Reclamă
Kukai (774-835 d.Hr.) a fost călugăr și artist japonez, fondator al budismului Shingon (Cuvântul adevărat). Budismul ezoteric al lui Kukai este legat de budismul Mahayana. A scris aproximativ 50 de texte în care își expune doctrina ezoterică. În acest articol, voi oferi detalii despre călugărul Kukai.
Viața lui Kukai
Numele „Kukai” este alăturarea cuvintelor „Ku”(cer) și Kai (ocean). După cum indică numele, Kukai avea o gândire profundă. A scris opere despre retorică, poezie și filozofie. De asemenea, a fost unul dintre cei trei maeștri în arta caligrafiei din Japonia. Se spune că este inventatorul silabarului Kana care, combinat cu caracterele chinezești (Kanji), a format limba japoneză. De asemenea, a scris poezii în stilul iroha. A susținut budismul și a înființat prima școală deschisă oamenilor din toate clasele sociale. Spiritul său umanitar a inspirat multe legende: în Japonia există peste 5000 de povești despre Kukai, unul dintre cei mai iubiți și respectați oameni din istoria Japoniei.
Reclamă
Kukai s-a născut în 774 d.Hr. în Sanuki, pe insula Shikoku (astăzi Zentsuji). În copilărie, numele său era „Mao” care înseamnă „pește adevărat”. Familia lui aristocrată se afla în declin. La 15 ani, este instruit în studiul clasicilor chinezi de către unchiul său din partea mamei. În 791, merge în capitala Nara pentru a studia la universitatea de stat, ai cărei studenți primeau posturi de birocrați. Clanul Fujiwara devenise foarte puternic iar Kukai a renunțat la cariera de birocrat. Într-un moment decisiv, a fost dezamăgit de studiile universitare, le-a abandonat și a devenit un călugăr rătăcitor. A început să caute locuri inzolate în munți și să cânte mantra Ākāsagarbha fără încetare. Se crede că a frecventat și mânăstirile din Nara.
Prima sa operă importantă, Sangō shiiki (Indicații ale scopurilor celor Trei Învățături) a fost scrisă la 24 de ani și citează multe surse: budism, taoism și confucianism. Japonia trecea prin tullburari politice: Împăratul Kammu (domnie: 781-806) dorea să-și crească puterea și să-și extindă teritoriul. În 784, Kammu a mutat capitala de la Nara la Nagaoka, dorind să elimine influența instituțiilor budiste din Nara în politica statului. În 794, Kammu a mutat capitala pentru a doua oară, la Heian-kyō (Kyoto de astăzi). Kukai pleacă în China în 804, într-o misiune sponsorizată de guvern. În 805, îl întâlnește pe maestrul chinez Hui-kuo, în japoneză – Keika (746-805) care îl inițiază în budismul ezoteric. Hui-kuo provenenea dintr-o descendență de maeștri budiști care traduceau texte sanscrite în limba chineză.
Kukai credea că va petrece 20 de ani în China dar în câteva luni a devenit maestru în budismul ezoteric. Asta înseamnă că stăpânea ritualurile care implică mudre și mantre și putea vizualiza zeitățile din mandale (mandala=reprezentare grafică a universului) – zeci de practici diferite. A primit învățătura mandalelor Garbhakosha și Vajradhatu. În 806, Kukai se întoarce în Japonia. Începând cu anul 809, timp de 14 ani, Kukai va locui în Templul Takaosanji din Kyoto. În 824, Kukai a fost numit în administrația care se ocupă de toate mânăstirile din Japonia, numită Soogoo. În 828, Kukai deschide Școala de Arte și Științe (Shugei shuchi-in), o școală deschisă tuturor oamenilor, indiferent de statutul social.
În 830, Kukai termină lucrarea „Cele zece etape ale dezvoltării minții”. În 831, se îmbolnăvește și vrea să se retragă dar împăratul nu-i acceptă demisia și îi dă concediu medical. În 832, se întoarce pe Muntele Koya, unde își petrece ultima parte a vieții. În 834, solicită curții imperiale să facă o capelă Shingon, pentru a oficia ritualuri care să asigure bunăstarea țării. Solicitarea este acceptată și ritualul Shingon este introdus în calendarul evenimentelor oficiale. În 835, cu două luni înainte de moarte, primește permisiunea de a hirotoni călugări la Muntele Koya. Potrivit legendei, Kukai nu a murit, ci a intrat într-un veșnic „samadhi” (meditație profundă) și este încă viu pe Muntele Koya, în așteptarea următorului Buddha Maitreya.
Budismul ezoteric
Buddha spune că dorința este cauza suferinței umane. Budismul Hinayana s-a dezvoltat din acest concept bazat pe viața monahală și pe conștientizarea că dorința este o iluzie. Această teorie a eliberării nu a atras oamenii obișnuiți deoarece nu putea fi aplicată în viața cotidiană. Budismul Mahayana apare ca un răspuns la această căutare, creând din învățăturile lui Buddha un sistem metafizic elaborat. Aceasta este rădăcina budismului ezoteric, care conține idei din hinduism. Cele mai vechi texte ezoterice provin din India secolului IV d.Hr. – celebra universitate Nalanda era un centru al mișcării Tantra.
Kukai spune că natura umană este perfectă, fiind o expresie a naturii lui Buddha. Conform budismului Mahayana, toate lucrurile sunt interdependente, în strânsă legătură unul cu celălalt. Kukai spune că toate cele șase mari elemente (conștiință, pământ, apă, aer, spațiu și foc) au existat într-o stare veșnică de armonie în corpul lui Buddha, care a realizat unitatea tuturor lucrurilor. Ideea de unitate este exprimată prin doctrinele minții pure, a vidului și a non-dualității. Buddha se manifestă în toate lucrurile și poate fi experimentat în natură și în toate artele.
Citeste si
- 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
- 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
