Reclamă
Istoria dansului paso doble (pas dublu), așa cum ne este cunoscut nouă dansul în zilele noastre, se naște undeva în sudul Franței. Pierre Lavelle îl aduce în anii 1930 la stadiul de dans respectabil, reușind să îl popularizeze în rândul clasei aristocratice a Parisului. Am putea spune că paso doble este un mod al francezilor de a percepe bătăile inimii spaniole. Dansul păstrând reminiscențele luptelor cu tauri specifice culturii spaniolilor.
Dansul a ajuns mai apoi cu ușurință în Spania, datorită apropierii geografice a celor două țări. Începând cu secolul al XVIII-lea, ceea ce aducea cel mai mult cu „Paso Doble” era partea de început a coridei, la intrarea toreadorului se auzea muzica specifică dansului cunoscut în zilele noastre. Ritualul spaniol a revenit în Franța, unde a fost interpretat în rândul clasei superioare pariziene sub formă de dans. Abia în anii 1920, au fost create mișcări care au format un dans interpretat așa cum îl cunoaștem astăzi. Cea mai faimoasă piesă muzicală de Paso Doble este „Espana Cani”, de Pascual Marquina, a fost scrisă în anii 1920. Din 1945, Paso Doble a devenit un dans al concursurilor coregrafice și o parte a Programului Mondial de Dans din 1963.
Reclamă
Statele Unite, de asemenea, au început să acorde atenție dansului tot în anii 1930, cu toate acestea, nu s-a bucurat niciodată cu adevărat de un real succes în țările vorbitoare de limbă engleză. Asta pentru că nu este un dans pe care cineva lipsit de experiență l-ar putea aborda. Din acest motiv, este o mare oportunitate pentru dansatorii experimentați să învețe un dans așa de inedit și care să fie bine primit de public.
De cele mai multe ori este luată în considerare această variantă a istoriei sale. Cu toate acestea, originile dansului paso doble variază în funcție de sursele la care ajungem. De exemplu, legat de muzica specifică dansului există câteva controverse. Avem înregistrări istorice prin care se susține că dansatorii au interpretat pentru prima dată, în mod cert, muzica specifică dansului paso doble în Spania în 1780. Cântecele au fost apoi adaptate ca muzică de marș pentru trupele de infanterie spaniolă, care au putut face 120 de pași pe minut – sau cel puțin au putut să-și dubleze ritmul normal de mers. În secolul al XIX-lea, cântecele pentru paso doble au servit și ca muzică pentru luptele spaniole sau pentru intrărea în ring.
Toată lumea asociază dansul Paso Doble cu Spania și cu o coridă de cele mai multe ori, fiind mai greu de intuit originea lui franceză. De aici și neînțelegerea faptului că, atunci când înveți tehnica, numele pașilor sunt în limba franceză, de exemplu: huit, coup de pique sau sur place.
Caracteristicile dansului Paso Doble
Dansul inspirat din coridă, urmează exemplul tensiunii resimțite în arenă, regula principală fiind dramatismul, care este specific oricărui tip de spectacol. Mișcarea partenerilor este foarte precisă, marcând tensiunea cu pași lungi și mișcări sigure și agresive. În fond este un dans care inspiră o pregătire pentru luptă, evocând triumful toreadorului în fața taurului.
Paso doble nu este un dans care să poată fi interpretat pe un ring aglomerat, are nevoie de multă coregrafie, fiind foarte elaborat. Motiv pentru care dansatorii au neapărată nevoie de mult spațiu, pentru a-și putea desfășura „lupta pasională”. Este un dans care trebuie urmărit și savurat de obicei la expoziții, spectacole sau competiții, fiind un dans de performanță.
Dansatorii experimentați consideră că Paso Doble este o reală provocare, dar una plină de satisfacții. Fiind de natură teatrală, necesită un background dramatico-narativ, de aici și nevoia de o punere în scenă a unui joc de rol, iar dansatorii pot avea nevoie chiar și de calități actoricești. Putem spune că este un spectacol de virtuozitate, ca în cazul baletului, spectacolelor de operă sau al teatrului NO etc.
Tempoul este energic și precis, dar nu rapid, fiind de aproximativ o bătaie pe secundă. Ceea ce face cu adevărat să fie fascinant în acest dans este energia aparte care-i cuprinde pe parteneri, dar și pasiunea care este inspirată prin muzica destinată lui. Importanța muzicii, atitudinii și a mișcării brațelor este la fel de mare precum cea a abilităților de dans.
Scopul dansului este de a seduce, oricare ar fi rolul jucat de femeie, aceasta luptă dusă de ea împotriva propriei sale pasiuni, cumulată cu efortul depus de bărbatul care vrea să-i cucerească inima și trupul, ne oferă un spectacol de vis. Este un joc al seducției, plin de pasiune și dăruire. Victoria este marcată de triumful vieții și al iubirii asupra morții și singurătății.
Atitudinea dansatorilor
Inspirat din coridă, Paso Doble, are multe elemente asemănătoare cu dansul de Flamenco, necesită o atitudine încrezătoare, uneori frizând trufia, pentru bărbat și una foarte pasională din partea unei femei. Să nu uităm că este o pantomimă elaborată a unei lupte cu tauri, în care toreadorul se mișcă plin de încredere, își confruntă inamicul (taurul) și în cele din urmă iese învingător, devenind matador (matar în spaniolă înseamnă a ucide). Mișcările bărbatului sunt rapide, marcându-și puterea de seducție, uneori inspirând sentimentul de sfidare în fața morții. Pe când mișcările mâinilor și brațelor femeii sunt line și delicate.
Sentimentul pe care îl trăiesc dansatorii este același ca în luptele care au inspirat dansul. Bărbatul îl reprezintă pe toreador, intrând cu îndrăzneală și mândrie în ring. Femeia poate să își asume mai multe roluri, poate fi pelerina toreadorului, pe care el o mânuiește cu mișcări grațioase, poate juca rolul umbrei toreadorului sau al unei domnișoare admiratoare, care dansează flamenco sau, în unele cazuri își poate asuma și rolul taurului.
[Paso Doble – Catherine Zeta Jones & Antonio Banderas, The Mask of Zorro 1998]
Citeste si
- 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
- 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
