Jeni Acterian – Jurnalul unei fete greu de mulțumit

14 noiembrie 2020, 10:20

Reclamă

Jeni Acterian, Jurnalul unei fete greu de mulțumit, Ediție integrală îngrijită, traduceri din franceză și engleză, prefață și note de S. Skultéty, Editura Humanitas, 2015, este o dare de seamă permanentă a evenimentelor sau stărilor de dispoziție care o încearcă pe intelectuala (dar necunoscuta) Jeni, din adolescența timpurie și până la moartea sa (timpurie și aceasta). Ei bine, lui Arșavir Acterian, fratele ei îi revine acest Jurnal pe care Jeni nu-l dorea publicat, aceasta este ceea ce m-a contrariat, că Arșavir ia caietele surorii sale și decide să le publice făcând peste ele corecturi și tăieturi, așa cum ne spune îngrijitorul acestei ediții, S. Skultéty. În 1991 apare prima ediție a jurnalului la editura Humanitas, sub titlul: Jurnalul unei ființe greu de mulțumit, titlu prelulat și la reeditarea acestuia la Ararat în 1998. La ediția din 2007 se reia titlul pe care l-am enunțat aici în ediția din 2015.

Am dat o seamă de date de importanță a circumstanțelor în care a apărut acest jurnal, cronologic, jurnalul se întinde în intervalul 1929-1953. Așadar Jeni ne poartă prin 24 de ani din viața ei în cele peste 700 de pagini. Este foarte provocator stilul în care scrie Jeni, așa de prezentă în fiecare filă a ei, are un spirit de observație extraordinar, prieteni din elita de intelectuali ai perioadei, vorbește despre imposibilitatea de a-și achiziționa o rochie la un moment dat, dar unul dintre frații ei îi va spune că atunci când nu avem posibilitatea de a decora exteriorul, avem posibilitatea de a decora interiorul, este o idee care o motivează pe Jeni. Adesea în timpul scrierii o vedem preocupată pentru viața intelectuală, noile cărți care apar, noile filme.

Reclamă

Dă dovadă de multă perspicacitate și precauție în legătură cu cei din jur, unul dintre cei cu care reușește să întrețină corespondența pe termen lung, cu interes și deosebită apreciere, este filosoful Emil Cioran, îi citește cărțile îi răspunde cu privire la detalii care au impresionat-o. Desigur se înțelege bine și cu Eugen Ionescu, și cu Mircea Eliade, dar unuia îi va da o replică la care se râde foarte mult atunci când o întreabă de ce nu se mărită, sau dacă se mărită, când. În adolescență își imagina că va rămâne singură, bărbații i se păreau de prisos în acea perioadă când se afla în timpul examenelor mai mereu, preocupată de recuperarea materiei, de rezolvarea temelor, abia își putea face timp de unele discuții cu prietenele sale (efemere și acele prietenii). Jeni are o fire pe deplin prietenoasă și acidă, o minte ascuțită care rezistă în bătăliile de dei pe care le inițiază frații săi. Marieta Sadova va deveni prietena ei pentru toată viața, ele rămân prietene chiar și după despărțirea Marietei de Haig Acterian, fratele lui Jeni Acterian când își vedea fratele distrus din acest motiv.

Își notează lecturile cu atenție sporită asupra lor, adevărul este că Jeni nu se deconectează niciodată de la ele și că ea continuă să le povestească apropiaților, discută cărțile citite până la epuizare și are un ritm alert în achizițiile de informații. Există și perioade în care își încearcă mâna pentru poezie: „Mă simt într-o dispoziție foarte poetică. Aș vrea să scriu versuri. Este probabil, latura încă romantică a vârstei mele de optsprezece ani, în ciuda veacului al XX-lea și a realismului acut al temperamentului meu. Și mă-ntreb de ce această criză de romantism și de poezie, când, de fapt, nu există nimic care s-o justifice. (…) Scriu pe pervazul ferestrei ca să nu aprind lumina – chiar de-aș aprinde-o, știu că aș vedea la fel de slab. E o lumină plumburie – sau nici măcar plumburie. Și totuși sunt într-o dispoziție poetică. Ei bine , iată o să renunț pur și simplu să dau explicații și o să-ncep să fac versuri, e mai înțelept, iar rezultatele o să fie mai bune. E ca și cum ai zice cu patimă: sic!” (pp.95-96)

Jurnalul de față este vital pentru orice tânăr aflat în etapa formării, citind mă gândeam adesea, oare de ce nu am avut acest jurnal mai devreme, de ce nu am cunoscut-o pe Jeni când aveam atâta nevoie să cunosc o femeie ca ea. Este de fapt un cadou primit de la o prietenă a mea, un cadou pe care îl prețuiesc cu atât mai mult cu cât a venit într-o perioadă când aveam atâta nevoie de o biografie încărcată și versatilă. Această prietenă a mea m-a inițiat în grandoarea și frumusețea jurnalelor scrise de femeile intelectuale, m-a introdus în lumile lor subterane necunoscute, dar împărtășite. Ar trebui să cunoaștem cu toții adevărata personalitate a unei femei care constant se preocupă să fie la curent cu tot ce apare în literatură și crede în asta fără urmă de detașare. Niciodată nu am surprins-o pe Jeni detașată, își ia diverse joburi, trauduce, dar face totul pentru a rămâne în sfera fermecată a filologiei. Experințele ei de viață nu sunt toate fericite, poate de aici se trage și amărăciunea din ultima parte a vieții ei. Dragostea pentru viață, noblețea și curajul sunt caracteristicile pe care mi le-a transmis această femeie care s-a vrut anonimă.

Jurnalul unei fete greu de mulțumit, se poate comanda de aici!

Citeste si