Ioana Raluca Voicu-Arnăuțoiu. Povestea fără egal a unei adevărate supraviețuitoare

Poate numele Ioana Raluca Voicu-Arnăuțoiu este complet necunoscut celor care nu ascultă muzică clasică. Este numele unei foste profesoare de vioară de la Conservatorul din București, violonistă în Filarmonica George Enescu, în acest moment stabilită de câțiva ani la Londra.

A început să cânte încă de la grădiniță, vioara fiindu-i pusă în mâini de familia ei adoptivă din București, o familie de intelectuali. Dar aș vrea să începem povestea, pentru că este o poveste și încă una de necrezut, din anii 40, pe când Ioana nu era poate decât un vis frumos al fiecăruia dintre părinții ei.

Toma, ofițerul. Tatăl.

Toma Arnăuțoiu termină în 1942 Liceul Militar de la Craiova și este admis la Școala de Ofițeri de Cavalerie „Regele Ferdinand I” de la Târgoviște, în 1944 primește gradul de sublocotenent și este absolvent, al patrulea în promoția lui, al Școlii de Ofițeri de Cavalerie. Imediat este trimis pe front și luptă contra Germaniei naziste în Ungaria și pe teritoriul Iugoslaviei. Dovedește reale calități de lider, primește chiar Ordinul Coroana României, clasa a IV a cu spade și panglică de Virtute Militară și Frunze de Stejar. În a doua zi de Crăciun a anului 1944 este rănit și spitalizat până în martie 1945, revine apoi în activitate la Cercul Teritorial Gorj, apoi este mutat la Regimentul 5 Roșiori.

Tânărul ofițer își vede visul împlinit și în vara anului 1946 este încadrat la Regimentul de Gardă Călare din București, unde este avansat la gradul de locotenent. Păreau primii pași în lunga carieră a unui ofițer care iubea armata și nu uita jurământul dat țării și regelui.  Dar România și regale ei treceau prin frământări incredibile, asemenea și o parte din ofițerii cu demnitate și caracter. Neputându-se alinia la doctrina și mentalitatea noii armate, este trecut în rezervă  pe 9 august 1947.

Maria Plop, doica. Mama.

Deschid o filă nouă a poveștii noastre și ne întoarcem în 14 septembrie 1927 în comuna Prisăcani din județul Iași. În ziua aceasta, într-o familie săracă se naște Maria. Maria mai are cinci frați, familia Plop muncește doar pentru copii. În august 1944, în vremuri în care trupele sovietice treceau Prutul și ajungeau și în satul lor, copila de 17 ani pleacă împreună cu familia doctorului Ion Ștețcu și o regăsim în 1949 în Argeș, în casa lui Petre Arnăuțoiu din comuna Nucșoara, fiind și doică pentru copiii acestuia și ajutând și la treburile gospodăriei. Fratele lui Petre era Toma, ofițerul cu care am ales să deschidem povestea violonistei Ioana Raluca Voicu-Arnăuțoiu.

În primăvara anului 1949, în casa Arnăuțoilor se constituie grupul cunoscut în istoria ștearsă de praf de doamna Lucia Hossu-Longin ca ,,Grupul de rezistență de la Nucșoara”. În iarnă, colonelul Arsenescu îl contactase pe Toma și stabiliseră împreună planul și strategia grupului menit să intervină atunci când războiul dintre englezi și americani pe de o parte și ruși de cealaltă parte, războiul ce a fost o frumoasă himeră pentru românii acelor ani, va începe.

În casa din Nucșoara se întâlnesc învățătorul Iancu Arnăuțoiu, tatăl celor doi băieți, învățătorul Aurel Moldoveanu, preotul Ion Drăgoi și alți săteni care nu mai suportau talpa grea a comuniștilor. În luna martie, atunci când grupul pleacă în munți, erau 16 membri. Dintre aceștia, patru erau femei. Diferențele de opinii și teama că fiind un grup relative numeros sunt mai ușor de găsit de trupele securiste îi determină să se scindeze, unii rămânând cu colonelul Arsenescu, alții ascultând în continuare de fostul locotenent Toma Arnăuțoiu.

Maria Plop a mers într-o zi în munți, să ducă alimente nucșorenilor ascunși și nu a mai coborât, securitatea aflând că este unul dintre cei care sprijină permanent partizanii. Au urmat nouă ani în care viața ei a însemnat munte, ascunzători, șuierat de gloanțe și teamă permanentă.

Nașterea Ioanei într-o grotă liberă de comunism

Urmăriți neîncetat, hăituiți în permanență, trăind cu teama trădării, oamenii aceștia s-au confruntat de multe ori cu trupele securității, unii dintre ei fiind arestați și executați. Nu numai ei erau în supraveghere permanent, ci și rudele și prietenii rămași în sat. Securitatea era o mașinărie incredibilă de propagandă, de obținere prin tortură a unor informații ce uneori nici nu erau adevărate. Casa familiei Arnăuțoiu, transformată ulterior în sediu al Miliției, avea echipament de ascultare, zeci de informatori au fost racolați, zeci de agenți au fost infiltrați pentru a se ajunge la obiectivul final: arestarea și condamnarea la moarte a celor din grupul de la Nucșoara.

