Johann Christoph Friedrich Schiller. Viața poetului considerat „tatăl bunului simț”, născut pe data de 10 noiembrie

Johann Christoph Friedrich Schiller s-a născut pe data de 10 noiembrie 1759 la Marbach am Neckar, Sfântul Imperiu Roman și a murit pe data de 9 mai 1805 la Weimar, Saxa-Weimar. El a fost înnobilat în anul 1802 ca Friedrich von Schiller și este cunoscut în întreaga lume ca un mare poet și dramaturg german, considerat unul din clasicii poeziei germane care au lăsat în urma lor scrieri de mare însemnătate.

Cine a fost marele poet german

Schiller s-a născut în familia unui felcer din Marbach am Neckar în ducatul Wurttemberg din sudul Germaniei. În anul 1773, pe când avea doar 14 ani, băiatul de pe atunci Schiller este înrolat la ordinul ducelui Karl Eugen în Academia Militară, instituție cu cel mai desăvârșit spirit cazon. Așa începe să se cunoască pe el și să își dea seama că iubește să scrie trăirile sale interioare. Opt ani a durat până când el lăsat Academia Militară și a început studiul medicinei. În anul 1780 Schiller a devenit medic militar al unui regiment din Wurttemberg. El și-a dat dizertația „Über den Zusammenhang der tierischen Natur des Menschen mit seiner geistigen”, adică „Despre relația dintre natura animală și cea spirituală a omului”.

Schiller: „Și cei slabi, dacă sunt uniți, devin puternici”

Încă de când era doar un adolescent rebel, Schiller era extrem de pasionat de literatură, în special de genul dramatic. Lecturile preferate ale poetului erau Shakespeare, J.-J. Rousseau și poeții germani aparținând mișcării Sturm und Drang.

În anul 1781 Schiller scrie tot mai mult și așa publică drama Die Rauber (n. red. „Hoții”), jucată cu succes un an mai târziu la teatrul din Mannheim, deschizându-i drumul spre celebritate la nivelul întregii lumi. Prin prisma ideilor revoluționare din piesa Hoții, Schiller primește în anul 1792 cetățean de onoare al Republicii Franceze. În anii 1783-1784 este numit poet al teatrului din Mannheim.

În 1785 editează revista Rheinische Thalia și scrie poezia Zur Freude (n. red. „Către bucurie”), care va fi transpusă muzical de Beethoven în finalul Simfoniei a IX-a, devenită imn al Uniunei Europene. În anul 1787 poetul renunță la multe dintre activitățile sale și se stabilește la Weimar, primind funcția de consilier la curtea marelui duce Karl August. În ultima perioadă a vieții el leagă o importantă prietenie cu Johann Wolfgang von Goethe.

Schiller a fost un adevărat teoretician al idealismului în estetică. El considera că arta joacă un rol important în emanciparea omului. Atunci scrie „Briefe uber die asthetische Erziehung des Menschen (n. red. „Scrisori despre educația estetică a omului”, 1795). Este numit profesor la Universitatea din Jena în 1789.

El a fost căsătorit cu Charlotte von Lengefeld. În 1794 editează publicația Die Horen, acolo unde cele mai multe lucrări sunt publicate cu sprijinul lui Goethe. Prietenia celor doi este de departe una dintre cele mai mari din istoria literaturii de pretutindeni. La îndemnul lui Goethe, Schiller se întoarce, fără vreun regret,  după zece ani de studii și publicistică, la poezie și dramă. Mereu asculta de prietenul său bun, deoarece știa că acesta îl învață doar ce trebuie.

În vara anului 1804 Schiller s-a îmbolnăvit destul de tare și nu a mai putut fi salvat, în ciuda insistențelor celor din jur de a consulta mai mulți medici. El a pierdut lupta cu viața, la Weimar, pe data de 9 mai 1805. Schiller este considerat un adevărat poet al valorilor bunului-simț al umanității și un reprezentant al marilor clasici preromantici ai vitraliului național al Germaniei.

Citeste si

• 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
• 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa

Recomandări autor