Reclamă
Leizu, cunoscută ca Lady Hsi Ling Shih, este un personaj legendar din China antică, despre care se spune că a descoperit mătasea. Este una dintre cele mai importante invenții ale Chinei, care a contribuit enorm la prosperitatea acestei țări. Mătasea, alături de celelalte mărfuri de lux, era exportată din China și ajungea în țări îndepărtate, cum era Imperiul Roman, printr-un drum comercial care se numea Drumul Mătăsii.
Chinezii antici câștigau enorm din comerțul cu mătase, motiv pentru care erau hotărâți să țină secrete aceste cunoștințe legate de fabricarea ei. Aceste cunoștințe au fost păstrate ca secrete de stat pentru o perioadă lungă, însă nu puteau fi păstrate pentru totdeauna. În anul 200 î.Hr., sericultura sau cultivarea mătăsii ajunge în Pensinsula Coreeană, prin valurile de imigranți chinezi. Cu toate acestea, a fost nevoie de câteva sute de ani până să ajungă în vest.
Reclamă
Imperiul Bizantin
În India, sericultura ajunge de abia după anul 300 d.Hr. În istoria războaielor lui Procopius, savant bizantin din Palestina, putem găsi una dintre cele mai cunoscute povești despre cum au migrat cunoștințele chinezilor. Povestea spune că împăratul Iustinian (482-565) a fost vizitat de călugări din India care i-au promis că îi vor furniza materia primă pentru producția de mătase.
Astfel, Imperiul Bizantin punea capăt dependenței de perși, de la care achiziționau această marfă de lux. Călugării s-au ținut de cuvânt și s-au întors la Serinda, o zonă din nordul Indiei despre care se spune că făcea parte din China. Au adus împăratului marfa promisă: ouăle viermilor de mătase, acoperite cu bălegar și ținute la căldură.
Bizantinii au aflat cum se fabrică mătasea în secolul VI d.Hr. Dacă povestea lui Procopius este adevărată, chinezii fabrică de secole acest tip de țesătură. Descoperirile arheologice ne spun că mătasea a început să fie fabricată încă din perioada Longshan (3500-2000 î.Hr.). Molia sălbatică de mătase (Bombyx mandarina) a fost domesticită în această perioadă, devenind molia de mătase pe care o cunoaștem astăzi (Bombyx mori).
Mătasea este o țesătură prețioasă care se face din fibrele produse de viermele de mătase, adică larva moliei de mătase. Aceasta își face un cocon pentru a se metamorfoza într-un adult. Coconii sunt ținuți 8-9 zile într-un loc cald și uscat iar apoi sunt desfășurați. Înainte de asta, coconii sunt ținuți la abur pentru a ucide larvele.
Pentru că filamentele sunt țesute foarte strâns, coconii sunt scufundați în apă fierbinte. Filamentele sunt înfășurate pe o bobină, fiind necesare 5-8 filamente răsucite împreună pentru a forma un fir. Apoi, firele de mătase pot fi țesute în forma dorită.
Descoperirea mătăsii
Nu avem o dată exactă pentru descoperirea acestui proces din care a rezultat mătasea. Chinezii spun că a fost o descoperire accidentală, așa cum au existat multe de-a lungul istoriei. Personajul principal din această legendă este Leizu, soția Împăratului Galben, un împărat legendar al Chinei care a trăit în anul 3000 î.Hr.
Într-o zi, Leizu a găsit un cocon și l-a atins cu degetul. În acel moment, un filament a început să se desprindă iar femeia a început să îl înfășoare în jurul degetului. Cercetând natura coconului, împărăteasa a descoperit că este coconul unui vierme de mătase.
Într-o altă relatare, Leizu a văzut niște viermi de mătase care mâncau frunzele unui dud și făceau coconi. Ea a adunat câțiva pentru a-i studia în timp ce savura o ceașcă de ceai. În timp ce sorbea din băutura fierbinte, Leizu a scăpat din greșeală un cocon în ceașcă iar filamentul a început să se desprindă. Leizu și-a dat seama că filamentul putea fi desfășurat și transformat într-un fir.
Împărăteasa Leizu l-a convins pe Împăratul Galben să-i ofere o livadă de duzi pentru a putea domestici viermele de mătase. Tot Leizu a fost cea care a inventat mulineta pentru mătase, un instrument care unește mai multe filamente într-un singur fir. Dacă nu e suficient, împărăteasa a inventat și mașina de țesut mătase.
Descoperirea ceaiului s-a produs într-un mod asemănător și este atribuită lui Shennong, împărat legendar și predecesorul Împăratului Galben. Frunzele de ceai care proveneau din crenguțele folosite petru foc, au căzut în vasul cu apă clocotită. Împăratul a observat că apa se colorează și începe să miroasă frumos iar apoi a gustat și a fost impresionat.
Citeste si
- 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
- 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
