Reclamă
Jock Lauterer este lector de jurnalism la Universitatea North Carolina din Chapel Hill și director fondator al Proiectului Comunității Media din Corolina al Școlii de Jurnalism și Comunicare de Masă din cadrul aceleiași universități. A fondat și editat două ziare locale premiate în Carolina de Nord. A mai publicat Runnin’ on Rims și Wouldn’t Take Nothin’ for my Journey Now.
Ziarul Local. Cum să scrii pentru publicația unei comunități (Traducere de Alina Măriuț și Silvia Chirilă, Polirom, 2010) scrisă de Jock Lauterer și publicată în 1995 (prima ediție) și (cea de-a doua) în 2000 este o carte de căpătâi pentru toți jurnaliștii care își încep studiile în acest domeniu și mai ales pentru cei care ajung să profeseze în redacții mici și să lucreze pentru ziare mici, locale.
Reclamă
Fascinant a fost să găsesc ecoul rolului lui Ricky Gervais din serialul After life în conținutul cărții pe care o țin chiar acum așezată pe genunchii mei. De ce? Pentru că acolo protagonistul era un redactor de ziar local, avea o viață așezată, molcomă, chiar foarte repetitivă, dar din când în când mai ajungea și pe teren să audă poveștile oamenilor din micul orășel, a-i fotografia și a face o știre din asta, munca de teren, rămâne o muncă importantă în cadrul ziarului local, de fapt me interacțiunea redactor-oameni se bazează vivacitatea publicației, pentru că trebuie să îi reprezinte pe locuitorii micului orășel cât mai autentic. Și evident că uneori știrile par a fi dintre cele mai bizare, de la problema obezității, la ideea cuiva că pe perete a apărut o figură miraculoasă, cristică.
Ca să mă întorc la Jock Lauterer, sigur că scrie infuențând multe generații și fiind profesor de jurnalism, cu o carieră de 15 ani ca redactor șef și director a două ziare locale din Carolina de Nord, evident că discursul său capătă notorietate, dată fiind experiența sa cu care vine să ocupe golurile celor care își dau cu părerea și perpetuează idei preconcepute privind ziarele nișate (aici nișat a nu se înțelege tiraj – căci ziarele locale din State sunt printate în tiraje impresionante -, cât mai degrabă un grup țintă de oameni care citesc ziarul, o anumită zonă).
Dar cum s-a ajuns la expresia „ziar local”? „Cînd am venit la Școala de Jurnalism, titlul unuia dintre cursuri, așa cum l-am moștenit, suna cam în felul următor: „Publicațiile săptămânale din mediul rural”. Nu mă mulțumea , deoarece cursul reprezenta mai mult decît atît. O altă denumire care se vehicula pe atunci prin revistele de specialitate și în școlile de jurnalism era cea de „ziar din provincie”. Nu îmi plăcea nici aceasta pentru că numărul săptămînalelor de calitate din suburbii devenea din ce în ce mai mare. (…) Prin urmare, m-am gândit la o denumire mai bună și am găsit-o în cele din urmă pe aceea de „ziar local”. Părea să se potrivească atît săptămînalelor, cît și cotidienelor. Oricum, decanul a fost de acord cu mine, așa că am schimbat numele cursului în „Jurnalism local”. La scurt timp după asta (în 1961) a apărut cartea mea (la editura Chilton), intitulată Ziarul local. Cartea s-a vândut bine, iar termenul a devenit cunoscut. Sub această denumire se găseau cotidienele cu tiraj mic, dar și săptămînalele și bisăptămînalele.”(p.20)
Pe cât de tehnică, pe atât de bine scrisă, într-un limbaj atât de aproape de inimă, colovial, însuflețit de pasiunea pentru jurnalismul local, chiar apare un text pe care iarăși l-aș cita integral (dar nu voi comite eroarea să fac paradă de citate acum), despre cum luminile rămân aprinse până noaptea târziu în micile redacții de ziare locale și că există astfel de oameni dedicați care nu pleacă din redacții până când nu s-a tipărit și ultima știre a zilei. Stilul de viață în cadrul unei redacții este înfiorător de încărcat de terifiante munci care necesită atenția, dar nu mai pare nimic atât de terifiant când vrei să-ți faci ucenicia într-un mod real și să capeți experiență (că pare un domeniu în care experiența se contorizează, nu în ani, sau ore, ci în număr de articole și anchete de calitate).
Jock Lauterer oferă statistici amănunțite privind publicațiile locale, tiraje și alte detalii importante pentru subiectul în cauză, dar m-am oprit, dincolo de extraordinarele sfaturi (ca de la un părinte) și pilde umane, dar preluate din știri reale ale vremurilor, ziceam că m-am oprit la fotografiile alb-negru înfățișând oameni obișnuiți în diferitele ipostaze ale vieții lor. Jock Lauterer este de părere că cei mai interesanți sunt oamenii mediocri, despre ei se pot scrie știri grozave (dacă ai darul de a povesti, și ca redactor este o necesitate). M-am răzgndit, mai atașez un citat, dar asta, numai și numai să vedeți cam cum sună un text de prezentare a unei fotografii, ce poveste ascunde: „Oameni adevărați în Texas: în 1995, Margaret și Bill Wilkerson au înființat ziarul Beacon în garajul lor din Idalou. Curios este că au numit ziarul după un far, deși Idalou, oraș cu 2074 de locuitori, e așezat în cîmpia întinsă și secetoasă a statului Texas, la mii de kilometri de cel mai apropiat ocean. Cu toate acestea, pereții și cărțile de vizită sunt împodobite cu tablouri ale farurilor. Ca să vezi! Săptămînalul Beacon, cu un tiraj de 681 de exemplare, cumpărat mai apoi de către Renee Fikes, împărțea fosta clădire a unei bănci cu Camera de Comerț și cu un salon de înfrumusețare.”(p. 103)
Nu este un material (masiv) doar pentru Statele Unite ale Americii, că deși industria ziarelor locale este cu mult mai dezvoltată acolo și se întâmplă totul la nivel macro, schema de funcționare ar trebui să fie aceeași și în România, etica meseriei, precum și calitatea. Jock Lauterer ne avertizează că dacă avem senzația că publicațiile mici sunt insignifiante, ne înșelăm, pentru că exact acestea consruiesc identitatea unei zone, că fără a avea un ziar local, e ca și cum nu ai avea biserică sau școală într-un orășel.
Cartea Ziarul Local. Cum să scrii pentru publicația unei comunități se găsește aici!
Citeste si
- 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
- 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
