Reclamă
Jan H. Mysjkin (n. 1955, Bruxelles) a studiat cinematografie și filosofie la universitățile din Bruxelles și Gand. Reputat poet, performer și traducător belgian de expresie flamandă, Mysjkin a debutat în 1985 cu volumul Vormbeeldige gedichten (Poeme desăvârșite), urmat de alte cărți ce vădesc un explorator al limbajului și un experimentalist neabătut: Spel van spiegels / Sonnetten in beweging (Joc de oglinzi / Sonete în mișcare), 1990; Verlangen, eksplozie (Dorință, explozie), 1994; Kosovo, 2006; Voor mijn ogen ligt bet zwijgen (Dinaintea ochilor mei, nimic de spus), 2010. Volumul Rekenkunde van de tastzin (Aritmetica atingerii), 2011, a apărut în traducere românească în 2012. Lui Mysjkin i se datorează două antologii de poezie flamandă în limba română și două de poezie românească în neerlandeză, precum și transpunerea, pentru prima oară în spațiul neerlandofon, a unor cărți semnate de Max Blecher și Cristian Popescu.
Cartea Ș.A.M.D, Ș.A.M.D…, tradusă din neerlandeză de Constantin Abăluță și Jan H. Mysjkin, publicată la Casa de Editură Max Blecher, 2017 cuprinde trei secțiuni: Ș.A.M.D., Ș.A.M.D….; O ȘOAPTĂ DEVINE BUBUIT, APOI VUIET; MARILE SENTIMENTE NU SUNT HRĂNITOARE, CUM NU A SPUS NICIUN POET, din justificare, (sau sinopsis) aflăm că acestea fac parte dintr-un proiect ceva mai amplu ce stă să apară (dacă nu cumva a apărut la momentul la care vorbim). Jan H. Mysjkin își asumă doza de suprarealism pe care o aduce în poezia sa. Limbajul său este ieșit din comun, în sensul că neinițiații uneori pot avea senzația că se pierd în experimentele textuale pe care le produce poetul. Lirica este restrânsă pentru că linia minimalistă nu obligă la generozități textuale, deși nu puține sunt poemele în proză, poeme de tip narațiune care inspirate parcă din marii suprarealiști, amintesc de Zenobia lui Gellu Naum. Pe una dintre pagini este împrăștiat cuvântul „sunet” scris în diverse forme și dimensiuni. Animale însoțesc comportamentele umane, înlocuiesc vinovăția personajelor:
Reclamă
„A fost plecarea împăratului cu harem, miniștri, curtezani,/ muzicanți și pictori, cu elefanți, cai, leoparzi de vânătoare/ și șoimi, cu întreaga curte și cu mii de sclavi./ Au fost pustiul și tăcerea din jurul palatelor noi.” (Pompei, ceva mai nou, p.27)
Găsim link-uri între orice și orice, aparenta hărmălaie ne aduce în fața unor mari adevăruri istorice, uneori truism, alteori clișee. Nu inovarea este deviza acestei cărți, ci structura mai ales și să se țină de programa enunțată în justificare, așa cum spuneam și mai sus. Amintește de zilele anului 1857, de torturi și alte catastrofe de
„Samson plombat cu gloanțe și sandalele lui Mahomed pătate cu sânge.” (Zilele lui 1857, p.33).
Este preferată trăncăneala, dar nu a oricui, precum și alte îndeletniciri:
„trăncăneala sclavelor, brutarul încornorat pe care nevasta îl înșală cu conducătorul de măgari, plimbările nocturne ale lui Harun și Rașid” ( Petrecerea de revelion, p. 44).
Cu multă ironie la ars poetica, lansează o parodie numind-o Urs Poetica titlul de la pagina 75. Fiecare parte a corpului unui urs devine motiv pentru expunerea unor idei de un umor remarcabil. Dar umorul acesta al lui Jan H. Mysjkin stârnește lacrimi amare pe alocuri. Scrie cu precizia unui experimentalist versatil, nu se blochează în actualele paradigme de scriere a poeziei contemporane, nu se gândește să placă, se gândește, de fapt, la eliberarea pe care o pot produce versurile aerisite, plasate uneori ca la-ntâmplare, simbolurile, cuvintele fără noimă și interjecțiile nu creează noi sensuri. Nu vrea să ofere o linie poetică, pare un copil jucându-se cu cuvintele pe care le știe foarte bine, ca într-o partidă de scrabble. Emoțiile aici sunt doar concepte – pretext pentru a crea imagini noi și a aduce în fața noastră elemente din care la rândul nostru am putea concepe ceva. De fapt percep lirica din această carte ca pe un manual întocmit pentru atelier poetic, să zicem, dada. Cuvintele se pot decupa, atmosfera Mysjkin rămâne și poate fi reiterată, nu este un poet de imitat, tocmai pentru că se pătrunde atât de dificil în creierul poeziei sale, formule abstracte învelesc fel și fel de straturi de profunzimi. Ne poartă printr-o lume întreagă ca să ne spună până la urmă că suntem niște învinși, dar că totuși mai avem o șansă dacă ne străduim din toate puterile.
„Notez nimicul acesta, ca să mi-l amintesc” (Nimicul, p. 82).
Starea versurilor depinde de starea vremii, plouă des în universul poetic, sunt morminte, e moarte, e nimic, și cu toate astea animalele junglei, fără spațiu sau timp însoțesc imaginarul. Am impresia că ele călătoresc ilustrând fiecare dintre poemele care le conțin, este o junglă, o junglă a creierului, o anume gălăgie mentală. Se poate spune și așa, iluziile merg până la a ne întreba dacă realitățile create nu sunt decât anumite fațade ale sensurilor. Câte realități poate ambala Mysjkin, aceasta-i întrebarea? Foarte multe, pentru că este un poet experimentalist care nu se mulțumește cu experimente izolate, se extinde până la cele mai înalte capcane ideologice și formule filosofice care să incendieze cogniția lectorului, nu se intră în poezia din această carte fără un minimum de pregătire filosofică.
Volumul de poeme Ș.A.M.D, Ș.A.M.D… se poate comanda aici!
Citeste si
- 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
- 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
