Jean Monnet. Zorii Uniunii Europene

De fiecare dată când se organizează alegeri în România, numele lui Jean Monnet este adus în actualitate de toate televiziunile, pentru că la sediul liceului din București cu acest nume votează președintele României. Numele lui este astfel cunoscut de majoritatea cetățenilor români, dar câți dintre ei cunosc aspecte ale vieții și carierei politice ale omului considerat azi unul dintre părinții Uniunii Europene?

De la comerțul cu coniac la ideea revoluționară a unei Europe Unite. Jean Monnet a venit pe lume la 9 noiembrie 1888 în Cognác, Franța, într-o familie de, în mod firesc, comercianți de coniac. La vârsta de șaisprezece ani abandonează în mod neașteptat educația și se mută în orașul ce îl atrăgea precum un magnet, Londra. Doi ani încearcă să descopere toate secretele și misterele afacerilor și învață limba universală a comerțului, engleza. Atunci când tatăl său îl trimisese peste hotarele Franței să lucreze în interesul afacerii familiei, îi șoptise și un sfat fiului:

„Nu-ți procura cărți. Nimeni nu poate să gândească pentru tine. Uită-te pe fereastră, vorbește cu oamenii.”

Monnet își ascultă tatăl doar parțial. Vorbește cu oamenii dar și citește asiduu, călătorind cu afaceri în toată lumea, vizitând astfel într-un timp foarte scurt Scandinavia, Rusia, Egipt, Canada și Statele Unite.
Atunci când prietenii îi ascultă planurile și visele mărețe și îi spun că este prea oprimist, Jean Monnet le răspunde acestora:

„Nu sunt optimist, sunt determinat.”

Când primul război mondial scutură teribil Europa, Monnet nu participă la lupte, oprit de unele probleme de sănătate, dar lucrează intens pentru rezolvarea problemei organizării proviziilor, aspect pe care forțele aliate nu reușeau să îl rezolve. Monnet se dovedește a fi sclipitor, limpezește întreaga problemă și, drept mulțumire, este numit la doar 31 de ani deputat secretar general al Ligii Națiunilor. Când secolul XX a adus al doilea mare război omenirii, Monnet a luat drumul Londrei pentru a supraveghea colectivizarea capacităților de producție ale Franței și Marii Britanii.

În iunie 1940 guvernul Franței pică și Monnet îi convinge pe de Gaulle și pe Churchill să accepte un plan care presupunea o uniune a Franței cu Marea Britanie, alianță ce trebuia să dea posibilitatea celor două țări să opună rezistență nazismului.

În luna august a aceluiași an este trimis în Statele Unite de către guvernul britanic. Ajunge acolo în calitate de membru al Consiliului Britanic de Provizii și negociază cumpărarea de provizii pentru război. Odată ajuns la Washington, devine și consilier al președintelui Roosevelt și, crezând cu convingere că America poate deveni un „mare arsenal de democrație”, îl convinge pe președintele american să lanseze un program de producție masivă de arme pentru a-i aproviziona pe Aliați cu armament. Atunci când cel de-al doilea război mondial se termină, celebrul economist englez John Maynard Keynes declară convins că Jean monnet a scurtat conflictul, prin implicarea sa personală, cu cel puțin un an.

Dar înainte ca pacea să liniștească Europa, la 5 august 1943, Jean Monnet declara în fața Comitetului Național de Eliberare:

„Nu va fi pace în Europa dacă statele sunt reconstituite pe baza suveranității naționale. Țările Europei sunt prea mici să garanteze populației necesarul de prosperitate și dezvoltare socială. Țările europene trebuie să se constituie într-o federație.”

Primele file din istoria unei idei

Pentru prima dată, ideea unei uniuni a statelor europene era exprimată public, deschis.
După cel de-al Doilea Război Mondial, Franța avea o acută nevoie de reconstrucție. Țara era însă complet dependentă de cărbunele din zonele principale de mine rămase din Germania. În anul 1945, Monnet concepe un plan ce îi va purta numele: preluarea controlului asupra zonelor respective din Germania și redirecționarea producției de cărbune cât mai departe de industria germană și țintit către industria franceză. Planul era simplu și urmărea slăbirea economiei germane și aducerea economiei franceze deasupra nivelului dinainte de război.

