Ioana Radu și Mia Braia, surorile de la ,,Ieftinirea traiului”. Povestea celor două mari artiste

La București, pe când marele război făcea lumii coloană sonoră din bubuituri de tun și bocete de văduve, s-a născut pe 17 februarie 1917 fata lui Constantin Braia. A ales pentru copilă numele Eugenia, au alintat-o Jana, dar peste două surori, nou-născuta și sora ei, Maria, vor fi cunoscute ca Mia Braia și Ioana Radu, una mai iubită decât cealaltă, încălzind suflete, aducând speranță pe timpul unui alt război mondial.

În Craiova, pe strada George Enescu, foarte aproape de cimitirul Sineasca, o placă memorială fixată pe fațada unei case ne spune că acolo a copilărit Ioana Radu. În casa aceea, demult, pe când cartierul Craiovița Nouă nu exista și praful de pe stradă era ridicat zilnic de căruțe trase de cai, și-a deschis Braia o cârciumă. ,,La ieftinirea traiului” se numea și acolo, în cârciuma populată de bărbați fericiți sau triști, aude Jana primele cântece populare, i se lipesc de suflet și începe, timid, să cânte, complexată totuși de talentul Mariei, sora mai mare cu șase ani , talent evident și zilnic lăudat de toată lumea. În cârciuma tatălui cântă seară de seară lăutari locali, Ion al lui Țache, Gheorghe al lui Gâgă sau Limbă, de la ei prinde Jana drag și de muzica lăutărească.

Adolescența Janei. Calafat, Corabia. Fuga la București, către cântec

Copila urmează cursurile Liceului Elena Cuza din Craiova, un liceu de mare prestigiu și în zilele noastre și aici, în acest liceu, profesoara de muzică Elena Simionescu vede diamantul din țărâna străzii unde căruțele opreau ,,La ieftinirea traiului” și lucrează vocea fetei, alăturându-i în repertoriu și romanța.  Dar Maria, sora ei, este cea căreia îi este zilnic apreciat potențialul, Jana suferă în tăcere, mai ales că părinții îi spun mereu că timbrul vocii ei nu o va ajuta. În anii adolescenței Janei era greu pentru o familie de cârciumari cu mulți copii să susțină studiile acestora, fata se mărită astfel devreme iar alesul este tot un om al muzicii, un modest profesor din Târgu Jiu, Romeo Rădescu. Tinerii schimbă repede câteva orașe, în funcțiile de posturile ce i se ofereau profesorului de muzică.  La Calafat sau Corabia, Dunărea ascultă romanțele Janei, invitată des de personalitățile din zonă să le cânte la petreceri private.

Fata simte că viața alături de Romeo o sufocă și, într-o noapte, pleacă de acasă, fuge la București, la sora ei, care deja cucerise capitala cu romanțele ei. Pe peronul gării este așteptată de Petre Alexandru, cumnatul ei. Era ianuarie 1936, Jana avea 19 ani  și o sete incredibilă de viață. Alexandru o înscrie la un concurs de interpretare organizat de Radiodifuziunea Română, numele ei regăsindu-se pe o listă cu alți 800 de candidați. Dintre toți, doar doi au fost declarați câștigători: Jana Braia și Eugenia Nedelea. Este momentul în care primește numele de scenă cu care va deveni celebră. La sfârșitul lunii aprilie din același an, cântă pentru prima dată la radio și crainicul anunță ascultătorii că minunata voce i-a aparținut debutantei Jana Radu. În programul de ascultare a fost inclus și numele Miei Braia. Nimeni nu știa că ambele soliste copilăriseră la Craiova, în casa din spatele cârciumii ,,La ieftinirea traiului.”

Consacrarea Ioanei Radu. Iubirile.

Ioana devine foarte iubită și cariera ei muzicală se dezvoltă în restaurante, în vremuri în care și Maria Tănase sau Maria Lătărețu dădeau magie altor locații. Ioana cântă mult la restaurantul ,,Azuga” din Ploiești, fuge de câteva ori pe săptămână la București pentru recitaluri la Radio, nu rezistă atracției capitalei și în final se mută definitiv, cântând la ,,Princiar”, ,,Motanul Negru”, ,,Potcoava”.

Pacea ce luminează cerul Europei după 1945 o găsește concertând la Radiodifuziunea Română, la Teatrul de Estradă ,,ConstantinTănase”,  Circul de Stat și Orchestra de muzică populară ,,Barbu Lăutaru”. În 1947 Ateneul Român a organizat un spectacol grandios în onoarea lui Grigoraș Dinicu și ai celor patruzeci de ani de activitate culturală ai acestuia. Ioana Radu cântă pe o scenă impresionantă, acompaniată de optzeci de instrumentiști, scenă pe care mai urcă  Maria Tănase, Rodica Bujor, Fănică Luca și Ion Luican.

