul sau picoarele fetelor din clasele mai mari care aveau grijă de mine. Când am crescut, m-am dus la Cinematecă. De pe la 12 ani, deşi nu aveam voie să îmi fac abonament”.

Inocența era neîntinată de lucrurile care distrag în ziua de astăzi. Mulți dintre cei care și-au trăit copilăria în ultimii ani ai comunismului sunt rupți în două de realitatea actuală (pe de o parte, vor să uite, pe de alta, sunt mult prea prinşi în acea lume cu tot ce a însemnat ea), alţii tânjesc tocmai după zilele în care valorile umane și spirituale însemnau ceva, prin prisma acelor vremuri grele.

„Copilăria e frumuseţea inocentă care nu se mai întoarce, dar şi dulcele moment ce n-a plecat nicicând din noi. În amintiri adesea colorate, răscolim sertarele clipelor care ne-au marcat. În fiecare dintre noi zace în hibernare măcar un moment de aducere aminte căruia, atunci, nu-i găseam nici un nume. Acum îi spunem copilărie”, la o astfel de incursiune, prin lumea copilăriei celor născuţi în perioada comunistă, ne provoacă Diana Deleanu la „Adevăruri despre trecut”. Miercuri, 8 decembrie, de la ora 22.00, la TVR 1.

Realizator: Diana Deleanu
Producător: Raluca Rogojină

Despre „Adevăruri despre trecut”

Din 6 octombrie, echipa „Adevăruri despre trecut” ne invită la cel de-al 12 sezon de documentare istorice, cu subiecte și mărturii despre ceea ce a însemnat viața noastră în comunism. Intervievații, documentele, informațiile și imaginile de arhivă scoase la iveală după mai bine de 30 de ani vor dezvălui în premieră culisele unor fapte și întâmplări pe care mulți le-au crezut uitate sau despre care cei mai mulți n-aveau nici cea mai mică idee. De 7 ani, producătorul Raluca Rogojină, consultantul de specialitate Lavinia Betea și realizatorii Roxana Tarhon, Carmen Bărbulescu, Raluca Bibiri, Ștefania Țene, Gheorghe Preda, Diana Deleanu și Irina Luca prezintă seria „Adevărurilor despre trecut”, într-un demers unic în spațiul media românesc.

Citeste si




  • Inocenţă, ambiţie şi alte dibăcii. Despre copilărie în Epoca de Aur
  • Inocenţă, ambiţie şi alte dibăcii. Despre copilărie în Epoca de Aur
Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate