Klara Pölzl – singura femeie pe care Hitler a iubit-o mai presus de orice. A murit cu fotografia sa în mână

Klara Pölzl, după căsătorie Hitler, este amintită astăzi drept „mama unui monstru”, pe care însă l-a iubit, l-a alintat și l-a protejat toată viața. Fiul său, Adolf Hitler, avea să devină una dintre cele mai brutale figuri ale istoriei, un călău cu peste 6 milioane de victime, toate nevinovate și ucise în condiții teribile. Führerul Germaniei Naziste a fost un bărbat lipsit de emoții și de o cruzime ieșită din comun, care însă a iubit-o pe cea care i-a dat viață mai presus de orice. Victimă a unei copilării traumatizante și triste, și-a concentrat toate sentimentele de afecțiune asupra mamei sale, a cărui moarte l-a distrus și i-a îngenunchiat sufletul pe vecie.

Klara Pölzl, o mamă iubitoare și o soție dedicată, victimă a unui bărbat barbar și violent

Klara Hitler avea o fire blândă și delicată, care de cele mai multe ori alegea să rămână tăcută și să se supună umilă soțului său, care suferea uneori de excese de furie și impulsivitate. Cei care au cunoscut-o au păstrat-o în inimile lor drept o figură modestă și foarte dedicată familiei sale. Nu s-a bucurat de o educație aleasă și nici nu a provenit dintr-un neam înstărit, iar credința în Dumnezeu era cea mai mare valoare a sa. Catolică devotată, mergea regulat la biserică și avea un comportament cuviincios, lucru pe care mai apoi a încercat să-l transmită și copiilor săi.

Klara s-a născut într-o regiune modestă a Austriei denumită Spital. A venit pe lume în data de 12 August 1860, fiind cel de-al unsprezecelea copil al lui Johann Pölzl și al soției sale Johanna Hiedler. Părinții nu au avut posibilitatea materială să îi ofere prea multe, căci erau simpli fermieri, însă i-au crescut cu multă afecțiune și dragoste, care mai târziu se va reflecta și în caracterul dulce al Klarei.

Anii copilăriei au fost destul de dificili pentru ea, căci condițiile de trai nu-i ofereau prea multe. Lipsa banilor a determinat-o să-și părăsească căminul părintesc la vârsta de doar 16 ani, moment în care a plecat în Braunauam Inn să-și câștige propriul trai. A fost primită în casa lui Alois Hitler, o rudă îndepărtată, și s-a ocupat cu multă iscusință de sarcinile casnice ale acestuia. Nu va rămâne mult timp în postura de menajeră însă, căci în cele din urmă angajatorul său nu a putut să rămână indiferent la frumusețea tinerei sale slujnice.

Ar trebui menționat faptul că în momentul în care a cunoscut-o pe Klara, Alois era un bărbat căsătorit. Soția lui era o femeie mult mai în vârstă decât el, însă avea o avere semnificativă, care-l motiva să rămână lângă ea. În cele din urmă însă, bărbatul a înșelat-o cu o altă menajeră, Franziska Matzelberger, iar ea a decis să pună capăt mariajului și să divorțeze.

Alois Hitler și noua sa parteneră și-au întemeiat o familie după aceste întâmplări, iar Klara Pölzl a fost alungată din casă, căci Franziska era foarte geloasă pe ea. A revenit însă câțiva ani mai târziu, când bărbatul a rămas văduv și cu doi copii de crescut. Avea nevoie de ajutor, iar fosta lui menajeră era persoana perfectă pentru el.

Klara Pölzl era o femeie deosebit de frumoasă, înaltă și cu un chip foarte plăcut, care-i reflecta personalitatea blândă și timidă. Bărbatul căruia a decis să i se dedice la o vârstă atât de fragedă era însă opusul său, fiind un bărbat autoritar și cu un comportament agresiv, care nu va ezita mai târziu să-și exercite furia asupra familiei sale. S-au căsătorit în anul 1885 și au avut o ceremonie modestă, în data de 7 Ianuarie.

20 Aprilie 1889, ziua în care s-a născut „un monstru”

Din nefericire pentru Klara, primele sale sarcini au fost doar începutul unui lung șir de chinuri și dezamăgiri. A adus pe lume trei copii, însă niciunul nu a supraviețuit primilor ani de viață. Minunea vieții sale și cel ce avea să fie un adevărat blestem pentru umanitatea secolului al XX-lea s-a născut câțiva ani mai târziu, în data de 20 Aprilie 1889. Femeia a dat naștere unui băiat pe care a ales să-l boteze Adolf, pe care l-a iubit și căruia i s-a dedicat mai presus de orice. A mai urmat o fetiță pe nume Paula, care a venit pe lume 7 ani mai târziu, în anul 1896.

Viața familiei Hitler era tristă și marcată de ieșirile nervoase ale lui Alois, care căzuse în patimile alcoolului. În timp ce bărbatul era un tată violent, distant, care nu suporta ca nimeni să-i iasă din cuvânt, Klara își înconjura copiii cu multă afecțiune și încerca din răsputeri să compenseze cu iubire tratamentul violent al soțului său. Cel mai adesea, bărbatul își ațintea furia asupra lui Adolf Hitler, pe care îl lovea cu multă brutalitate, în timp ce soția sta stătea de cealaltă parte a ușii și aștepta să-și poată strânge fiul în brațe, pentru a acoperi rănile provocate de Alois cu sărutări.

„El (Adolf Hitler) era o mică haimana și toate încercările tatălui său de a-l pedepsi pentru răutatea lui… erau în zadar. Mama mea a fost o femeie foarte caldă și delicată, elementul compensator pentru tatăl prea dur”, a mărturisit Paula, sora conducătorului, mulți ani mai târziu.

În anul 1895, Alois Hitler a decis să renunțe la locul său de muncă și să se pensioneze, așa că el și familia sa s-au stabilit la o fermă de lângă localitatea Linz. Eșecurile din viața sa l-au determinat să pună multă presiune pe fiul său, Adolf, pentru care-și dorea o carieră în domeniul civil. Așa se face că acesta era crunt pedepsit atunci când ieșea din cuvântul părintelui său, care-i zdrobea pur și simplu visele de a deveni artist. În cele din urmă însă, loviturile primite nu au mai însemnat nimic pentru cel ce avea să devină conducătorul Germaniei mulți ani mai târziu, care suporta acest tratament barbar fără să scâncească.

„După ce l-am citit într-o zi pe Karl May care spunea că un bărbat curajos nu arată niciun semn de durere, am decis să nu mai urlu atunci când mă va lovi data viitoare, așa că am suportat fiecare lovitură. Apoi i-am spus mândru mamei mele: «Tatăl meu m-a lovit de 32 de ori…și nu am plâns.» […] Nu mi-am iubit niciodată tatăl, dar îmi era frică de el […] așa că mama mea se temea mereu pentru mine.”, a povestit chiar Adolf Hitler, când a devenit adult.

Klara își iubea fiul și îl numea adesea copilul său preferat, așa că îl trata cu multă afecțiune și iubire și uneori chiar îl răsfăța prea mult. Adolf a fost de mic un tânăr retras, care și-a concentrat toate sentimentele asupra celei care i-a dat viață. A fost victima și produsul comportamentului barbar al tatălui său, care se folosea de baston, curea și nuia pentru a-și demonstra autoritatea în fața familiei sale.

„A învățat devreme în viață că dreptatea este mereu de partea celui puternic.”, a scris Louis Snyde.

Klara începe o viață nouă, iar Hitler se bucură de cea mai frumoasă perioadă a vieții sale

Tot acest tratament barbar a luat final în cele din urmă în anul 1989, când Alois Hitler a murit, lăsând familiei sale doar pensia sa.  Klara Hitler și-a luat copiii și s-a mutat în Linz, însă viața lor era una destul de modestă, mai ales că resursele materiale erau limitate.

Acest lucru nu a împiedicat-o însă să-și trateze copiii cu multă blândețe, motiv pentru care Adolf și-a permis să abuzeze de această iubire excesivă. Nu era un elev eminent, iar studiul nu reprezenta pentru el o prioritate. La vârsta de 16 ani s-a prefăcut bolnav, iar Klara s-a ocupat de orice nevoie a lui.

