Reclamă
Laurențiu-Ciprian Tudor (n.1973, Brașov) este poet, eseist, jurnalist cultural, sociolog, trainer și educaționist. Este membru al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România din 2014. A inițiat și coordonează, din 2007, împreună cu poetul Adrian Munteanu, Grupul de litere-sunete-și-culori „Caii verzi de pe pereți” din Brașov, care coordonează evenimente culturale. Este secretar de redacție la revista literară Libris din Brașov. A debutat publicistic și editorial în anul 2003.
A scris până acum 7 volume de poezie: Teama de cerc și fuga după aripi (2003), Memoria clipei sărutate – 70 cupidopoeme (2004), Apostolul verilor (2007), Capul cu păsări (2012), Nervi (2014), Licantropia poftei – poemele vârstei de mijloc (2017) și Jurnal de cuplu. A Couple’s Diary (2019), volum bilingv, traducerea în limba engleză fiind realizată de poetele Liliana Ursu și Tess Gallagher. Pe lângă acestea, semnează două cărți de dialog: Adevărul are coaja tare – convorbiri cu scriitorul Daniel Drăgan (2009) și 365 de lămuriri în compania lui Laurențiu-Ciprian Tudor (2019), un volum realizat împreună cu scriitorul și diplomatul Teodor Baconschi. Laurențiu-Ciprian Tudor este prezent în antologii, reviste culturale și obține distincții și premii importante.
Reclamă
Dacă m-am gândit vreodată că există și cărți de poeme scrise de bărbați care se deschid cu proiecția miresei? Nu m-am gândit. De obicei, așa cum ar fi zis și Sofia Nădejde, indiferent de statutul social, bărbații se visează liberi, iar femeile se visează cu angajament. Dar Laurențiu-Ciprian Tudor în cea mai recentă carte de poeme Loc de oftat (Editura Școala Ardeleană, 2021) trece angajamentul prin filtrul senzualității și al erosului și marchează comuniunea printr-un vers sugestiv „clipa de aur să ți-o pun pe deget” (Poem cavaleresc, p.7). Titlul cărții nu se referă la suferință, așa cum am putea crede, probabil sugerează cel mult un spațiu al experimentării și exprimării plăcerii corporale.
Poeme ale desfătării hedoniste sunt grupate în această carte în trei secțiuni: I. Clipa de aur; II. În numele voluptății cânt; III. Primenit ca un înviat. Girează acest proiect pe coperta patru cu blurb-uri Liliana Ursu, Ovidiu Pecican și Adrian Lesenciuc, toți spun numai de bine și au dreptate să o facă, pentru că deși textele de aici sunt simpliste, adică sunt atât de simpliste încât ai senzația că ai intrat într-o cameră goală, însă, dacă zăbovești prin cameră găsești pe pereți elemente decorative incitante. Acesta este efectul poeziei lui Laurențiu-Ciprian Tudor, te invită, dar nu realizezi exact la ce anume, ce ar trebui să extragi din texte ca lector.
Ode sânilor și odă trupului feminin, odă sexului fermecător și odă farmecului pe care îl manifestă această zeiță care plutește pe apă, se ridică din apă și în apă se îmbracă, zeița-mireasă, aleasa, consoarta poetului, așa cum găsim în texte. Poetul-personaj aici, este poetul universal care nu este mereu pe culmile flirtului și dragostei, coboară din norii pecare îi „fumează” și are loc „a treia operație de hernie de disc/ a poetului” (Coloana poetului, p.65), pentru că autoironia textuală, nu lipsește. Ce este interesant, este că față de Brumaru care se lua foarte în serios pe tonul erotic în lirica sa, Laurențiu-Ciprian Tudor își arde singur pălăria de mare vânător, de Don Juan, de Făt Frumos. Prințesele fug, numai una nu, aceea pentru care se scriu poemele.
Conturează ipostaze ale cuplului, dar în mod special pictează trupul iubitei, părul roșu, pielea albă, rochiile diafane, femeia frumoasă care l-a „țintuit” pentru că ea e la standardele europene de frumusețe „suplă” și „ea/ e amețeala mea” (Poemul Casanova, p.16). Un Casanova mai atent la ea decât la sine însuși, cu frica de a nu o pierde, cu ea se reface și numai împreună cu ea, paradisul.
Discursul liric sacralizează întemeierea unui cuplu dar prin already-made-ul biblic „cântarea cântărilor”, ca filosofie a dragostei erotice în cuplu. Astfel în cartea lui Laurențiu-Ciprian Tudor citim poeme despre apropierea fizică mântuitoare, necesară, vindecătoare, absolută. Pare că nu există niciun sentiment angoasant, chiar sunt numite câteva emoții negative, dar ele nu sunt conținute ca impact textual, începem să trăim într-o atmosferă de insule grecești, de apă albastră. Se cade în reverie și în melancolie și asta numai și numai dintr-o dragoste de viață profundă. În poemele sale definește poetul și stilul lui de viață, mereu în derivă, mereu plecat în alte lumi ale lui, sau departe de casă, fiindcă numai atunci când e departe se simte acasă prin mijlocitorul sentiment care este dorul. Lamento-uri, ca la tot poetul, găsim și clișee pe care autorul, dacă nu e pop-star totuși le-ar fi putut evita cu ușurință, nu îl obligă industria la truisme, la refuzul biografismului pur, sau la un imaginar destul de limitat-estetic. O idee rămâne ca reper și pe ea se țese toată pânza poetică: dragostea. Loc de oftat este o carte pentru cititorii care vor o poezie laxă, directă, de suprafață, cu elemente orale remarcabile, sub forma unor bilețele. Se oftează, dar numai în apropierea alesei. O carte de la un bărbat pentru bărbați. Conține experiența îndrăgostirii și mai mult decât atât, cum se aduc ei împreună într-o stare de adulație reciprocă și stabilă. Loc de oftat este un concept de internalizat. Mai ales că se oftează în toată lumea la ora 4 dimineața dincolo de pereți.
Loc de oftat, aici!
Citeste si
- 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
- 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
