Reclamă
Perioada Jomon (10.000-300 î.Hr.) este prima perioadă a preistoriei japoneze. „Jomon”(cord-pattern) se referă la ornamentația vaselor de lut, ale căror modele erau realizate cu ajutorul bețelor înfășurate într-un șnur. Au fost descoperite multe situri ale culturii neolitice Jomon, mai ales în estul Japoniei. În acest articol, vom oferi detalii despre cultura Jomon.
Populația s-a extins foarte mult în perioada 4000-2000 î.Hr., atunci când s-a încălzit clima. Oamenii Jomon trăiau în comunități mici, în locuințe care semănau cu niște gropi cu acoperișuri din bambus. Trăiau din cules, pescuit și vânătoare. Erau semi-sedentari și făceau comerț între ei, posibil și cu peninsula coreeană. Cultura Jomon a produs printre cele mai vechi vase de ceramică din lume, care datează din mileniul XI î.Hr. Vasele erau făcute din lut nerafinat și erau coapte la foc mic. Mai târziu, au început să facă și figurine din lut care simbolizau fertilitatea. Cultivarea simplă de la început a evoluat, ajungând la cultivarea sofisticată a orezului. Multe elemente ale culturii japoneze au apărut în această perioadă.
Reclamă
Mitologia Shinto, ceremoniile, obiceiurile de căsătorie, arhitectură, tehnologia, produsele de lăcuit, textilele, arcurile, fabricarea sticlei, prelucrarea metalelor, datează din perioada Jomon. Conform dovezilor arheologice, în perioada 35.000-30.000 î.Hr., Homo sapiens a migrat spre insulele din estul și sud-estul Asiei. Culegea, vâna și făcea unelte din piatră. Pe toate insulele Japoniei au fost găsite unelte, spații de locuit și fosile umane care datează din această perioadă. Un studiu genetic desfășurat în 1988 spune că poporul japonez își are originea în Asia de Est, cel mai probabil în Siberia.
Jomon incipient și inițial (10.000–4.000 î.Hr.)
Cultura a început să prindă contur în perioada 10.000 î.Hr., având trăsături atât din mezolitic cât și din neolitic. Oamenii Jomon sunt probabil strămoșii poporului Ainu din Japonia modernă iar cultura lor s-a dezvoltat odată cu populațiile din Valea Indusului, Mesopotamia și Nil. Perioada de început este o trecere de la paleolitic la neolitic și se traduce prin schimbarea stilului de viață. Originile culturii sunt incerte dar seamănă cu civilizațiile incipiente din America și Asia de nord-est.
Oamenii erau vânători-culegători și trăiau în locuințe simple, aveau vase de gătit din ceramică pe care le decorau cu modele împletite de șnur. Încălzirea climei care a început în 10.000 î.Hr. a dus la ridicarea nivelului mării iar insulele din sud, Shikoku și Kyushu, au fost separate de insula Honshu. De asemenea, încălzirea a dus la creșterea aprovizionării cu mâncare, provenită mai ales din mare, după cum arată fosilele de scoici descoperite. Se mai hrăneau cu plante, fructe, semințe și vânat. Foloseau unelte de măcinat, cuțite și topoare din piatră.
Jomon timpuriu și mijlociu
Perioadele Jomon timpuriu și mijlociu au cunoscut o creștere a populației și corespund halocenului (4000-2000 î.Hr.). Temperatura era cu câteva grade în plus iar nivelul mării era mai înalt cu 5-6 metri decât în prezent. Din această perioadă au rămas realizări artistice deosebite, precum vase foarte decorate. Movilele uriașe de scoici găsite sunt o dovadă că oamenii continuau să își procure hrana din ocean. Ceramica din Kyushu este similară cu ceramica din Coreea, fapt care sugerează că insulele japoneze comunicau cu peninsula coreeană. Oamenii locuiau în case pătrate, în sate mici și aveau vase pentru gătit și depozitare cu model împletit, coșuri, ace din os și unelte din piatră.
Perioada de mijloc marchează punctul culminant în creșterea populației și dezvoltarea meșteșugurilor. Oamenii se mută în zonele muntoase din cauza încălzirii climei. Populația devine mai sedentară și începe să trăiască în comunități mai mari. Oamenii pescuiesc și vânează căprioare, urși, iepuri și rațe și adună fructe de pădure, ciuperci, nuci și pătrunjel. Are loc o dezvoltare a practicilor rituale: decedatul este îngropat în movile de scoici, alături de figurine feminine și simboluri falice din piatră.
Jomon târziu și final (1500-300 î.Hr.)
După 1500 î.Hr., clima devine mai răcoroasă iar populația se stabilește mai aproape de coastă, de-a lungul țărmurilor estice ale insulei Honshu. Se dezvoltă tehnicile de pescuit: oamenii încep să pescuiască la adâncime și dezvoltă harponul. Artefactele găsite în zone diferite sunt similare, însemnând creșterea comunicării între populații. Locurile în care se defășoară ceremoniile sunt circulare și asamblate din pietre, ajungând la mii de pietre în unele cazuri, dovadă că importanța ritualurilor a crescut. Clima se răcește iar nivelul populației scade, la fel și hrana. Se formează grupuri izolate și se fac diferențe regionale. Se consideră că orezul a fost introdus în Japonia în ultima parte a perioadei Jomon.
Castanii erau folosiți pentru lemnul și fructele lor care erau strânse toamna și asigurau aprovizionarea cu hrană. Oamenii Jomon găteau, conservau și depozitau alimente pentru a fi folosite pe tot parcursul anului. Satele de lângă coastă ofereau fructe de mare și sare în schimbul alimentelor din satele de munte. Aceste activități au ajutat la dezvoltarea procesării și conservării hranei. O mâncare populară a culturii Jomon erau biscuiții din pudră de nuci, carne tocată, ouă, sare și apă. Biscuitul Jomon era bogat nutritiv iar câțiva biscuiți puteau să asigure necesarul de nutrienți pe parcursul unei zile.
Citeste si
- 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
- 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