Cum nu mai exista nimeni care să se opună viselor sale, în sufletul lui Hitler a apărut din nou speranța că va deveni într-o bună zi artist. Adolescent fiind, respingea cu putere viitorul pe care tatăl său îl pregătise pentru el, așa că în lipsa unei figuri paterne, s-a bucurat de libertate deplină din partea mamei sale. Scria poezie, cânta la pian și desena cu multă pricepere. Iubea teatrul și frumosul, iar anii care au urmat au fost o perioadă foarte fericită pentru el.

Un înger este ucis de cancer: mama lui Hitler primește un diagnostic necruțător

Visul frumos a luat sfârșit în anul 1906, moment în care Klara Hitler și-a descoperit un nodul la sân. Inițial femeia a decis să-și ignore boala, care se înrăutățea pe zi ce trece. Nopțile sale erau albe din cauza durerilor, care deveniseră de nesuportat.

Abia un an mai târziu mama lui Adolf Hitler a decis să se consulte cu medicul său de familie, Dr. Bloch. A fost diagnosticată imediat cu cancer la sân, motiv pentru care șansele sale de supraviețuire erau foarte mici.

Klara era însă o femeie foarte religioasă, așa că și-a acceptat soarta fără să protesteze. Nici măcar durerile insuportabile pe care le simțea nu o făceau să se plângă, căci le suporta fără să arate niciun semn de slăbiciune.

Adolf și Paula, în schimb, au fost devastați de această tragedie, însă viața și-a continuat cursul. Mama lor a fost operată în luna Februarie a anului 1907 de către chirurgul evreu Eduard Bloch, însă niciun efort nu o mai putea salva: boala se răspândise rapid și în restul corpului său. S-a decis atunci ca tratamentul pe care să-l urmeze să fie unul bazat pe iodoform, substanță toxică care în acel moment se credea că poate veni de hac celulelor canceroase.

Adolf era în stare de orice pentru a salva viața singurei ființe pe care o iubea din tot sufletul. Inciziile sale din urma operației suferite anterior erau deschise de Dr. Eduard Bloch, apoi substanța era aplicată direct peste țesutul afectat. Un procedeu deosebit de dureros, pe care Klara le-a îndurat cu mult curaj.

Hitler a fost alături de mama sa în toate aceste momente, incapabil însă să se pună în calea suferințelor sale. O veghea neîncetat și se ocupa de toate nevoile sale, întocmai cum făcuse ea pentru el în anii adolescenței. Dormea lângă ea în bucătăria apartamentului lor, care era cea mai caldă încăpere și își concentrase toată existența în jurul afecțiunii fatale a Klarei.

A fost martorul chinurilor sale, iar în mintea sa a luat naștere pentru prima oară disprețul față de evrei. El a asociat boala celei care i-a dat viață cu medicul incapabil să o vindece, numind-o „cancer evreiesc” sau „otravă evreiască”. Corpul său a cedat în cele din urmă, primul semn fiind faptul că gâtul său a paralizat, iar moartea a fost inevitabilă.

„Mama lui Hitler nu putea să scape de otrava fatală care i-a fost prescrisă de un doctor evreu în ultimele sale săptămâni de viață și… experiența lui Hitler, martor la această agonie a ei, a fost sursa involuntară a urii sale mortale pentru evrei”, a relatat Rudolph Binion în cartea sa „Hitler Among the Germans” (1976).

Klara Hitler s-a stins din viață în data de 21 Decembrie 1907, lăsând un gol imens în sufletul fiului său. Adolf și-a iubit mama mai presus de orice și i-a purtat fotografia și amintirea până la sfârșitul vieții. A fost incapabil să accepte altă femeie în viața sa și să-și întemeieze o relație bazată pe sentimente sincere, alegând în schimb să i se dedice în totalitate celei care i-a dat viață.

Sursele acestui material: TheWashingtonPost, SpartacusEducational, TheFamousPeople, HistoryOfYesterday

Citeste si

• 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
• 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r