Jean Monnet propunea guvernului francez un „plan global de modernizare si dezvoltare economică”. Patru ani mai târziu de încheierea păcii, realizează că tensiunile dintre Franța și Germania pentru controlul regiunii de cărbune ajunseseră la cote îngrijorătoare și, presimțind o posibilă aprindere a scânteii unui nou conflict, Monnet și asociații concep o idee inedită: ideea de Comunitate Europeană. Monnet era conștient că ideea sa este foarte greu, aproape imposibil de aplicat la vremea respectivă și realiza că pentru a avea succes era imperios necesar ca obiectivele propuse în cadrul cooperării să fie limitate la domenii clare și să instituie un mecanism de decizie.

Motivația acestei revoluționare inițiative era următoarea: fiind aproape imposibil să i se impună Germaniei un control asupra industriei sale grele și în același timp fiind de neacceptat independența ei, această variantă fiind considerată o amenințare clară la adresa păcii, singura soluție era integrarea politică și economică a Germaniei într-o comunitate europeană.

Proiectul, prezentat astfel, pare finalitatea unui complot. În aprilie 1950 Monnet și asociații săi redactează câteva pagini pe care aștern motivarea unui astfel de proiect, învăluit în secret. După nouă variante inteemediare, pe 7 mai 1960 varianta finală este gata. Robert Schuman îmbrățișează cu încredere ideea lui Monnet și, în timp ce prezintă planul în dimineața zilei de 9 mai colegilor săi de guvern, un agent secret îl înmânează cancelarului german Konrad Adenauer. Cancelarul este extrem de încântat și la ora 16:00 proiectul devine public, cunoscut sub denumirea „Planul Schuman”.

Concret, se reglementa plasarea producției franco-germane de cărbune si oțel sub responsabilitatea unei autorități supreme comune. Momentul acesta, înscris în istorie ca momentul prezentării ideii unei comunități de interese, a existat și datorită ideii originale a lui Monnet, una a unirii oamenilor si națiunilor prin propunerea unui obiectiv comun. Începea astfel un proces unic, inedit, în relațiile internaționale, Europa devenind un continent care construia cu migală prima regiune economică a lumii.

În mai 1950 Jean Monnet îi pregătea ministrului francez al afacerilor externe, Robert Schuman, o declarație în numele Guvernului francez. Această declarație, rostită pe 9 mai, propunea unirea industriilor franceze și germane de cărbune și oțel.

„Prin controlul producției de bază și prin instituirea unei Înalte Autorități, ale cărei decizii vor uni Franța, Germania și alte state membre, această propunere va conduce la crearea unei prime baze concrete a federației europene, indispensabilă pentru menținerea păcii.”

Germania de Vest, Italia, Belgia, Olanda și Luxemburg au dat curs invitației și astfel s-a format Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului. Anglia, pe motive de suveranitate națională, refuzase. Jean Monnet devenea, în anul 1952, primul președinte al acestei noi entități politico-economice.

Trei ani mai târziu, fondează Comitetul de Acțiune pentru Statele Unite ale Europei, organism ce avea drept scop relansarea construcției europene ca urmare a eșecului înregistrat de Comunitatea Europeană de Apărare. Unește partidele politice și toate uniunile de schimb europene și constituie o forță conducătoare în spatele inițiativelor de fondare a Uniunii Europene, cum i-a rămas numele în cele din urmă. Entitatea a evoluat firesc de la Comunitatea Economică Europeană din anul 1958 la Comunitatea Europeană din 1967.

Despre Jean Monnet, Dean Acheson scria:

„Monnet a fost o persoană cu o viziune pragmatică asupra nevoii Europei de a scăpa de limitarea istorică.”

Personalitatea sa este foarte puternică și în țara noastră, bustul său fiind inclus între cele doisprezece ce au fost reunite în cadrul Monumentului părinților fondatori ai Uniunii Europene, monument inaugurat la București de Ziua Europei, la 9 mai 2006, pe Insula Trandafirilor din Parcul Herăstrău.

Citeste si

• 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
• 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r

Recomandări autor