Reclamă
Rețeta berii este cea mai veche înregistrată din lume. Vechii egipteni au notat prima dată procesul de fabricare a berii pe suluri de papirus în jurul anului 5.000 î. Hr. Prima bere a fost preparată cu ingrediente precum rodiile, curmalele și alte ierburi indigene. Berea obținută atunci a fost probabil destul de tare, apropiată de standardele de astăzi. Egiptenii foloseau berea pentru ceremoniile religioase, faraonul dirijând programul de fabricare a berii și distribuirea către masă.
Ați putea numi faraonii primii „brewmasters” (sau puteți numi faraoni brewmasters actuali, dacă doriți). Înainte de egipteni, în civilizațiile primitive ale Mesopotamiei se crede că au fost primii berari, deși nu s-au deranjat să scrie nimic în jos (asta era în jur de 10.000 î.Hr.!). Tot ce au lăsat în urmă au fost resturi de orz și boluri cu bere, precum reziduurile (și s-au numit beri!). Acest reziduu a fost probabil rămășițele unui terci de cereale care a fermentat în mod natural cu drojdie sălbatică, oferind un efect „intoxicant” consumatorului, care, prin urmare, a repetat procesul de obținere a acestei băuturi miraculoase.
Reclamă
Berea și-a făcut drum din Orientul Mijlociu
În cele din urmă, Berea și-a făcut drum din Orientul Mijlociu de-a lungul Mediteranei până în Europa, unde a devenit parte integrantă a vieții. Acest lucru s-a întâmplat mai ales în Europa de Nord, unde culturile din orz abundente au furnizat ingrediente brute suficiente pentru producătorii de bere. Berea a fost apreciată atât pentru valoarea sa nutritivă, cât și pentru că era o alternativă sigură la apa potabilă, multe surse devenind contaminate cu deșeurile umane.
În timpul Evului Mediu timpuriu sa născut ceea ce credem despre bere modernă. Brewer-urile foloseau orz maltrat ca principală sursă de zahăr fermentabil timp de sute de ani, dar utilizarea hameiului ca agent amar și aromatizant nu a devenit comună până în jurul secolului al XII-lea.
Înainte de acea perioadă, multe plante aromatice și mirodenii erau folosite pentru a echilibra aromele dulci de malț din bere. Totul, de la ramuri de molid la flori uscate până la rădăcini amare, și-au găsit drumul în ibrice. Însă în jurul anului 1150, călugării germani au început să folosească în mod obișnuit hamei sălbatic în bere și ingredientul s-a extins rapid. Crescătorii au descoperit că hameiul a adăugat o aromă foarte plăcută, setea care a stins amărăciunea și, ca un beneficiu suplimentar, hameiul a acționat ca un conservant natural, prelungind viața berilor.
Călugării din Evul Mediu erau mari iubitori de bere, aproape fiecare mănăstire având o fabrică la fața locului. Istoricii creditează călugării cu multe inovații în producerea berii, dincolo de introducerea hameiului, inclusiv ideea de a lăsa sau de a păstra la rece, bere pentru a îmbunătăți aroma. Chiar și în vremurile moderne păstrează tradiția berii monahale, cu o serie de mănăstiri belgiene clasându-se astăzi printre cele mai mari fabrici de bere din lume.
Producția berii crește la sfârșitul anilor 1800
Cererea din ce în ce mai mare de bere lager și afluxul de milioane de imigranți au determinat producția americană de bere la noi maxime la sfârșitul anilor 1800 și începutul anilor 1900. Dar apoi de-a lungul timpului a venit o perioadă de mare necaz – Interzicerea. Din 1920 până în 1933, a fost ilegal consumul de băuturi alcoolice în S.U.A., mici fabrici de bere și fabrici de bere au pierdut o sursă majoră de venit și au ieșit din afacere.
Unele fabrici de bere au supraviețuit făcând extracte de malț (zahăr), înghețată și sifon. După abrogarea interdicției (1933), SUA s-au aflat într-o depresie majoră, ceea ce îngreunează consumul de bere de la cei 13 ani de nebunie. Loialitatea brandului fusese erodată și buzunarele oamenilor erau alese curate. Berele care au devenit populare din aceste situații au fost cele care s-au extins în timpul Prohibiției și astfel au putut produce în masă bere ieftină (Budweiser, Schlitz). Pe măsură ce vânzările lor au crescut, la fel și capacitatea lor de a-și face berea mai ieftină.
Această tendință a continuat până la sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980. Înainte de Interzicere, în SUA existau peste 2000 de mici fabrici de bere; până în 1983, erau doar câteva sute. De fapt, Legea Legatului (o lege care face ilegală ca fabricile de bere să-și vândă băuturile la premisă) a fost în vigoare până la sfârșitul anilor ’70. De atunci au fost adoptate diverse excepții legale. Acum, aproape toate cele 50 de state au permis înființarea reglementată de pâini. Astăzi, există peste 2.000 de pâini în SUA, 35 în statul New York și 2 în New York.
Citeste si
- 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
- 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