O poveste de dragoste între fugarii Toma Arnăuțoiu și Maria Plop aduce pe lume, pe 22 mai 1956, o fetiță. În ziua aceea, grupul ce devenise din ce în ce mai mic trăia deja de multă vreme într-o ascunzătoare la Râpele cu brazi. A fost ziua în care s-a născut viitoarea profesoară de la Conservator, actuala violonistă stabilită în Anglia, la Londra.

Cum a supraviețuit copilul doi ani în ascunzătoarea aceea, cum a venit de fapt pe lume, cum a tratat Maria Plop bolile copilăriei, cum s-au bucurat părinții de primele sunete scoase de copilă? Nu vom ști niciodată.

În mai 1958, cu două zile înainte ca fetița să împlinească doi ani, frații Arnăuțoiu au coborât muntele până la casa prietenului din copilărie al lui Toma, Grigore Poenăreanu, pentru o aprovizionare. Ce nu știau frații era că, prin șantaj, securiștii reușiseră să îl determine pe prietenul lor să trădeze. Le-a pus un tranchilizant în țuică și astfel au fost arestați. Securitatea i-a însoțit pe drumul către ascunzătoare, unde mai rămăseseră doar Maria Plop, copila și Constantin Jubleanu, un membru al grupului. Securitatea i-a somat să se predea, Maria a coborât pe o scară improvizată din frânghie cu fiica în brațe, Constantin nu a vrut să se predea, a deschis focul asupra trupelor și a fost ucis.

Cei doi frați Arnăuțoiu, Maria Plop și copila au fost duși apoi la Pitești, unde au fost anchetați timp de un an la sediul Securității. Verdictul a fost unul teribil: cei doi frați, dar și alți 14 oameni care i-au ajutat în perioada deceniului petrecut în munți au fost condamnați la moarte prin împușcare. În noapte de 18 spre 19 iulie 1959, erau executați toți la penitenciarul Jilava.

Maria Pop a fost condamnată de Tribunalul Militar la muncă silnică pe viață.  Despărțită de fiica ei, fără a mai cunoaște vreodată ceva despre ea, va merge la închisoarea de la Miercurea Ciuc, unde va muri în ultima zi a anului 1962, bolnavă și ucisă sistematic de condițiile mizere din temniță.

În ziua în care a coborât scara de frânghie cu copilul ei în brațe, Mariei Plop i s-a întocmit acest proces verbal la Pitești:

,,Procedând la percheziția corporală a sus numitului, am găsit asupra ei următoarele obiecte și valori: una haină postav negru uzată, un cojocel cu mîneci lână, un plovăr lînă mînică, una cămașe bărbat, una pereche chiloți, una pereche mînuși, una pereche ciorapi lînă, două prosoape, una batistă, două trăistuțe, două fustișoare, două bluzițe, două cămășușe, două perechi pantalonași, una căciuliță lînă pentru copil, un fluer cu busolă.”

Aceasta era averea Mariei Plop. Copilul i-a fost luat și nu a mai știut nimic despre el până în ziua morții.

Epilog. Vioară și dosare ale securității.

Povestea copilei nu s-a terminat în ziua în care glonțul, apoi boala i-au ucis părinții la Jilava și la Miercurea Ciuc. Securitatea a trimis-o la un Leagăn din Câmpulung Muscel. O familie, familia Voicu, încerca demult să-și lumineze viața cu un copil. Hotărăsc să adopte unul și copilul ales este fiica lui Toma și a Mariei. Îi oferă o educație aleasă, îi insuflă dragostea pentru vioară.

Peste ani, în 1990, Ioana are 34 de ani când hotărăște să afle cine îi sunt părinții naturali. Primul lucru pe care îl face este să meargă la Câmpulung, dar nu poate afla nimic, arhiva, și dacă ar fi existat, nu ar fi putut fi consultată. Directoarea leagănului însă, aceeași de decenii, nu uitase ziua în care Securitatea adusese un copil de la Pitești. Și Ioana Voicu începe atunci o muncă grea de documentare, scoțând de sub colbul uitării povestea părinților ei, ascunsă în sute de dosare cu pagini îngălbenite din arhivele securității.

Anul acesta, la Editura Vremea, a apărut ediția a treia a impresionantului volum ,,Luptătorii din munti. Toma Arnăuțoiu, grupul de la Nucșoara”, o laborioasă cercetare a documentelor anchetei, procesului și detenției luptătorilor din munți.

Fetița de doi ani ce cobora în brațele mamei ei pe scara de frânghie, lăsând ascunzătoarea unde trăise primii ani de viață pentru a merge în Piteștiul ce îi va condamna la moarte ambii părinți, a crescut, a cântat în Filarmonica ,,George Enescu”, a predat vioară la Consevator și a scris. A scris povestea lui Toma, a Mariei și a celor ce au fost martori ai nașterii ei într-o grotă, într-un colț de Românie lipsit de comunism.

Citeste si

• 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
• 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate

Recomandări autor