Ioana a iubit, mult și intens. S-a căsătorit de cinci ori, mărturisind într-un interviu că s-a măritat cu toți bărbații de care s-a îndrăgostit: ,,Am fost căsătorită de cinci ori cu acte în regulă. De două ori m-am îndrăgostit de același bărbat. Nu mi-a plăcut niciodată dragostea fără acte.” Fire neconformistă, Ioana Radu a fost pasionată de mașini, motociclete, viteza făcând-o să vibreze precum o romanță descoperită târziu. Spunea zâmbind că, dacă nu ar fi iubit cântecul atât de mult, ar fi devenit probabil șofer. Bombardarea Bucureștiului în timpul celui de-al doilea război mondial a determinat-o să fugă în Ardeal, îmbrăcată în costum specific, turând motorul unei motociclete. De altfel, a fost a doua femeie cu permis de conducere pentru acest tip de vehicule, examenul fiind susținut încă din perioada interbelică.

Un accident o va aduce aproape de o tragedie. În anul 1961 se afla într-un autobuz, în drum către un spectacol. Între Orșova și Caransebeș, un teribil accident o lasă cu răni grave la ambele picioare și toată viața va avea sechele. Treizeci și unu de ani a mai trăit apoi, deplasându-se numai cu cadrul. Iubește cu pasiune Rapidul din Giulești, trăiește bucuria primului titlu al acestei echipe. În 1987, pe când giuleștenii se zbăteau în mediocritate, declară: ,,Sunt rapidistă până la moarte. Lumea o să râdă de mine. Nu-i nimica. Și eu am fost mică și m-am făcut mare. Toată lumea crește.”

Sfârșitul surorilor. O prăpastie. Două continente. Un cântec, singurul.

Doar zâmbetul și focul din glas nimeni niciodată nu i l-a putut stinge. Ioana a continuat să cânte, să adune premii și distincții impresionante. Când a vrut să își ia adio de la ascultători, a ales Aradul, Clujul și Timișoara ca locuri pentru spectacole. Dar nu a fost lăsată să creadă că așa s-a retras, organizându-și singură intrarea în anonimat. În 1987, chiar la împlinirea vârstei de 70 de ani, Florentina Satmari a organizat la Sala Radiodifuziunii Române un eveniment pe cât de fastuos pe atât de emoționant.

Competiția dintre ea și sora ei, la fel de celebra Mia Braia, nu a fost câștigată de niciuna. Sunt mulți oameni care nu știu că minunatele interprete au fost surori, oameni care le apreciază deopotrivă. Carierele și viețile celor două fete plecate din Craiova au fost totuși atât de diferite. Mia Braia a fost cea școlită dintre ele, urmând Conservatorul Cornetti din Craiova, înainte de a face cursuri la Conservatorul din București. Mia cântă încă din perioada Craiova în restaurante exclusiviste, cum era ,,Minerva”. Bucureștiul i-a netezit drumul către o carieră impresionantă, iar cântecele ei din ,,Coșna- Cireșoaia”, ,,Balotha” și ,,Luther”  din București  sau ,,Dori” din Neptun o fac cunoscută și unor căpetenii legionare.

Cântă pentru ei, comuniștii o interzic timp de cincisprezece ani, nicăieri nu i se mai aude vocea, până la jumătatea anilor 60. Mai târziu, Mia Braia fuge în Statele Unite ale Americii, unde va muri, departe de România, la New York, câțiva ani după decesul Ioanei Radu. Cele două surori nu s-au înțeles niciodată. Firi diferite, încă din copilărie au săpat o prăpastie teribilă între ele. Pe când Ioana asculta lăutarii din cârciuma tatălui, Mia lua lecții de canto, când Ioana cânta în casele primarilor din Calafat sau Corabia, orașe unde primul ei soț preda muzică, Mia însuflețea ,,Minerva” Craiovei.

Ioana a cântat și pentru românul crescut pe ulițele satelor, Mia a căutat mai mult aprecierea intelectualilor. În anii 80, pe când sora ei mai mare se afla deja în Statele Unite, Ioana a mers acolo pentru o vizită. Câteva luni cele două fete ale lui Constantin Braia au conviețuit la New York, Ioana întrorcându-se , se spune, la insistențele celui mai puternic dintre oamenii care îi iubeau cântecele: Nicolae Ceaușescu. Doar o singură dată, doar pentru un singur cântec s-au unit vocile minunate ale Miei Braia și Ioanei Radu. Au cântat atunci ,,Ciobănaș cu trei sute de oi”.

Ioana Radu a murit singură, la București, în septembrie 1990, după nici un an de la revoluția din 1989. A plecat cu un singur mare regret: nu a avut copii.

Citeste si

• 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
• 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate

Recomandări autor